Sâmbăta lui Lazăr pe 12 aprilie. Semnificația sărbătorii și obiceiuri românești

În România sunt păstrate obiceiuri și tradiții speciale, cum ar fi mersul la biserică, pregătirea bucatelor tradiționale și începerea pregătirilor pentru Paște. Descoperă semnificația acestei zile și cele mai frumoase obiceiuri românești. 

Ziua în care ortodocșii își amintesc de învierea lui Lazăr este plină de tradiții, speranță și legături profunde cu viața de apoi. Descoperă care este semnificația religioasă a zilei în care se sărbătorește Sâmbăta lui Lazăr și ce nu ai voie să faci, potrivit obiceiurilor românești transmise din generație în generație.

Sâmbăta lui Lazăr, o zi cu încărcătură spirituală puternică

Pe 12 aprilie 2025, creștinii ortodocși sărbătoresc, conform calendarului ortodox din aprilie, Sâmbăta lui Lazăr. Este momentul în care ne amintim de una dintre cele mai impresionante minuni ale lui Iisus Hristos – învierea lui Lazăr din Betania. Evenimentul este descris în Evanghelia după Ioan și se întâmplă cu puțin timp înainte de intrarea triumfală a lui Iisus în Ierusalim, marcată de Duminica Floriilor.

Această minune capătă o semnificație aparte pentru că Lazăr era deja mort de patru zile, trupul său intrase în descompunere, iar în tradiția iudaică se considera că sufletul părăsește definitiv corpul după trei zile. Învierea lui Lazăr nu este doar o demonstrație a puterii divine a lui Iisus, ci și o dovadă că moartea nu este sfârșitul pentru cei care cred.

Citește și

UNTOLD Aftermovie 2024: Interviu cu Laviniu Lazăr, Visual Manager UNTOLD Universe

În tradiția ortodoxă, această sâmbătă este cunoscută și ca un preambul luminos al Săptămânii Patimilor, când creștinii se pregătesc spiritual pentru sărbătoarea Paștelui. Tocmai de aceea, Sâmbăta lui Lazăr este numită și „Paștele mic”, fiind o sărbătoare a speranței și învierii.

Deși este o sâmbătă, zi în care de obicei se pomenesc morții, slujba din această zi are o notă aparte. În unele biserici se cântă imnuri care amintesc de botez, semn al unei vieți noi, iar cântările bisericești ne amintesc că învierea nu este doar o speranță, ci o promisiune. Această sâmbătă este ultima din Postul Mare în care se fac parastase, iar slujbele din biserici sunt marcate de rugăciuni pentru cei adormiți și pentru învierea tuturor celor care au trecut în neființă.

Pomenirea celor adormiți

În popor, Sâmbăta lui Lazăr mai este cunoscută și ca Moșii de Florii sau Sâmbăta Morților. Este o zi deosebit de importantă pentru pomenirea celor trecuți în neființă. Oamenii merg la biserică, duc colivă, vin, colaci și alte ofrande, iar preoții citesc pomelnicele și pomenesc sufletele celor adormiți, potrivit coroanefunerare.ro. După slujbă, aceste daruri sunt împărțite celor nevoiași sau cunoscuților, în amintirea celor plecați dintre noi.

Multe familii merg și la cimitir, unde curăță mormintele, aprind lumânări și rostesc rugăciuni. Aprinderea lumânărilor este un gest simbolic prin care cei vii își exprimă iubirea, respectul și speranța că cei morți vor avea parte de lumină în lumea de dincolo.

Obiceiul Lăzărița – o tradiție veche care încă trăiește în satele românești

În Muntenia, Oltenia și Dobrogea, una dintre cele mai frumoase tradiții legate de această zi este Lăzărița. Grupuri de fete, îmbrăcate în straie populare, merg din casă în casă și cântă cântece despre moartea și învierea simbolică a lui Lazăr. Fata care joacă rolul Lăzăriței este împodobită ca o mireasă, cu voal alb și beteală, fiind simbolul purității și al trecerii într-o nouă etapă a vieții.

Acest obicei este un amestec de tradiție creștină și ritualuri precreștine legate de fertilitate și renaștere. În schimbul colindului, fetele primesc ouă albe, mere, nuci sau plăcinte, care vor fi folosite la pregătirea Paștelui. În multe zone, se spune că dacă nu dai ceva colindătoarelor, vei avea ghinion tot anul.

Plăcintele lui Lazăr, simbol al iubirii

Un alt obicei specific acestei zile este coacerea plăcintelor lui Lazăr. De obicei, sunt plăcinte cu mere, brânză sau dovleac, care se împart de pomană în memoria celor decedați. Se spune că Lazăr, în ziua în care a murit, își dorea plăcinte, dar mama lui era prea ocupată să i le facă. După moartea lui, mama, copleșită de durere, a promis că va face în fiecare an plăcinte pentru sufletul fiului ei. Astfel, această tradiție s-a transmis din generație în generație, ca un gest de iubire și de împlinire a dorințelor celor plecați.

Ce este bine și ce nu este bine să faci în Sâmbăta lui Lazăr

Tradițiile populare spun că în această zi nu este bine să muncești, mai ales munci grele sau care presupun folosirea uneltelor. Femeile nu trebuie să toarcă sau să spele rufe, iar bărbații sunt sfătuiți să evite lucrările în gospodărie, de teamă să nu atragă ghinionul.

Există și credința că nu este bine să plantezi pomi sau legume în această zi, pentru că acestea nu vor rodi, ci vor face doar flori. În schimb, plantarea florilor este încurajată, fiind un simbol al renașterii și al apropierii de Paște.

Legende despre Lazăr

O poveste populară spune că Lazăr era un copil care își dorea foarte mult plăcinte. Mama sa, ocupată cu treburile casei, nu a avut timp să i le prepare. Supărat și flămând, băiatul a murit, iar după moarte, mama a fost copleșită de durere și a început să împartă plăcinte în fiecare an în amintirea lui. De aici vine și tradiția de a coace plăcinte în această zi.

O altă legendă vorbește despre un păstor pe nume Lazăr, care mergea cu oile în pădure și s-a urcat într-un copac ca să le dea frunze. A căzut și a murit, iar surorile lui l-au găsit și l-au jelit. Această poveste este pusă în scenă de fetele care fac Lăzărița, sub forma unui cântec trist și dansat, scrie invietraditia.ro.

În multe zone din România se spune că în Sâmbăta lui Lazăr se deschid cerurile, iar sufletele morților coboară pe pământ pentru a petrece Paștele alături de cei vii. De aceea, oamenii aprind focuri în curți sau la marginea drumului, ca să le lumineze calea și să le ofere căldură.

Unii cred că Lazăr, după ce a fost înviat de Iisus, a mai trăit încă 30 de ani, dar nu a mai zâmbit niciodată. A fost atât de marcat de cele patru zile petrecute în moarte, încât a devenit foarte serios și retras. Se spune că Maica Domnului i-a dăruit un omofor țesut de ea, semn al recunoștinței și al protecției divine.

Articol recomandat de sport.ro

Lumea sportului, zguduită: Margot Simond a murit la doar 18 ani după o tragedie cumplită