Marsilia, locul din Franța unde o masă la un restaurant cu stele Michelin poate costa doar 1 euro pentru anumite persoane
În Marsilia, o nouă generație de restaurante schimbă regulile fine dining-ului, aducând împreună rafinamentul culinar și implicarea socială.
În restaurantul Le République, meniul este demn de stele Michelin: chef Sébastien Richard servește pește afumat cu unt de fenicul marin și brânză cu făină de orez. Diferența?
Aproximativ 40% dintre clienți plătesc doar 1 euro pentru o masă completă, iar printre angajați se află persoane vulnerabile sau foști deținuți, potrivit BBC.
Le République este unul dintre cele aproximativ zece restaurante care sprijină comunitatea din Marsilia, afaceri sociale care oferă mese accesibile și locuri de muncă celor marginalizați. Exemple similare sunt L’Après M, un fost McDonald’s transformat de foști angajați într-un local care servește burgeri gourmet.
„Bunătatea nu e altruism, e împlinire”, spune Raphaël Raynard, cofondatorul Chaleur. „Ne îmbogățește să știm că munca noastră ajută oamenii.”
Diversitatea orașului explică succesul acestor inițiative
Diversitatea orașului explică succesul acestor inițiative. De peste 2.600 de ani, Marsilia a primit valuri de migranți – greci, evrei, armeni – care i-au dat identitatea multiculturală și o bucătărie unică.
În cartierul sărac La Cabucelle, restaurantul Le Réfectoire combină o cantină bio cu o grădiniță și un spațiu educativ. Mamele învață istorie sau limba franceză, iar tinerii primesc consiliere profesională – toate finanțate din vânzarea meniurilor zilnice.
Chiar și în închisoarea Baumettes, celebrul chef Gérald Passedat a deschis Les Beaux Mets, un restaurant de fine dining în care deținuții învață o meserie. 75% dintre ei își găsesc un loc de muncă după eliberare, în mare parte datorită colaborării cu Le République.
La finalul serii, după desertul cu pară poșată și piper Sichuan, clienții primesc discret nota de plată, indiferent cât au achitat.
„Dacă cineva trișează pentru o masă ieftină,” spune cofondatorul Sylvain Martin, „e problema lui în fața oglinzii, nu a noastră.
