Totuși, alegerea unei roșii bune nu trebuie să fie un joc de noroc, dacă știi cum să le alegi corect. Iată cum arată cele mai dulci roșii pe care le găsești în piață.
Cele mai dulci soiuri de roșii pe care le găsești în piață
Dacă îți cumperi roșiile din piață, atunci trebuie să știi care sunt cele mai dulci soiuri după care să te uiți. Acestea sunt doar câteva dintre cele mai apreciate și dulci tipuri de roșii:
Inimă de bou
Printre cele mai căutate soiuri tradiționale se află și Inimă de bou, cultivat mai ales în gospodării și grădini. Este apreciat pentru gustul dulce, textura zemoasă și dimensiunea impresionantă a fructelor.
Roșiile pot ajunge chiar și la 600-700 de grame și au puține semințe. Forma specifică face ca acest soi să fie ușor de recunoscut în piață. În plus, are o rezistență bună la boli.
Soiul 1600 de Buzău
1600 de Buzău este un soi semitardiv, cu plante viguroase și rezistență bună la principalii agenți patogeni. Fructele sunt mari, cărnoase și foarte gustoase, având o greutate medie de aproximativ 180-200 de grame.
Balkan F1
Balkan F1 este un hibrid bulgăresc cunoscut pentru fructele sale dulci și ferme. Roșiile sunt rotunde, gustoase și au o greutate medie între 100 și 130 de grame.
Cristal F1
În topul soiurilor gustoase se află și Cristal F1, un hibrid timpuriu care oferă rezultate foarte bune în spațiile protejate. Este cultivat frecvent în solarii datorită productivității și calității fructelor.
Roșii cherry vs. roșii mari – care sunt mai dulci
Când vezi o roșie mare, te gândești automat că e zemoasă și dulce, dar realitatea poate să nu fie chiar așa. Chiar și atunci când alegi fructul care pare cel mai zemos și mai bine copt, poți ajunge să descoperi că este lipsit de gust. În schimb, dacă alegi roșii cherry, este greu să dai greș. Dar de ce aceste roșii mici au un gust mult mai intens decât soiurile mari? Explicația ține de două aspecte: structura roșiilor cherry și modul în care sunt cultivate.
În primul rând, dimensiunea redusă a roșiilor cherry face ca toate elementele care oferă gustul specific roșiilor să fie mai concentrate, zaharurile, acidul malic și aminoacidul responsabil pentru gustul umami. Comparativ cu o roșie obișnuită, roșiile cherry au și coaja mai subțire și pereții interiori mai fini, ceea ce înseamnă mai multă pulpă aromată.
În al doilea rând, pentru ca roșiile mari să fie atractive și disponibile tot timpul anului în diferite regiuni, acestea au fost selecționate genetic mai ales pentru rezistență și durată mare de păstrare, nu pentru gust. Structura lor mai fermă le permite fermierilor să le recolteze cât timp sunt încă verzi, urmând să fie coapte artificial cu gaz etilenă. Acest proces ajută la obținerea culorii roșii intense, dar nu oferă aceeași profunzime a gustului.
Și roșiile cherry sunt rezultatul selecției genetice, însă, pe lângă rezistență, acestea au fost dezvoltate pentru a fi mai zemoase și mai dulci. Pe lângă o concentrație mai mare de zaharuri, roșiile cherry conțin și mai multă fructoză, un tip de zahăr perceput de oameni ca fiind mai dulce decât altele.
Cum îți dai seama dacă o roșie este coaptă natural
Indiferent de ideile preconcepute despre culoare sau formă, o roșie este coaptă atunci când este ușor moale la atingere.
În primul rând, trebuie să știi că roșiile produc zaharuri prin fotosinteză nu doar în frunzele verzi, ci și direct în fructele verzi. Aproximativ 80% din gustul unei roșii provine din energia produsă în frunze, iar restul din fructul propriu-zis.
În al doilea rând, există diferite tipuri de molecule fotosintetice și nu toate sunt la fel de puternice.
În al treilea rând, cele mai puternice molecule au nevoie de cel mai mult timp pentru a se „descompune” după ce fructul este complet copt, motiv pentru care roșia poate păstra nuanțe verzi sau portocalii chiar și la maturitatea maximă.
Cum miroase o roșie bună
Dacă roșia are un miros neplăcut, va avea și un gust neplăcut. O roșie proaspătă va avea un miros plăcut, specific de roșie, mai ales în zona codiței.
Când o roșie este coaptă, va emana Un parfum dulce, ușor pământiu. Miroase ușor roșia lângă codiță. Dacă are un miros proaspăt și plăcut, este probabil gata de cules. Dacă nu are miros sau miroase acru, poate avea nevoie de mai mult timp pe plantă.
De ce unele roșii nu au gust, chiar dacă arată bine
Înainte de coacere, roșiile sălbatice sunt de un verde închis în zona codiței și mai deschise la culoare spre bază. În ultimii 70 de ani, au fost preferate ructele care pornesc de la o culoare verde deschis uniformă.
Acestea se coc mai uniform, ceea ce le face mai atractive vizual pentru consumatori și mai ușor de evaluat ca maturitate.
Această caracteristică este controlată de un grup de gene numit „locusul de coacere uniformă” sau simplu „u”. Această regiune include cel puțin opt gene, inclusiv una numită SIGLK2, care influențează culoarea roșiei.
Roșiile comerciale sunt selecționate pentru coacere uniformă. Roșiile necoapte din comerț au o culoare verde deschis care devine uniform roșie la maturare. În schimb, soiurile tradiționale (heirloom) au adesea o colorație verde închis în zona codiței chiar și atunci când fructul este complet copt. Această zonă superioară a roșiei este numită „umerii”. Umerii verzi fac mai dificilă aprecierea momentului în care fructul este copt și gata de cules.
Trăsătura de „coacere uniformă” funcționează prin dezactivarea unei gene, SIGLK2. SIGLK2 crește producția de cloroplaste în plantă și în fruct. Cloroplastele produc energie prin fotosinteză și sunt responsabile și pentru nuanța verde mai închisă a fructului de roșie.
Roșiile de tip sălbatic sau heirloom folosesc energia produsă de cloroplaste pentru a genera zaharuri și carotenoizi. Roșiile heirloom își obțin aproximativ 25% din zaharuri din cloroplastele fructului și 75% din frunze. Umerii verzi sunt, de fapt, un indicator vizual că roșia conține mai mulți carbohidrați și are mai multă aromă. Prin eliminarea culorii verzi, cultivatorii au eliminat și o parte din gust.
În contrast, roșiile comerciale moderne, complet roșii, nu primesc zaharuri din fruct. Mutația de „coacere uniformă” dezactivează gene precum SIGLK2, care permit producția de energie în fruct.
Astfel, aceste roșii nu își pot produce propriul zahăr și generează mai puțini carotenoizi decât roșiile naturale. Fructele din comerț primesc zahăr doar din frunze. Au mai puțini carbohidrați, mai puțini carotenoizi și mai puțină aromă, dar arată mai uniform și mai atractiv.
Deși genetica joacă rolul principal în gustul fad al roșiilor, și alți factori contribuie. Roșiile comerciale sunt culese verzi și depozitate în întuneric. Apoi sunt tratate cu etilenă pentru a deveni roșii și a simula coacerea. Roșiile coapte pe plantă dezvoltă mai mulți zaharuri și, implicit, mai mult gust.
În plus, multe soiuri comerciale au o coajă groasă pentru a rezista la transport și depozitare, ceea ce le poate face greu de mestecat, cu o textură rigidă, conform plowmakerfarms.
În final, roșiile comerciale sunt de obicei refrigerate, ceea ce afectează negativ gustul și textura fructului.
