Toamna sosește în fiecare an în emisfera nordică între 21 și 24 septembrie. În multe zone ale lumii, acest anotimp aduce temperaturi mai scăzute și seri care încep mai devreme. În același timp, venirea toamnei semnalează adesea faptul că natura se pregătește treptat pentru iarnă.
De-a lungul timpului, diferite culturi au marcat această schimbare de anotimp prin diverse ritualuri și tradiții. Multe dintre acestea s-au pierdut, însă există dovezi că echinocțiul a fost celebrat încă din cele mai vechi timpuri. Potrivit arheologilor, situri precum Stonehenge din Anglia, Newgrange din Irlanda și Roata Medicinală Majorville din Alberta, Canada, ar fi putut fi folosite pentru a anticipa datele echinocțiilor și solstițiilor prin urmărirea mișcării Soarelui.
Din punct de vedere istoric, echinocțiul de toamnă a coincis mult timp cu ultima recoltă a anului. În întreaga lume, această perioadă este văzută ca un moment în care oamenii sărbătoresc și onorează bogăția oferită de pământ, în timp ce își adună forțele și resursele necesare pentru iarna rece care urmează.
Haustblót. Cum era sărbătorită ultima recoltă în tradiția nordică
Această tradiție nordică veche se traduce prin „sacrificiul de toamnă”. Era celebrată în perioada ultimei recolte și, deși data exactă nu este cunoscută, este posibil să fi avut loc spre sfârșitul lunii septembrie, când se încheiau recoltările.
Era un moment în care oamenii mulțumeau pentru belșugul anului și le cereau zeilor o iarnă liniștită. Oamenii sacrificau și consumau animale la mesele festive, își onorau strămoșii și se rugau unor zei precum Freyr, zeul recoltelor, al soarelui și al ploii, și sora sa geamănă, Freyja, zeița abundenței, iubirii și fertilității.
În prezent, această sărbătoare este celebrată sub diferite forme de numeroși adepți ai religiilor neopăgâne.
Festivalul Lunii din China, sărbătoarea recoltei și a familiei
Cunoscut și sub numele de Festivalul Lunii, acest eveniment are loc în China în cea de-a 15-a zi a celei de-a opta luni din calendarul lunar, ceea ce înseamnă, de obicei, o perioadă cuprinsă între mijlocul lunii septembrie și începutul lunii octombrie.
Festivalul este marcat, de regulă, prin parade, prăjituri tradiționale mooncake și reuniuni de familie. Este sărbătorit în mai multe țări asiatice, inclusiv în Singapore, Malaezia și Coreea, deși poartă denumiri diferite.
Sărbătoarea celebrează recolta și Luna de toamnă, considerată în această perioadă cea mai plină și mai strălucitoare. Este un moment în care familiile și prietenii se reunesc pentru a-și ura noroc și pentru a împărtăși momente de bucurie și preparate tradiționale.
Dożynki în Polonia, tradiția care celebrează bogăția recoltei
Festivalul tradițional al recoltei din Polonia se numește Dożynki și este celebrat încă din perioada păgână.
În prezent, sărbătoarea are loc la sfârșitul lunii august, însă în trecut se crede că era celebrată în preajma echinocțiului de toamnă. Atunci, oamenii organizau mese festive pentru a marca încheierea sezonului de recoltare.
Și astăzi, Dożynki rămâne un festival popular. Cu această ocazie, oamenii confecționează adesea coronițe și cununi din porumb, flori și panglici, purtate în timpul numeroaselor festivaluri, parade și evenimente organizate cu această ocazie.
Higan în Japonia. Șapte zile dedicate echilibrului și celor plecați dintre noi
Budiștii japonezi marchează ambele echinocții ale anului prin două festivaluri de câte șapte zile, numite Higan. Cuvântul înseamnă „celălalt mal” și face referire la trecerea de la suferința asociată existenței lumești către iluminare sau nirvana.
Festivalul este un moment dedicat comemorării celor dragi și reflecției asupra modului în care fiecare persoană poate duce o viață mai bună și mai plină de bunătate. Oamenii vizitează adesea mormintele strămoșilor și petrec timp reflectând la principiile budiste ale compasiunii și ale vacuității.
Echinocțiul de toamnă din Japonia este asociat și cu apariția florilor Higan-bana, cunoscute drept crinii roșii păianjen, care cresc în numeroase zone ale țării în această perioadă, conform mentalfloss.com.
Thesmophoria, festivalul secret al femeilor din Grecia Antică
Grecii antici aveau numeroase festivaluri toamna, iar unul dintre cele mai importante era Thesmophoria. Această sărbătoare, învăluită în mister, era rezervată exclusiv femeilor adulte și le omagia pe zeița pământului, Demetra, și pe fiica acesteia, Persefona. Cel mai probabil, festivalul avea loc în luna octombrie, potrivit calendarului actual.
În Grecia Antică, toamna era strâns legată de mitul Persefonei. Potrivit legendei, Persefona este răpită de Hades, zeul lumii subterane. În timp ce se află acolo, ea mănâncă semințe de rodie, care o împiedică să părăsească definitiv lumea subterană.
Mama sa, Demetra, reușește să obțină un acord prin care Persefona să petreacă o parte a anului la suprafață, alături de ea, și o altă parte în lumea subterană. Potrivit mitului, toamna începe odată cu întoarcerea anuală a Persefonei în lumea de dincolo.
Și în prezent, numeroși oameni o omagiază pe Persefona și rememorează povestea sa în această perioadă a anului.
Michaelmas, sărbătoarea de la sfârșitul lui septembrie cu o tradiție aparte
Michaelmas este o sărbătoare catolică dedicată arhanghelului Mihail, celebrată în lumea occidentală pe 29 septembrie.
Se consideră pe scară largă că această sărbătoare ar fi fost plasată de creștini în apropierea echinocțiului de toamnă pentru a înlocui numeroasele festivități păgâne care aveau loc în această perioadă.
În mod tradițional, Michaelmas era asociată cu consumul de mure și alte alimente de sezon, precum și cu mese festive la care era servită gâscă. Se credea că acest preparat putea aduce prosperitate financiară în anul următor.
Mabon, sărbătoarea neopăgână dedicată echilibrului dintre lumină și întuneric
Sărbătoarea neopăgână Mabon poartă numele zeului galez Mabon, deși povestea acestuia nu are o legătură directă cu echinocțiul de toamnă. În tradiția galeză, Mabon era un zeu răpit în copilărie și salvat abia după mai mulți ani petrecuți în întuneric.
Dovezile privind existența unor festivaluri europene dedicate echinocțiului înainte de creștinism sunt relativ puține. Cu toate acestea, se crede că druizii și alte comunități păgâne celebrau această perioadă, lucru sugerat de existența unor structuri precum Stonehenge, dar și de anumite povești și legende transmise de-a lungul timpului.
Festivalul Mabon este una dintre cele opt sărbători principale ale Roții Anului, calendarul neopăgân, și celebrează armonia și echilibrul dintre întuneric și lumină care se manifestă în această zi.
Sărbătoarea este marcată adesea prin momente de reflecție, mese festive, ritualuri în aer liber și realizarea unor altare.
Chichen Itza, fenomenul spectaculos al echinocțiului din Mexic
În timpul echinocțiilor de primăvară și de toamnă, razele soarelui de la sfârșitul după-amiezii cad într-un anumit unghi asupra ruinelor antice mayașe de la Chichen Itza, creând iluzia unui șarpe acoperit cu pene care coboară pe scara din partea de nord a piramidei.
Fenomenul este considerat o reprezentare simbolică a legăturii dintre lumea subterană, cer și pământ. Mii de oameni călătoresc în fiecare an pentru a observa acest fenomen, despre care unii cred că binecuvântează recolta de toamnă și le aduce sănătate celor care vin să îl privească.
De ce se mănâncă mure de echinocțiu
Murele sunt asociate cu începutul toamnei și apar în mai multe tradiții legate de această perioadă a anului. Una dintre cele mai cunoscute este Michaelmas, sărbătoare creștină celebrată în fiecare an pe 29 septembrie, în apropierea echinocțiului de toamnă.
Potrivit tradiției britanice, murele erau consumate în această perioadă deoarece sezonul lor de recoltare se apropia de sfârșit. Există și o veche legendă potrivit căreia, după Michaelmas, murele nu ar mai trebui culese sau consumate. Se spune că, în această zi, diavolul ar fi fost alungat din cer și, ajungând pe pământ, ar fi blestemat tufele de mure, scuipând sau urinând pe fructe. De aici ar fi apărut credința că murele culese după 29 septembrie nu mai sunt bune.
Dincolo de legendă, asocierea murelor cu această sărbătoare are și o explicație practică. Sfârșitul lunii septembrie marca perioada în care fructele sălbatice ajungeau la finalul sezonului și trebuiau culese înainte ca vremea rece să le afecteze.
În trecut, murele erau consumate proaspete, folosite la deserturi sau transformate în gemuri și alte conserve. Astfel, fructele de sezon deveneau parte din mesele festive organizate în jurul sărbătorii Michaelmas.
