Dacă știi cum să le recunoști și la ce să fii atent când le cumperi, alegerea lor devine mult mai simplă. Descoperă care este diferența dintre midii, stridii și scoici, cum le recunoști, cum se prepară și cum alegi fructele de mare proaspete.
Ce sunt midiile
Midiile sunt moluște bivalve, adică au corpul protejat de două valve unite între ele. Se recunosc ușor după cochilia alungită, netedă și închisă la culoare, de obicei albastru-negricioasă, iar în interior se află partea cărnoasă care se consumă. Trăiesc în ape marine sau salmastre și se prind de stânci ori de alte suprafețe aflate sub apă. În fermele marine, midiile sunt crescute de multe ori pe frânghii suspendate în apă, de care se fixează și unde continuă să se dezvolte.
Un lucru interesant este felul în care se hrănesc. Midiile filtrează apa și rețin din ea planctonul și alte particule microscopice, așa că, atunci când sunt crescute în ferme, nu au nevoie de furaje în același fel ca alte animale. Tocmai de aceea, cultura lor folosește relativ puține resurse. La gust, midiile au o aromă clară de mare, iar carnea este moale, dar ușor elastică. În același timp, sunt o sursă bună de proteine, omega-3, fier, vitamina B12, seleniu și iod.
Cel mai des sunt gătite rapid la abur sau într-o oală acoperită, iar pe măsură ce se încălzesc, cochiliile se deschid și lasă în vas un lichid aromat, care poate deveni baza sosului. Pot fi pregătite cu vin alb, usturoi și verdeață, dar merg la fel de bine în paste, supe, tocănițe sau sosuri de roșii. Midiile sunt considerate și o variantă de fructe de mare cu un impact mai redus asupra mediului, pentru că nu au nevoie de hrană suplimentară sau de terenuri agricole. Totuși, pentru că filtrează apa în care trăiesc, contează foarte mult ca aceasta să fie curată, iar midiile să provină din zone controlate.
Ce sunt stridiile și prin ce se diferențiază
Stridiile sunt tot moluște bivalve, însă sunt destul de diferite de midii atunci când le vezi sau le guști. Cochilia lor este mai groasă, neregulată și rugoasă, iar forma poate varia mult de la un exemplar la altul. În interior se află carnea moale și lichidul natural al stridiei. La fel ca midiile, stridiile se hrănesc filtrând apa, iar mediul în care cresc poate influența foarte mult gustul. Unele au o aromă mai sărată și minerală, în timp ce altele pot fi ceva mai dulci sau pot avea note vegetale. Din acest motiv, locul de proveniență contează destul de mult atunci când vorbim despre stridii, conform The Guardian.
Diferența cea mai cunoscută ține însă de modul în care sunt consumate. Midiile sunt servite aproape întotdeauna gătite, în timp ce stridiile sunt consumate frecvent crude, direct din cochilie, împreună cu lichidul lor natural. Pot fi mâncate simple sau cu puțină lămâie, însă există și variante coapte, prăjite ori făcute pe grătar. Și textura este diferită. Midia devine mai fermă după gătire, în timp ce stridia este mai moale, suculentă și cremoasă, mai ales atunci când este servită crudă. Gustul ei poate fi mai intens, mai sărat și mai mineral.
Există și mai multe tipuri de stridii, printre care stridia europeană și stridia de Pacific. Cea de Pacific este crescută pe scară largă și ajunge mai repede la maturitate, în timp ce stridia europeană crește mai lent și este apreciată pentru textura și gustul său.
Ce sunt scoicile și ce tipuri există
Când spunem „scoici”, lucrurile pot deveni puțin confuze, pentru că termenul este folosit destul de larg. În sens biologic, scoicile sunt moluște bivalve, adică animale cu corp moale, protejat de două valve, iar din aceeași categorie fac parte și midiile, stridiile sau scoicile Saint-Jacques. În bucătărie însă, prin „scoici” se înțeleg de multe ori acele bivalve cunoscute în engleză drept clams, iar în preparatele italiene apar frecvent sub numele de vongole. Acestea au, de obicei, cochilia rotundă sau ovală, în nuanțe de crem, maro ori gri, uneori cu dungi sau modele foarte vizibile.
Un exemplu cunoscut sunt scoicile Manila, folosite des în bucătăria italiană, inclusiv în celebrul spaghetti alle vongole, unde sunt gătite rapid alături de paste, vin alb și usturoi. Există însă mai multe tipuri de scoici comestibile, iar aspectul lor poate fi foarte diferit. Scoicile-brici, de exemplu, sunt lungi și înguste, în timp ce cockles sunt mai mici și mai rotunjite. Scoicile Saint-Jacques se recunosc imediat după cochilia în formă de evantai și sunt apreciate mai ales pentru partea albă și cărnoasă din interior.
Midiile și stridiile intră și ele în aceeași familie mare a bivalvelor, doar că arată diferit și se gătesc altfel. Midiile au cochilia mai îngustă, alungită și foarte închisă la culoare, în timp ce stridiile au o cochilie groasă, rugoasă și neregulată. Cele mai multe dintre aceste bivalve se hrănesc filtrând apa, însă diferențele dintre ele țin de specie, de locul în care trăiesc, de forma cochiliei și, bineînțeles, de gust și textură. Unele stau îngropate în nisip sau mâl, altele se fixează de stânci ori alte suprafețe, iar acest lucru se vede și în farfurie, pentru că unele au carnea mai fermă, altele mai fragedă sau mai suculentă.
Care este diferența dintre midii, stridii și scoici
Midiile, stridiile și scoicile fac parte din aceeași categorie mare de moluște bivalve, însă diferențele dintre ele se văd destul de repede, mai ales dacă te uiți la cochilie și la felul în care sunt servite.
Midiile au cochilia alungită, netedă și închisă la culoare, de obicei albastru-negricioasă sau aproape neagră. Trăiesc prinse de stânci sau alte suprafețe și sunt crescute adesea și pe frânghii, în ferme marine. Carnea lor este moale, dar ușor elastică, iar în bucătărie sunt aproape întotdeauna gătite, cel mai des la abur, cu vin, usturoi, verdeață sau diferite sosuri.
Stridiile, în schimb, au un aspect mult mai neregulat, cu o cochilie groasă, rugoasă și de obicei gri sau maronie. În interior se află o carne foarte moale și suculentă, înconjurată de lichidul natural al stridiei. Sunt cunoscute mai ales pentru faptul că se consumă crude, direct din cochilie, deși pot fi și coapte, gratinate, prăjite sau făcute la grătar.
Prin scoici, atunci când ne referim mai ales la clams sau vongole, înțelegem de obicei bivalve cu cochilia mai rotundă sau ovală și mai simetrică decât cea a midiilor. Carnea lor este, în general, ceva mai fermă decât cea a stridiilor, iar gustul este delicat sărat, motiv pentru care sunt folosite foarte des în paste, supe sau sosuri. Diferența se vede așadar destul de simplu: midia este alungită și închisă la culoare, stridia este rugoasă și neregulată, iar scoica de tip clam sau vongolă este de obicei mai rotundă ori ovală. Și textura le deosebește. Midiile sunt moi, dar ușor elastice, stridiile sunt mai cremoase și mai suculente, iar scoicile de tip clam au de obicei o carne mai fermă.
Care sunt cele mai gustoase și cum se prepară
Nu există un răspuns valabil pentru toată lumea atunci când vine vorba despre cele mai gustoase fructe de mare, pentru că midiile, stridiile și scoicile au arome și texturi destul de diferite. Dacă îți place un gust mai delicat, ușor dulce și sărat, scoicile de tip clams sau vongole sunt printre cele mai potrivite, mai ales că au o carne fragedă și se combină foarte bine cu paste, vin alb, usturoi și verdeață.
Vongolele nu au nevoie de mult timp pe foc, iar de cele mai multe ori sunt gata în doar câteva minute, imediat ce cochiliile încep să se deschidă. Tocmai pentru că sunt mici și fragede, dacă sunt gătite prea mult, carnea lor se poate întări și își pierde textura plăcută.
Midiile au un gust ceva mai pronunțat de mare, însă carnea rămâne moale și suculentă, mai ales în cazul exemplarelor mai mici. Una dintre cele mai cunoscute variante este moules marinière, unde midiile se gătesc într-o cratiță cu vin alb, ceapă sau șalotă și verdeață, iar lichidul pe care îl lasă în vas se transformă într-un sos foarte aromat. Se gătesc repede, de regulă în doar câteva minute, până când cochiliile se deschid.
Stridiile sunt mai potrivite pentru cei cărora le place un gust marin mai intens, cu note sărate și minerale. Cel mai des sunt servite crude, direct din cochilie, cu puțină lămâie sau un sos simplu pe bază de oțet și șalotă, însă pot fi și gătite, mai ales dacă textura lor crudă nu este pe gustul tuturor. Pot fi gratinate cu unt și pesmet, puse pe grătar sau gătite ușor în sosuri.
Ce beneficii au midiile, stridiile și scoicile
Midiile, stridiile și scoicile sunt alimente hrănitoare, pentru că aduc în aceeași porție proteine, vitamina B12, fier, zinc și acizi grași omega-3, fără să fie foarte bogate în grăsimi. Midiile sunt cunoscute mai ales pentru conținutul lor de vitamina B12, dar aduc și proteine, omega-3, fier și alte minerale. Vitamina B12 este importantă pentru sistemul nervos și pentru formarea globulelor roșii, iar fierul contribuie la transportul oxigenului în organism.
Stridiile ies în evidență prin conținutul ridicat de zinc, un mineral important pentru sistemul imunitar, vindecarea țesuturilor și buna funcționare a organismului. În plus, oferă și vitamina B12, fier și proteine, astfel că valoarea lor nutritivă este mult mai mare decât imaginea de aliment consumat doar la ocazii speciale. Și scoicile de tip clams sunt o sursă bună de vitamina B12, fier și proteine, însă valorile diferă în funcție de specie. Unele au mai mult fier, altele sunt mai bogate în B12 sau în alte minerale, așa că nu toate bivalvele au exact aceeași compoziție.
Un alt avantaj este aportul de omega-3, mai ales EPA și DHA, grăsimi asociate cu buna funcționare a inimii și a creierului. Cantitatea nu este neapărat la fel de mare ca în cazul peștelui gras, însă poate contribui la aportul general din alimentație.
Cum alegi fructele de mare proaspete
La midii, stridii și scoici, prospețimea contează foarte mult, iar primul lucru la care trebuie să te uiți este cochilia. Dacă sunt cumpărate vii, aceasta ar trebui să fie închisă, iar exemplarele care sunt ușor întredeschise trebuie să reacționeze atunci când sunt atinse sau lovite ușor. Dacă rămân larg deschise, au cochilia spartă sau par deteriorate, cel mai bine este să fie aruncate.
Și mirosul spune foarte multe. Fructele de mare proaspete trebuie să miroasă curat, a mare, nu puternic sau neplăcut. Un miros greu, înțepător ori foarte „de pește” este un semn că produsul nu mai este în cea mai bună stare. La stridii, carnea trebuie să fie lucioasă, umedă și plină, iar în cochilie ar trebui să se păstreze lichidul natural. Și midiile sau scoicile ar trebui să pară grele pentru dimensiunea lor, pentru că acest lucru arată că nu s-au deshidratat.
Înainte de gătire, midiile și scoicile trebuie clătite bine cu apă rece, iar exemplarele sparte sau cele care nu se închid trebuie îndepărtate. În cazul midiilor se scoate și acea „barbă” care poate rămâne prinsă între valve, în timp ce scoicile trebuie spălate cu atenție, pentru că pot păstra nisip în interior. Contează mult și de unde le cumperi, pentru că fructele de mare vii trebuie păstrate și transportate în condiții bune. Ideal este să fie cumpărate din locuri de încredere și gătite cât mai repede, fără să fie ținute mult timp după achiziție, conform Independent.co.uk.
În cazul stridiilor consumate crude, proveniența este și mai importantă. Nu este suficient să arate bine, ci trebuie să provină dintr-un circuit controlat și să fi fost păstrate corect până în momentul servirii. Pe scurt, cele mai bune semne sunt ușor de urmărit: cochilii întregi, închise, miros curat de mare și carne umedă, cu aspect proaspăt.
