A fost la un pas sa orbeasca din cauza alcoolului si era rusinat de propria familie. Cum a reusit sa se lase de baut
Alcoolismul nu alege patura sociala si nici nivelul de educatie al oamenilor. Avem multe exemple in jurul nostru dar si din trecut de actori, scriitori, avocati, profesori universitari, chiar presedinti de stat si monarhi.
Continuam campanie "Dependenta Romaniei-Alcoolismul, boala din pahar" cu povestea lui Dorin, un sahist cu o minte stralucita care a clacat din cauza alcoolului. Povesteste ca s-a apucat de bautura pentru ca ii placea gustul dulce al lichiorului. A trait clipe de-a dreptul dramatice. De exemplu, i s-a intamplat sa incurce usa cu fereastra si cateva luni a fost paralizat pentru ca a cazut de la etajul trei al blocului in care locuia. Tot din cauza alcoolului a fost la un pas sa orbeasca.
Are pe constiinta doua femei care au murit, spune el, de inima rea, din cauza ca el bea peste masura.
Dorin recunoaste cu seninatate ca este alcoolic, ACUM, in prezent. I-a luat insa mai bine de jumatate de viata ca sa poata sa spuna asta cu inima deschisa. Si sa ceara ajutor. Are 60 de ani si isi aminteste inceputul relatiei toxice cu bautura. Era intr-a sasea sau a saptea cand a descoperit afinata din camara parintilor. In cateva zile a terminat o damigeana.
"Desi aveam 13 ani parca simteam nevoia si am inceput asa incetul cu incetul cu bauturi fine:lichior de ciocolata, de vanilie. De la varsta aia si pana acum mi-au placut. Mi-a placut izul, efectul, mirosul , gustul. Toate mi-au placut la bautura si am spus ca "e bine sa bei"", spune Dorin Moruzi.
Dumnezeu urzise alta cale pentru Dorin. L-a inzestrat cu o minte stralucita. Invata excelent si, mai ales, excela la sah. Devenise maestru si se numara printre cei mai apreciati practicanti ai sportului mintii din intreaga tara.
"Am avut cupe, diplome dar le-am vandut", bineinteles tot pentru bautura. Care incet, dar sigur, ii repunea existenta pe alte coordonate. In viata lui Dorin au aparut aventurile. La doar 18 ani a devenit tata. S-a luptat cu partenera sa pentru custodia fetitei si a obtinut-o. Mama l-a ajutat foarte mult. Intre timp, barbatul a renuntat la facultate si s-a facut strungar.
Dorin: "Aveam conceptia ca doar un om bolnav nu bea sau un om care nu are bani. Oamenii sanatosi beau si care au bani. Am ajuns sa beau foarte mult."
Cu alcoolul nici vorba sa o rareasca. Iar semnele dependentei fara speranta incepeau sa se vada la orizont. Uita lucruri banale, precum faptul ca trebuie sa foloseasca usa pentru a iesi din casa.
"Am zis ca sar pe geam decat sa cobor trei etaje ma duc ca in fata e magazinul si am sarit. Cand am sarit am ras, era un ras mefistofelic. Cine sa rada? Cine sa vada ca sar de la etaj? Numai Diavolul. Am sarit de la etaj si calculat m-am gandit sa sar in picioare si in picioare am si sarit. Mi-am tasat coloana si asa mi-am rupt coloana. Am cazut jos nu am mai putut sa ma scol de jos. Am paralizat la picioare, mainile", spune Dorin.
Nici macar trauma cauzata de interventiile chirurgicale complicate ce au urmat nu l-a convins sa lase sticla si paharul.
"Mama a incercat fara sa stiu eu cu medicamente in bautura, nu aveau niciun efect. Mergea la biserica cu tricouri, mi le dadea pe mine. Nu au reusit sa faca nimic ei, chiar am zis ca am pe constiinta doua femei care au murit din cauza mea: mama si nevasta mea."
Cea cu care s-a casatorit pe cand implinea 30 de ani, adica. Femeia a incercat sa il ajute, dar s-a stins cu gandul ca pentru Dorin nu mai exista speranta.
"Cand am baut dupa moartea lu' nevasta mea am vandut doua apartamente, doua masini tot aurul fiicei mele, tot am vandut. Bautura imi placea mai mult ca si femeia , ca si sportul, ca si muzica, ca si orice. Bautura era pe primul plan, nu mai vedeam cu niciun ochi din cauza bauturii, numai cu unul 10%."
S-a dus la medic sa ceara ajutor, insa acolo a aflat ca pentru boala lui nu exista tratament. Asa ca s-a refugiat in prima carciuma. Ajunsese o epava. Abia se mai tinea pe picioare. Iar asta in conditiile in care avea toate motivele sa fie in plina putere. Fiica lui l-a facut bunic.
O farama de constiinta il facea sa se simta rusinat in fata ei. Ii displacea gandul ca miroase alcool, iar cand trecea pe langa casa fetei se furisa. In urma cu aproape 11 ani, s-a impiedicat si s-a lovit rau chiar sub geamul fiicei.
"Nu m-am rugat lui Dumnezeu, l-am provocat. Si am zis: Doamne, daca existi ajuta-ma sa ma las de baut" Incredibil! Din acea clipa nu am mai baut un gram. Sunt zece ani si sase luni. Creatorul face minuni", spune Dorin.
Pana la Dumnezeu, cele pamantesti l-au facut sa afle de Alcoolicii Anonimi din Cluj. Merge zilnic acolo, sa se intalneasca cu altii ca el.
Sunt asadar aproape 11 ani de cand se tine departe de bautura. E bucuros ca nepotii nu l-au cunoscut atunci. Si spune ca se simte in sfarsit liber, impacat cu el insusi.
"Cu ce e sinonim alcoolul: cel mai mare dusman al omului, catastrofa, dezastru. Eu atat am iubit alcoolul mai mult ca pe mine."
De aceea, vrea sa ii ajute si pe altii. Isi spune, de fiecare data, povestea la intrunirile Alcoolicilor Anonimi. Puterea exemplului e cel mai bun tratament.
