Lupta lui Paul, fost sportiv de performanta, cu alcoolul. Cum s-a transformat o poveste de succes intr-un adevarat cosmar
Romania este pe locul cinci in lume la consumul de alcool pe cap de locuitor. Principala cauza o reprezinta stresul. Declansat, de multe ori, de saracie.
Cu toate acestea, sute de mii de romani cu stare si pozitie in societate au cazut, la randul lor, in patima bauturii.
Acum, in cadrul campaniei "Dependenta Romaniei- Alcoolismul, boala din pahar", va prezentam povestea lui Paul.
Fost sportiv de performanta, crescut intr-o familie in care nimeni bea, nici macar de sarbatori, a fost campion national la cea mai grea proba din atletism, 50 de kilometri mars. A luat prima lui gura de bere in studentie, si in numai cativa ani a ajuns, spune el, sa consume trei litri de vodca zilnic.
Devenise sclavul alcoolului. Si-a batut nevasta, a vandut bunuri din casa si a ajuns la psihiatrie de zeci de ori.
Paul nu si-a dorit decat sa fie un invingator in ochii lumii. Sa fie acolo, in varf, si sa primeasca laude si aplauze. A reusit la un moment dat. Tineretea si-a dedicat-o sportului de performanta. Cu multa munca, a ajuns campion national in cea mai grea proba din atletism: 50 de kilometri mars.
La 25 de ani, pe cand era student la Facultatea de Educatie Fizica si Sport s-a casatorit cu Carmen. Au adus pe lume doi baieti, iar vreme de cinci ani totul parea desprins dintr-o poveste de succes. Paul a dat insa de gustul alcoolului.
"Prima data am inceput si am baut doua beri la rand. Mai beam cate un pahar sau o gura de vin rar, foarte rar. Am ajuns la spital din cauza alcoolului: dureri de cap, voma si asa mai departe", povesteste Paul.
Episoadele de betie au devenit rutina. La fel si internarile la Institutul de Psihiatrie Socola. De aproape 30 de ori a calcat pragul cladirii din Iasi. Doar psihiatri ii puteau tine in frau iesirile violente. De neimaginat uneori.
Povesteste ca o data a si reusit sa evadeze din incaperile fara clante si pazite de bodyguarzi. I-a venit ideea dupa o discutie prinsa din zbor de la alti doi alcoolici, internati in regim strict.
Paradoxul e, spune Paul, ca simtea cum alcoolul il distruge incet, incet. Dar nu renunta la sticla. Era mult prea slab. La un moment dat, a inceput sa se documenteze pe tema alcoolismului. Iar vreme de un an de zile s-a tinut departe de orice tentatie. A cedat insa, iar viata familiei sale s-a transformat in calvar.
Sotia era terorizata. Copiii, speriati, mama si socrii lui, paralizati de teama si fara cuvinte. Barbatul devenise violent. Mintea si vindea din casa pentru a-si cumpara de baut.
A urmat o perioada aproape ireala. Mai bine de zece ani in care sotia i-a luat pe copii si au fugit de acasa. Educata sa rabde si sa fie supusa in fata partenerului de viata, a dat de fiecare data inapoi. Si s-a intors langa el.
In Romania, consumul excesiv de alcool este asociat cu aproape doua treimi din cazurile de viol ori violenta in familie. Cu jumatate dintre crime si cu 1 din 6 cazuri de sinucideri.
Nu avem niciun centru de stat pentru recuperarea alcoolicilor. Iar tratamentele din unitatile de psihiatrie sunt costisitoare si aproape inutile. Majoritatea pacientilor recidiveaza.
Apoi, in toate spitalele din Romania, aproape jumatate dintre pacientii care semnaleaza astfel de probleme sunt tratati pentru afectiunile cauzate de consumul excesiv de alcool. Nu se taie raul de la radacina.
Cazul lui Paul descrie perfect neputinta sistemului de santate romanesc. De zeci de ori a recazut in patima alcoolului dupa ce a parasit spitalul, la capatul unui ciclu de tratament, asadar. S-a trezit singur si fara pic de sprijin. Parasit de sotie si copii, lefter, marginalizat si stigmatizat.
A auzit la un moment dat ca exista, in Iasi, un fel de fundatie care ii ajuta pe cei ca el: Asociatia Cluburilor Alcolicilor in Recuperare. Le-a batut la poarta si surpriza: a descoperit un loc in care era ascultat si respectat.
Povestile celorlalti alcoolici si ale familiilor lor, lacrimile, empatia, zambetele, toate au lucrat, putin cate putin, la increderea ca poate reveni la o viata normala.
Paul s-a scuturat de urmele cenusii ale trecutului si a tinut capul semet, respirand aerul normalitatii aproape doi ani. Toata lumea a crezut ca, in sfarsit, a scapat de depdendenta. Si-a frant insa gatul in fata acelui prag ce aparea in calea majoritatilor bautorilor inraiti ce bat in retragere. Se lasa ispititi de prieteni si au impresia ca pot sa tina consumul in frau.
Ajutor a gasit tot la Carmen, partenera lui de viata. S-au facut opt ani de cand Paul nu a mai baut strop de alcool. Simte insa ca traieste cu sabia lui Damocles deasupra capului. Asa ca inca merge la sedintele de grup ale Alcoolicilor in Recuperare de la Iasi. Cu sotia alaturi, de fiecare data. Pentru ea, inca nu s-a sfarsit.
Privirea, felul in care isi musca buzele, faptul ca isi frange mainile, vocea blanda, aproape soptita pentru a nu deranja nu mai au nevoie de explicatii.
Chiar daca au trecut opt ani, iar calatoria printre amintiri a fost pentru ea un film de groaza, Carmen a tinut sa isi spuna povestea. Ar fi multumita daca ar sti ca a inspirat macar o sotie sa-si salveze familia si sa isi ajute barbatul sa scape de patima alcoolului.
