Drama taranului roman. Cum isi iroseste Romania cea mai buna recolta agricola din ultimii 10 ani
Sa fie belsug! Si chiar este, in Romania, tara care in vremurile ei bune hranea gurile flamande din toata Europa, dar care acum nu le poate potoli pe ale ei.
Ploile de primavara ne-au umplut pamantul de roade. Gradinile sunt pline de legume si fructe, iar campurile de cereale. Dar ce folos ca in curand se vor strica, iar agricultorii,care au avut cea mai buna productie din ultimii 10 ani, vor plnge in pumni.
Degeaba s-au facut vinetele, rosiile, ceapa ori ardeii. Oamenii n-au inteles ca trebuie sa se asocieze ca sa vanda in castig prin piete si magazine. Dar ce fac, totusi, cei din minister si din directiile de profil. Ei ar trebui sa ii lumineze cum sa lucreze in profit ca sa nu mai mancam de la altii prost, scump si fara gust. Dincolo de faptul ca ar urni si economia.
Tanti Aurica de la Adunatii Copaceni incepe munca pe racoare, la rasarit si o incheie tot asa, dar tarziu in noapte. Din mainile ei ies rosii grase, ardei parfumati si salata scaldata de soare. Scoate la poarta ce are mai bun si asteapta fara prea mult folos. Femeia vorbeste despre intermediari. Iar ca ea sute de tarani traiesc de cateva luni o mica drama, desi pamantul a fost mai roditor ca niciodata.
Satenilor le-a mers cel mai bine cata vreme masinile traversau orasul pe drumul dintre Bucuresti si Giurgiu. Odata cu aparitia ocolitoarei, clientela s-a imputinat. Insa oamenii nu au reusit sa invete inca drumul spre marile orase, ce sa mai vorbim despre export.
Si in Banat s-au facut spre 10 tone de ardei gras la hectar. Si aici pamantul a fost mai roditor decat puterea omului de a-l culege. Chiar si cu preturile la pragul de jos, bietii tarani tot nu razbesc pe piata.
Neputinta si in Braila. Sau lipsa de solutii? Aici taranii spun ca nici la fabricile de conserve nu merita sa vinzi pentru ca iti dau un pret foarte mic.
"Investitiile lipsesc cu desavarsire. Nu avem spatii de depozitare. Vindem individual si vindem in pierdere", spun micii producatori.
Cu bani putini s-ar putea rezolva problema de depozitare. Dar a cui e treaba? Pana obtinem un raspuns, producatorii risca sa ramana cu marfa nevinduta.
In pietele din marile orase, agricultorii abia rezista, inghesuiti si amenintati de samsari care au monopolizat castigul. Blocaj si in hypermarketuri.
"Am vrea sa luam de la tarani, dar n-au facturi, la noi ajung intermediari care cresc pretul foarte mult", adauga reprezentantii hypermarketurilor.
E adevarat, taranii nu taie facturi, dar au marfa romaneasca si sanatoasa pe care ne batem cu totii. Si in loc sa o cumparam ieftin, ajungem sa o platim mai scump decat pe cea importata.
Si asta pentru ca in loc sa ia direct de la producatori si sa-si puna un adaos mediu, magazinele mari sunt obligate sa isi faca aprovizionarea la a treia sau chiar a patra mana. Pretul final, la raft, ajunge sa se dubleze. Fermierii pierd si ei jumatate din castig.
Ministerul Agriculturii priveste cu nepasare situatia. Si uite asa riscam sa ne scape din maini o supraproductie care ar putea sa aduca o crestere economica de 0.3 %, care ar putea sa insemne o zecime din PIB.
Iar implicarea ministerului ar trebui sa plece de la tara. Ca nu degeaba are 4000 de angajati in cele 42 de directii agricole. Pe camp vezi oameni truditi, care nici nu indraznesc sa viseze la profituri spectaculoase. E, insa revoltator ca, dupa arsita verii, noua tot ne va fi foame pentru ca n-a avut cine sa ne duca mancarea la gura.
Desi bucurestenii duc dorul legumelor cu gust si parfum de la tara, jumatate din productia din imprejurimi a disparut anul acesta.
