Cercetătorii au găsit și la oameni o asociere între nivelurile anticorpilor îndreptați împotriva aceleiași componente proprii organismului și calcificarea aortei. Rezultatele aduc noi dovezi privind componenta autoimună a aterosclerozei, dar nu demonstrează că boala este provocată de același mecanism la oameni, potrivit News.ro.
Ateroscleroza este o boală cronică a arterelor caracterizată prin acumularea de lipide și formarea plăcilor de aterom în pereții vasculari. Inflamația are un rol important în acest proces, iar cercetările din ultimii ani au indicat că și reacțiile sistemului imunitar împotriva unor componente proprii organismului ar putea participa la evoluția bolii.
Un studiu publicat luni în revista Nature Cardiovascular Research aduce noi dovezi experimentale în această direcție. Cercetătorii au identificat un autoanticorp care apare în structuri imunitare formate în apropierea arterelor afectate de ateroscleroză și au demonstrat că acesta poate agrava boala la șoareci.
Autoanticorpii sunt anticorpi care, în loc să recunoască structuri străine organismului, precum componente ale unor virusuri sau bacterii, se îndreaptă împotriva propriilor structuri.
Cercetătorii s-au concentrat asupra așa-numitelor organe limfoide terțiare arteriale, structuri imunitare care apar în contextul inflamației cronice în apropierea arterelor afectate de ateroscleroză. Acestea nu se găsesc în arterele sănătoase și pot conține celule B activate, celulele sistemului imunitar responsabile de producerea anticorpilor.
Echipa a analizat celulele B din aceste structuri la șoareci cu ateroscleroză și le-a comparat cu celule provenite din ganglionii limfatici. Cercetătorii au reconstituit în laborator 60 de anticorpi produși de aceste celule și au verificat capacitatea lor de a recunoaște peretele arterial și plăcile de aterom.
Analiza a arătat că anticorpii proveniți din structurile imunitare asociate arterelor aveau tendința de a recunoaște componente implicate în ateroscleroză.
Dintre aceștia, cercetătorii au identificat un autoanticorp, denumit A6, care se leagă cu afinitate mare de histona H2B. Histonele sunt proteine în jurul cărora este organizat ADN-ul în nucleul celulelor.
În mod normal, aceste componente din nucleul celular nu sunt ținte ale sistemului imunitar. Autorii consideră că, în mediul inflamator al leziunilor aterosclerotice, histona H2B ar putea deveni accesibilă sistemului imunitar și ar putea declanșa un răspuns autoimun. Mecanismul prin care se produce acest lucru nu a fost însă stabilit.
Autoanticorpul a accelerat ateroscleroza la șoareci
Identificarea unui autoanticorp nu demonstrează, în sine, că acesta contribuie la producerea bolii. Cercetătorii au testat, prin urmare, dacă reacția imună împotriva histonei H2B poate influența efectiv evoluția aterosclerozei.
Într-un prim experiment, șoarecii predispuși la ateroscleroză au fost imunizați cu histona H2B pentru a determina sistemul imunitar să producă anticorpi împotriva acesteia. Animalele au dezvoltat ulterior plăci de aterom mai extinse decât cele din grupurile de control.
Într-un alt experiment, cercetătorii au administrat direct autoanticorpul A6 șoarecilor predispuși la ateroscleroză. Cantitatea de placă aterosclerotică a crescut semnificativ atât la animalele hrănite cu o dietă obișnuită, cât și la cele care au primit o dietă bogată în grăsimi, comparativ cu grupurile de control.
Administrarea autoanticorpului nu a modificat greutatea animalelor și nici nivelurile lipidelor din sânge. Cu toate acestea, șoarecii au dezvoltat mai multe plăci de aterom. Rezultatele arată astfel că agravarea aterosclerozei nu poate fi explicată printr-o creștere a lipidelor și susțin implicarea directă a mecanismului imun declanșat de autoanticorp.
Cercetătorii au observat, de asemenea, depuneri mai mari de anticorpi anti-H2B și ale componentei C5 a sistemului complement în plăcile de aterom ale animalelor imunizate. Sistemul complement este o parte a răspunsului imun care poate amplifica inflamația.
Datele sugerează astfel că reacția autoimună împotriva H2B ar putea favoriza inflamația din interiorul plăcilor aterosclerotice.
Semnalul identificat experimental a fost analizat și la oameni
Pentru a verifica dacă același tip de răspuns imun poate avea relevanță la oameni, cercetătorii au analizat o cohortă de 495 de persoane cu vârste între 30 și 70 de ani, recrutate din populația generală în cadrul unui program de evaluare medicală preventivă.
Persoanele cu boli cardiovasculare sau AVC (accident vascular cerebral) diagnosticate anterior, boli autoimune care necesitau tratament sistemic, cancer activ ori afectare renală sau hepatică severă au fost excluse. Dintre cei 495 de participanți, 418 au efectuat voluntar o examinare CT toracică.
Cercetătorii au măsurat nivelurile anticorpilor anti-H2B din sânge și le-au comparat cu prezența calcificării aortei toracice, un indicator al afectării aterosclerotice vasculare care poate fi identificat prin tomografie computerizată.
Nivelurile mai mari ale anticorpilor anti-H2B au fost asociate cu o prevalență mai mare a calcificării aortei toracice. Această asociere s-a menținut și după ajustarea rezultatelor în funcție de factori precum vârsta, sexul, colesterolul LDL (unul dintre principalii factori de risc pentru ateroscleroză), tensiunea arterială sistolică, hemoglobina glicată și funcția renală.
Într-o analiză suplimentară, cercetătorii au luat în calcul și nivelul proteinei C reactive de înaltă sensibilitate, un marker al inflamației. Chiar și după această ajustare, persoanele cu niveluri mai mari de anticorpi anti-H2B au avut o probabilitate de aproximativ 2,4 ori mai mare de a prezenta calcificări ale aortei toracice.
Această asociere nu demonstrează însă că anticorpii anti-H2B provoacă apariția calcificărilor. Datele provin dintr-o evaluare realizată la un anumit moment, astfel încât studiul poate arăta că cele două apar mai frecvent împreună, dar nu poate stabili dacă nivelurile crescute ale anticorpilor contribuie la apariția sau progresia aterosclerozei.
Ce aduce nou studiul
Rolul sistemului imunitar în ateroscleroză este cercetat de mai mulți ani. Au fost identificate anterior celule imune autoreactive și mai mulți autoanticorpi asociați bolii, iar unele tipuri de anticorpi pot favoriza ateroscleroza, în timp ce altele par să aibă efect protector.
Autorii arată însă că studiile anterioare nu identificaseră un autoanticorp produs în mod natural în contextul aterosclerozei, cu o țintă proprie organismului bine definită și cu afinitate cunoscută, pentru care să fie demonstrată experimental și capacitatea de a agrava boala.
Noua cercetare a identificat un autoanticorp și ținta sa specifică din organism: autoanticorpul A6 și histona H2B, proteina de care acesta se leagă și împotriva căreia este îndreptat răspunsul imun. Administrarea anticorpului și inducerea răspunsului imun împotriva H2B au agravat ateroscleroza la animale, iar la oameni nivelurile anticorpilor împotriva aceleiași histone au fost asociate cu calcificarea vasculară.
Cercetători de la Universitatea Ludwig-Maximilian din München (LMU), una dintre instituțiile implicate în cercetare, consideră că rezultatele susțin încadrarea aterosclerozei ca boală autoimună. Aceștia subliniază însă că studiul reprezintă doar o etapă într-un proces de cercetare mult mai amplu.
Datele pot fi interpretate mai prudent ca dovezi privind existența unui mecanism autoimun patogen care contribuie la ateroscleroză. Studiul nu demonstrează că întreaga boală aterosclerotică la oameni este determinată de autoimunitate și nici că autoanticorpii anti-H2B provoacă ateroscleroza în populația umană, întrucât rezultatele la animale nu pot fi extrapolate direct la oameni.
Autorii semnalează mai multe limite ale cercetării. Demonstrarea efectului patogen al autoanticorpului s-a făcut în principal în modele animale, care nu reproduc toate caracteristicile aterosclerozei umane.
În cazul participanților umani, studiul arată doar o asociere între anticorpii anti-H2B și calcificarea aortei toracice. Sunt necesare studii mai mari și urmărirea participanților în timp pentru a stabili dacă acest răspuns autoimun precede apariția sau progresia aterosclerozei și dacă are un rol cauzal.
De asemenea, cercetarea nu a avut suficientă putere statistică pentru a analiza eventualele diferențe între femei și bărbați, iar autorii precizează că nu se știe în ce moment al evoluției aterosclerozei apare răspunsul autoimun împotriva H2B.
Descoperirea deschide însă o nouă direcție de cercetare asupra mecanismelor prin care sistemul imunitar poate participa direct la dezvoltarea plăcilor de aterom. Dacă rolul autoanticorpilor anti-H2B va fi confirmat la oameni prin studii suplimentare, acest mecanism ar putea deveni în viitor o țintă pentru metode de diagnostic sau tratamente care să intervină asupra componentei autoimune a aterosclerozei.
