Mai mult, o poți vizita pentru a te convinge că legendele legate de ea sunt adevărate. Biserica din Pustietate este un loc foarte frumos din România, care merită cu siguranță măcar o vizită. Biserica a devenit un subiect foarte interesant și de ea sunt legate mai multe legende. Iată câte ceva despre acest loc frumos și plin de mister din țara noastră.
Biserica din Pustietate - cum ajungi
Biserica din Pustietate sau „Chighie” ori „Kigye”cum mai e cunoscută, se află într-o zonă izolată din județul Satu Mare.
Lăcașul de cult este construit în câmp deschis, între orașul Carei și comuna Petrești.
Ca să ajungi aici, trebuie să urmezi drumul european E671, care leagă zona de orașul Oradea. Biserica se află la câteva sute de metri de acest drum, într-o zonă de câmpie.
Poți ajunge cu mașina dacă urmezi traseul dintre Carei și Petrești. După ce ajungi în apropierea locului, biserica poate fi observată în mijlocul câmpului, la mică distanță de șosea, cam 4 minute de mers pe jos.
Remarci lăcașul ușor din mașină, așa că nu îți va fi greu să ajungi la el.
Povestea Bisericii din Pustietate
Biserica din Pustietate este o construcție modestă aflată între Carei și Petrești. De-a lungul timpului, locul a devenit cunoscut nu doar pentru vechimea sa, ci și pentru numeroasele povești și legende transmise de localnici.
În trecut, în jurul bisericii ar fi existat un sat numit „Chighie” sau „Kigye”. Localitatea nu mai apare astăzi pe hartă, dar, conform unei legende, cu câteva sute de ani în urmă, doi localnici au plecat cu căruțele la târg, în Carei.
Când s-au întors, satul ar fi dispărut complet. Se spune că locul ar fi fost înghițit de pământ, iar singurele lucruri rămase în picioare ar fi fost biserica, o cruce și doi butuci de viță-de-vie.
Un lucru cel puțin ciudat este poziția bisericii. Aceasta se numește Biserica din Pustietate cu un motiv. Zona din jur este câmpie, fără relief ridicat, însă construcția se află pe o mică ridicătură de pământ. În tradiția locală se spune că această formă de relief ar fi apărut în momentul în care satul ar fi dispărut.
Biserica a fost mult timp loc de pelerinaj. În fiecare an, de sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, oamenii veneau aici din satele din jur. Pelerinii aprindeau lumânări și lăsau bilețele cu rugăciuni. Unele persoane își amintesc că în interior erau agățate două cârje așezate în formă de X, considerate semn al unei vindecări.
În tradiția populară, biserica era considerată făcătoare de minuni. Se spunea că în noaptea de 15 august, la miezul nopții, ușa lăcașului s-ar fi deschis singură, fără să fie descuiată. După aproximativ 24 de ore, ușa s-ar fi închis tot singură. Localnicii luau asta ca pe un semn special, mai ales pentru că biserica se află izolată, în mijlocul câmpului și nimeni nu ar fi putut face asta.
Obiceiul pelerinajului a continuat mulți ani. În anii 1980, tradiția s-a întrerupt, cel mai probabil din cauza restricțiilor impuse în acea perioadă asupra activităților religioase.
Totuși, poveștile despre acest loc au rămas în memoria comunităților din zonă, iar astăzi, Biserica din Pustietate este un loc în care oamenii vin pentru a se convinge de misterul care învăluie acest loc unic, în mijlocul câmpului.
Ce trebuie să știi despre Biserica din Pustietate
Biserica este ridicată în mijlocul câmpului, pe o mică ridicătură de pământ. În jur nu mai există case sau alte clădiri. În fața ei se mai văd și astăzi o cruce și doi butuci de viță-de-vie, considerate urme ale vechiului sat care ar fi existat cândva în acest loc, conform
Potrivit tradiției locale, în jurul bisericii s-ar fi aflat un sat care ar fi dispărut fără urmă. Deși există puține informații istorice despre acest loc, legenda este cunoscută de multă vreme în zonă. În trecut, locul era considerat unul de pelerinaj important, iar acum aproximativ 60 de ani, mii de oameni veneau aici să se roage.
În fiecare an, de sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, credincioșii ajungeau la biserică pentru a aprinde lumânări și pentru a lăsa bilețele cu rugăciuni. Locul era cunoscut ca fiind unul făcător de minuni. Se spunea că, în noaptea de Sfânta Maria, la miezul nopții, ușa bisericii s-ar fi deschis singură, fără chei sau fără intervenția cuiva. După aproximativ 24 de ore, ușa s-ar fi închis tot singură.
Pentru oameni, acest lucru era cu atât mai impresionant cu cât biserica se află izolată. Timp de mulți ani, pelerinajul a continuat, însă în anii 1980 tradiția s-a oprit brusc. Astăzi, potrivit informațiilor din zonă, o singură persoană se ocupă de întreținerea bisericii.
Din punct de vedere istoric, se știe că satul din jurul bisericii ar fi fost părăsit după conflictele din zonă, inclusiv războaiele turco-tătaro-austro-ungare și după revolta condusă de Francis II Rákóczi.
Oamenii s-ar fi mutat atunci în Carei, unde ar fi devenit haiducii orașului, un fel de paznici sau poliție locală la începutul secolului al XVIII-lea.
În anumite perioade ale anului, mai ales primăvara și toamna, în zonă se pot observa și urme ale vechilor locuințe care ar fi existat în jurul bisericii.
.webp)
