Analiza a inclus peste 58.000 de focare pentru 32 de boli din 169 de țări. Un rezultat important privește accesul la servicii medicale: cu fiecare oră în plus necesară pentru a ajunge la cea mai apropiată unitate medicală, numărul focarelor raportate a fost, în medie, cu 32% mai mic. Datele sugerează că unele regiuni considerate mai puțin afectate de boli infecțioase ar putea avea, în realitate, focare care nu sunt depistate, potrivit News.ro.
Bolile infecțioase emergente sunt influențate de numeroși factori, de la modificarea ecosistemelor și contactul dintre oameni și animale până la schimbările climatice, urbanizare și capacitatea sistemelor medicale de a identifica rapid cazurile.
Stabilirea rolului fiecăruia dintre acești factori este însă dificilă. Zonele în care sunt raportate multe focare nu sunt neapărat și cele în care acestea apar cel mai frecvent. Ele pot fi regiunile în care sistemele de supraveghere epidemiologică și serviciile medicale reușesc să le detecteze mai bine.
Pentru a înțelege mai precis aceste diferențe, o echipă internațională de cercetători, coordonată de oameni de știință de la University College London (UCL), University of Florida și Yale University, a realizat o analiză globală publicată miercuri în revista Nature.
Peste 58.000 de focare analizate
Cercetătorii au reunit date despre 58.319 evenimente asociate unor focare de boli infecțioase emergente, produse în 169 de țări. Datele acoperă perioada 1910–2022, însă cele mai multe înregistrări provin din anii de după 2000.
În studiu au fost incluse 32 de boli infecțioase legate de factori de mediu. Printre acestea se numără boli transmise de la animale la oameni, precum Ebola și mpox, infecții transmise prin vectori, precum dengue, boala Lyme, chikungunya și febra galbenă, precum și alte boli asociate mediului.
Cercetătorii au evaluat 16 factori sociali și de mediu care ar putea influența distribuția geografică a focarelor și au ținut cont de diferențele dintre regiuni în ceea ce privește depistarea și raportarea bolilor.
Riscul crește în zonele unde oamenii, animalele și ecosistemele fragmentate se întâlnesc
În ansamblu, riscul de apariție a focarelor a fost mai ridicat în regiunile în care oamenii și animalele domestice trăiesc în apropierea pădurilor și a ecosistemelor fragmentate.
Fragmentarea apare atunci când un habitat natural continuu este împărțit în suprafețe mai mici, separate de terenuri agricole, așezări umane, drumuri sau alte zone modificate de activitatea oamenilor. Astfel de peisaje pot crea mai multe zone de contact între oameni, animale domestice, animale sălbatice și vectori care pot transmite agenți patogeni.
Pentru bolile transmise prin vectori, precum dengue și boala Lyme, cercetătorii au identificat legături mai clare cu fragmentarea ecosistemelor și cu scăderea pe termen lung a cantității de precipitații.
Situația a fost diferită pentru bolile care trec direct de la animale la oameni. În cazul unor infecții precum Ebola și mpox, cercetătorii au identificat puțini factori comuni care să explice distribuția focarelor.
Efectele despăduririlor, încălzirii climei și intensificării agriculturii au variat considerabil în funcție de boală. Autorii consideră că această diferență este importantă pentru strategiile de prevenție: riscul apariției bolilor infecțioase emergente nu poate fi anticipat printr-un singur set de factori valabil în toate regiunile și pentru toate infecțiile.
Accesul redus la servicii medicale poate duce la depistarea unui număr mai mic de focare
Una dintre cele mai importante constatări ale studiului privește accesul la serviciile medicale.
Pentru majoritatea bolilor analizate, focarele raportate s-au concentrat în apropierea unităților medicale.
Numărul focarelor raportate a scăzut, în medie, cu 32% pentru fiecare oră suplimentară necesară pentru deplasarea cu un mijloc de transport motorizat până la cea mai apropiată unitate medicală. Diferențele între boli au fost însă foarte mari, reducerea variind de la 1,2% la 96,7%.
Cercetătorii consideră că această asociere reflectă în principal capacitatea mai redusă de depistare și raportare în regiunile izolate. Focarele sunt raportate mult mai frecvent în orașe și în apropierea unităților medicale, unde accesul la servicii medicale și laboratoare de diagnostic este mai bun.
Un focar apărut departe de o unitate medicală are șanse mai mici să fie identificat rapid, diagnosticat și înregistrat de sistemele de supraveghere epidemiologică. În unele regiuni ale lumii, deplasarea până la o unitate medicală poate dura mai mult de o zi, iar centrele medicale din zonele izolate pot avea acces limitat la metode moderne de diagnostic.
Datele arată, de asemenea, că aproximativ 23% dintre zonele locuite analizate pentru distribuția bolilor se aflau la mai mult de două ore de cea mai apropiată unitate medicală, valoarea variind între 2% și 38% în funcție de boală și de regiunea analizată.
Numărul focarelor raportate depinde și de capacitatea de depistare
Această diferență are implicații importante pentru modul în care sunt interpretate hărțile globale ale bolilor infecțioase.
O concentrație mare de focare documentate într-o anumită regiune poate reflecta existența unui risc biologic și ecologic ridicat, dar și o capacitate mai bună de diagnosticare și raportare. În regiunile cu acces redus la servicii medicale, numărul mic de focare înregistrate poate reflecta dificultățile de depistare și raportare, nu neapărat o circulație mai redusă a agenților patogeni.
Autorii atrag atenția că această problemă este deosebit de importantă pentru unele virusuri provenite de la lilieci, cu potențial epidemic sau pandemic, pentru care există relativ puține date. În cazul unor astfel de agenți patogeni, lipsa înregistrărilor poate reflecta parțial lipsa depistării.
Studiul are și câteva limitări. Datele provin din surse și sisteme de supraveghere diferite, cu o acoperire inegală între țări și regiuni. Cele mai multe înregistrări sunt relativ recente, iar pentru unele boli rare există puține focare documentate. Cercetătorii subliniază și dificultatea de a separa complet efectul real al unor factori de mediu de diferențele în capacitatea de depistare și raportare.
Rezultatele arată că prevenirea viitoarelor epidemii necesită măsuri adaptate fiecărei boli și fiecărui context, împreună cu consolidarea sistemelor medicale și a supravegherii agenților patogeni prin abordarea „One Health”, care integrează sănătatea oamenilor, animalelor și mediului. Studiul evidențiază în același timp importanța accesului la servicii medicale și la diagnostic: pentru a înțelege unde apar bolile infecțioase emergente, este esențial să existe și capacitatea de a le depista.
