Sâmbăta Mare, ziua tăcerii adânci. Tradiții și obiceiuri: cum își grăbesc căsătoria fetele singure
Sâmbăta Mare este ultima zi din Postul Paștelui și ziua în care toți credincioșii așteaptă Învierea lui Iisus. În această zi credincioşii se roagă, îşi amintesc de patimile suferite de Hristos pentru mântuirea omenirii.
Seara, credincioșii merg la slujba de Înviere.
Ultima zi a Săptămânii Patimilor, cunoscută drept Sâmbata Mare, este ziua în care creştinii ortodocşi prăznuiesc îngroparea trupească a Mântuitorului Iisus Hristos şi pogorârea în iad, prin care neamul nostru fiind chemat din stricăciune a fost mutat spre viaţa veşnică. Sâmbăta cea mare este deci ziua tăcerii adânci dinaintea Învierii, în care Hristos sfărâmă moartea în iad şi cheamă la înviere întreaga umanitate.
În Sâmbăta Mare, gospodinele fac ultimele pregătiri pentru masa de Paşti. Vopsesc ouăle, în cazul în care nu au făcut acest lucru în Joia Mare, pregătesc cozonacii şi pasca, drobul şi friptura de miel.
În Sâmbăta Mare sunt pregătite hainele pentru sărbători. Tradiţia spune că este bine ca la slujba de Înviere, oamenii să poarte haine noi.
Înaintea slujbei de Înviere, femeile pregătesc un coş cu mâncare, pe care îl aduc la biserică pentru a fi sfinţit. Coșul trebuie să conțină: un prosop curat, o lumânare albă, ouă roşii, cozonac, pască, drob, zahăr, fâină, ulei, câţiva căţei de usturoi şi o ramură de busuioc, toate acestea acoperite cu cel mai frumos prosop pe care îl au.
În noaptea de Sâmbăta Mare nu se doarme. În această noapte, cerurile sunt deschise şi Domnul vede înăuntrul fiinţelor, aşa că dorinţele fiecăruia sunt mai uşor de îndeplinit. Cel mai bun moment pentru formularea năzuinţelor este când bat clopotele de Înviere, acestea se vor împlini şi rezultatul lor va dura tot anul.
Înainte de miezul nopţii acestei zile începe slujba Învierii Domnului, Sărbătoarea sărbătorilor, cu Canonul Sâmbetei celei Mari; la începerea Vecerniei Învierii, în biserică este întuneric deplin. La miezul nopţii, preotul ia lumină de la candela de pe Sfântul Altar şi o dă mai departe credincioşilor, zicând de trei ori: ‘Veniţi de primiţi lumină!’. Se cântă apoi ‘Învierea Ta, Hristoase Mântuitorule, îngerii o laudă în ceruri şi pe noi pe pământ ne învredniceşte cu inimă curată să Te mărim’.
Afară, preotul citeşte evanghelia Învierii de la Matei 28, 1-16, dă binecuvântarea şi cântă pentru prima oară Troparul Învierii: ‘Hristos a înviat din morţi cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le.’ Slujba continuă cu Canonul Învierii, stihirile Învierii şi ale Paştilor, apoi Sfânta Liturghie.
În Sâmbăta Mare, credincioșii trebuie să țină toate rânduielile, pentru ca dorințele să se împlinească și să aibă parte de bine tot anul.
Sâmbăta Mare sau Sâmbăta Paştelui - superstiţii, tradiţii şi obiceiuri
În Sâmbăta Mare femeile pregătesc majoritatea mâncărurilor şi fac ultimele retuşuri pentru hainele cele noi ce vor fi purtate în zilele de Paşti. Se sacrifică mieii.
Pentru ca toţi membrii familiei să fie sănătoşi în decursul întregului an, oasele şi resturile adunate după ce se taie mielul se îngroapă la rădăcina unui măr sau păr sănătos.
De Paşti se spune că femeile trebuie să aibă măcar o camaşă nouă, iar bărbaţii măcar o pălărie.
Începând de luni şi până sâmbătă se îmbracă haine de doliu. În ziua de Învinere se schimbă hainele cu altele noi, albe.
Se spune că dacă vrei să ţi se împlinească cele mai arzătoare dorinţe, nu trebuie să dormi cu niciun chip în noaptea de Sâmbăta Mare, întrucât atunci când se deschid cerurile, Domnul nu poate vedea înlăuntrul fiinţei tale şi nu-ţi poate dărui ce-ţi doreşti.
Dacă te împiedici în timp ce te îndrepţi către slujba de Înviere, se spune că vei avea un an greu şi plin de încercări.
Atunci când se trag clopotele la slujba de Înviere, este bine să ţii un fier între dinţi, astfel încat să fii ferit de dureri de măsele întreg anul.
Ouăle de Paşti apără de ghinioane, iar coaja lor, îngropată în pământ, apără vitele de deochi. Fetele nemăritate dacă păstrează cojile grăbesc căsătoria.
Sâmbătă seara, înainte de slujba de înviere, în special la ţară, gospodinele pregătesc coşul cu bucate, ce urmează să fie dus la biserică, pentru a fi sfinţite de preot. În coş, fiecare gospodină pune un ştergar nou, o lumânare albă aprinsă, ouă, cozonac, pască, o bucată de slănină, zahăr, făină, o ramură de busuioc, un miel figurină din aluat copt şi vin.
Noaptea de sâmbătă spre duminică se deschid cerurile.
Se spune că sâmbătă seara se deschid cerurile, iar sufletele rudelor decedate vin la casa unde au locuit înainte de plecarea în eternitate.
