Primul recensământ al persoanelor fără adăpost din București. „Sunt un animal care mă adaptez”
Când se face frig, sărmanii fără adăpost devin mai vizibili pentru că nu se mai pot retrage pe băncile din parcuri. Îi vedem uneori în intersecții, la metrou, în gară sau prin tramvaie, uneori în centrul Capitalei, așteptând un ban sau ceva de mâncare de la trecători.
Fiecare are o poveste de spus, dar mulți sunt închiși în sine, bolnavi și deznădăjduiți. Zilele acestea a fost făcut pe teren primul recensământ al persoanelor fără adăpost din ultimii 20 de ani.
Pe Cornelia am găsit-o într-un centru de femei al Direcției Generale de Asistență Socială. A lucrat ca femeie de serviciu și a ajuns pe străzi după ce firma a angajat pe cineva mai tânăr în locul ei. Din cauza vârstei și a studiilor medii, i-a fost greu să se reangajeze. Și-a pierdut casa în urma divorțului, iar copiii nu au avut posibilitatea materială s-o ajute.
”Cornelia Roșu, 65 ani: Eu am lucrat undeva, m-au dat afară. Am ajuns pe drumuri și am dormit tot în același loc unde stăteam, că am lucrat cam mult acolo, vreo 10 ani.
Reporter: Aici în centru cu ce vă ocupați?
Cornelia Roșu: Ziua mai citesc. Eu citesc romane de dragoste, îmi plac”.
De trei ani stă în Centrul pentru Femei Filaret. Toate cele 32 de locuri ale centrului sunt ocupate. Asistenții sociali încearcă să ajute fiecare caz în parte.
Elena Adam, asistent social: „Sunt persoane care au locuit în stradă. Sunt ajutate să obțină într-o prima fază acte de identitate, sunt sprijinite emoțional să obțină un loc de muncă”.
Mulți dintre acești oameni năpăstuiți, care ajung pe drumuri, nu se îndreaptă spre centrele sociale. Pe Marian, de exemplu, l-am întâlnit în parcul din fața Gării de Nord.
Marian: „Azi noapte am stat în gară, m-a dat o dată afară. Am intrat pe altă ușă și am înghețat de frig. Zic să mă duc la tren, că e mai călduț puțin.”
Reporter: „Păi, și în tren vă lasă?”
Marian: „Ne lasă cât ne lasă și ne dă jos”.
Omul nu vrea să meargă într-un adăpost de noapte, pentru că nu-i plac condițiile, spune el.
Reporter: „În majoritatea cazurilor, care sunt motivele pentru care refuză?”
Marian Ursan, director Asociația Carusel: „Vorbim despre traume aici, experiențe pe care le-au avut, violență extremă. Oamenii preferă să rămână afară, chiar dacă sunt -20 de grade. Chiar și atunci putem face ceva. Putem să trecem pe la oameni să ducem un ceai, pături”.
„Omul este cel mai adaptabil animal. Eu sunt un animal care mă adaptez”
Asta și fac cei de la Asociația Carusel. În fiecare seară de luni și de miercuri, asistenții sociali îi caută pe străzi pe sărmanii fără adăpost și le duc ceva de mâncare.
Om al străzii: ”Omul este cel mai adaptabil animal. Eu sunt un animal care mă adaptez. Am dormit prin canale, acum dorm într-un garaj”.
Asociația are și centre dotate cu dușuri și mașini de spălat, iar oamenii primesc mâncare și haine.
În încercarea de a afla câți oameni ai străzii sunt în Capitală, primăriile și organizațiile nonguvernamentale au făcut un recensământ, primul de acest fel din ultimii 20 de ani.
1.600 de persoane fară adăpost ar fi în prezent din București. Aflăm de la asistenții sociali că acești oameni se mută dintr-un loc într-altul, se ascund prin scări de bloc sau prin clădiri abandonate. Așa că recenzarea lor este mai complicată. Dar numai în funcție de aceste date oficiale pot fi acordați bani pentru ca acești oameni necăjiți să fie ajutați.
Etichete: ajutor, bucuresti, oameni ai strazii, recensamant,
