Povestea cutremurătoare de viață a zece oameni ai străzii din Iași, care s-au adăpostit de iarnă într-o hală. „Sunt singur”
În plină iarnă, zece oameni sărmani din Iași s-au adăpostit într-o fostă fabrică de țigarete. Și-au improvizat aici două camere cu sobe și, din puținul pe care îl câștigă muncind cu ziua, se gospodăresc cum pot.
Au noroc de sprijinul unei fundații care ține legătura cu ei, însă problemele lor sunt tot mai multe. Unii dintre ei nu au nici măcar acte de identitate.
Costel a împlinit, vineri, 40 de ani pe care i-a sărbătorit într-o hală în ruină, la fosta fabrică de țigarete din Iași. Alături i-au fost cei nouă prietenii, toți oameni ai străzii, care își cârpesc sărăcia cum pot, adapostindu-se în două camere. Peste noapte, ca să nu le fie frig, se învelesc cu câte două plăpumi.
Costel: „Viața aici, cum ți-o faci, așa este. Vrei să îți fie bine, este bine, vrei să-ți o faci să îți fie rău, e rău. Sunt singur, am avut familie, nu mai am, stau lângă alți oameni care poate au nevoie mai mult decât mine de ajutor”.
Costel, care stă pe străzi de peste 20 de ani, este un fel de lider al grupului. Se îngrijește să aibă apă potabilă mereu, butelie pentru aragaz și generator pentru curent electric.
George: „M-am cunoscut cu Costel printr-un prieten. Munceam în piață, în Alexandru. Mă duc să mai muncesc cu ziua. Vin aici și îl ajut pe Costel la curățenie, îmi dă și de mâncare”.
Constantin: „Sunt pe stradă de la 13-14 ani din cauză că am avut un anturaj prost, am ales greșit în viață, am învățat din greșeli și acum sunt bine, cât de cât. Să îmi fac buletinul, să am un loc de muncă stabil, să îmi pun un ban deoparte și să încerc să îmi ajut familia cât mai mult”.
Florin: „M-aș bucura să am o căsuță unde să pun capul jos, să dorm, să fiu liniștit, să ai o căldurica, să nu ai atâta stres că nu ai curent, că e frig și să nu stai să te gândești că vine altul cu parul și îți dă în cap”.
Cei de aici au o masă caldă pe zi, asigurată de Fundația Emmaus din Iași. Însă au nevoie de mult mai mult, de la alimente la lemne pentru foc, generatoare pentru lumină, haine groase și încălțăminte pentru iarnă.
Simona Apetroaiei, reprezentantul Fundației Emmaus: „E povestea oricărui om din stradă, fiecare pleacă de greutăți, fie au familii unde părinții sunt abuzatori, unde sunt bătuți, unde sunt trimiți la cerșit, trimiși la furat și atunci încearcă cumva să își găsească o scăpare. Au găsit aici adăpostul ăsta improvizat, unde încercă să se gospodărească și să facă să trăiască cât de cât uman, omenește”.
Oamenii care s-au adăpostit în hală lucrează cu ziua, pe unde apucă. Însă din puținul câștigat, abia își asigură supraviețuirea, la limită, și nu-și permit să își plătească o chirie.
