Localnicii așteaptă acasă ajutorul social, iar strugurii sunt culeși de zilieri din alte județe
Fenomen interesant care se petrece în judeţul Galaţi. Zilierii din celălalt capăt al ţării vin aici să culeagă struguri.
Printre aracii cu ciorchini aurii, se înghesuie culegători din Baia Mare, Zimnicea ori chiar din Bucureşti, în timp ce localnicii se odihnesc acasă.
Două câte două, găleţile pline cu struguri sunt răsturnate în remorcă. Dan Frâncău din Baia Mare are 51 de ani şi a străbătut ţara ca să vină la cules. Este plătit la cantitatea recoltată, aşa că nu îi stau mâinile nici măcar cât îl oprim pentru două-trei întrebări.
Dan Frâncău, zilier: „Nu am servici şi am venit să muncesc, să câştig un ban aici.”
Din cei 137 de oameni antamati la Staţiunea de Cercetare „Bujorul", mulţi sunt din alte judeţe.
Ana Stoica, șef de fermă: „Avem de la Baia Mare, avem de pe la Zimnicea, de la Vaslui, de la Bucureşti."
Domnul Zărnescu e din Bucureşti. A lucrat la Opera Română, dar acum a ieşit la pensie şi îşi aminteşte cu drag de copilărie.
Sorin Zărnescu, pensionar: „Și pentru un ban, şi pentru atmosfera."
Alin Ernest, 27 de ani: „Am fost plecat afară mult timp şi cred că tot acolo am să plec. În România nu se merită să stai. Soare, cald, găleţi puţine, poamă-i mică!"
Staţiunea Bujorul are în exploatare 350 de hectare de viță de vie. Inginerii sunt mâhniţi pentru că oamenii locului preferă să stea acasă şi să trăiască din ajutorul social sau din venitul minim garantat.
Nicolae Bârligă, inginerul-șef al Stațiunii Bujorul: „Plătim 183 de lei pe tonă. Asta înseamnă, la o medie de patru sute de kilograme de struguri recoltaţi de un culegător, 73 de lei pe zi."
La asta se adaugă şi mesele, pentru cei veniţi din alte judeţe.
Etichete: culegători, struguri, zilieri,
