Povestea pictorului roman care a ales casa taraneasca in locul vilei somptuoase. Locuintele cu istorie, la mare cautare

O lectie cu totul aparte ne dau francezii cand vine vorba despre valorificarea patrimoniului national.

Astazi, in Occident, nu mai e de bon ton sa te lafai in vile somptuoase. Francezii de pilda au lansat moda sarac-chic. Intr-un sat pe o insula de pe coasta Atlanticului, parizienii vaneaza si cumpara la preturi metropolitane casute modeste dar cu istorie. Ca sa va convingeti, mergem intr-o localitate monument istoric in care arhitectura veche si simpla reprezinta toata bogatia celor care stau acolo.

Suntem in Ile de Re, o insula in Oceanul Atlantic, la 3 kilometri de tarmul francez. Aici sunt doua dintre cele mai frumoase sate ale Frantei. Si tot aici il intalnim pe Radu Tuian: pictor la el acasa. Un roman fugit din tara pe vremea comunismului, un artist care vinde la New York, Dublin si Paris.

A cumparat o casa taraneasca, veche de 200 de ani. Aici asa sunt toate, fiindca localnicii si-au iubit istoria si au pastrat traditia. Pe toata insula nu exista nici macar un bloc, nicio constructie moderna. Iar veneticii, fermecati de simplitatea satului, s-au supus cu placere regulilor de urbanism impuse de autoritatea locala.

Arhitectura - extrem de simpla, chiar austera, e in ton cu cultura protestanta a vechilor localnici. Gradina in schimb e un colt de rai. Iar in Franta, cine se respecta nu-si spoieste doar fatada. De dupa zidurile de piatra, privelistea asupra casei iti taie respiratia: toate obloanele din sat sunt verzi - libertatea proprietarului consta in tonul de verde pe care ti-l alegi.

Nici in casa pictorul nu a modificat mare lucru, a pastrat mobila simpla si putina, podelele din lemn si vechile seminee. Rozul din sufragerie e imprumutat de la florile din gradina. Iar Valentin, bulldog francez si satean, e singurul bibelou din casa. Baia frantuzeasca e la etaj. Unicul accesoriu luxos e semineul, transformat in decor futurist. Restul e de o simplitate dezarmanta:

"Peretele de la casa nu e drept, e putin inclinat. Specialistul care a pus baia a pus-o lipita de peretele inclinat, deci, totul e putin stramb aici. Face parte din sarmul…si baia mica", a spus Radu.

Totusi, in bucatarie, pictorul stramba din nas: fostul proprietar n-a avut gusturi prea alese:

"Solul asta, avem mari dificultati cu el, dar ne-am obisnuit", spune pictorul. Dar nu il schimba fiindca nu e degradat.

Radu e nemultumit de geamurile din plastic ale verandei si la toamna se apuca de santier. Regulile de urbanism din sat sunt foarte stricte. Nici o cladire nu depaseste un etaj, cine a incercat a fost fortat sa demoleze.

Radu isi aminteste de gustul amar pe care l-a simtit cand, dupa ani de pribegie, s-a intors in satul bunicilor de langa Brasov, devenit azi oras. Casa bunicilor, de nerecunoscut.

"Si-au transformat-o in stil mexican. Ce-ti trebuie sa faci la Sacele casa mexicana, ca nu esti in Mexic", spune romanul.

Aici, nici un proprietar n-a indraznit sa sfideze bunul simt al vechilor constructori. Iar satul a castigat tocmai prin autenticitatea lui, a fost declarat in intregime monument istoric. Sute de mii de turisti il viziteaza in fiecare vara.

"Francezii iubesc vechile sate si mai ales pe cele din Ile de Re, dar in prezent aproape nimic nu mai e de vanzare aici.
Odinioara, o casa se vindea cu 3.000 de euro, o nimica toata comparativ cu preturile de azi. Preturile au crescut de doua, trei mii de ori", a spus un localnic, Bernard Dupont.

Domnul transporta turisti. Are un autobuz, dar si un Logan si marturiseste ca unul din clientii sai fideli este insusi presedintele companiei Renault, care isi petrece aici vacantele de vara.

Cat sa coste o casa batraneasca, taraneasca, in Franta, la tara? Ce-ati spune de 1 milion de euro, si nu vorbim de un castel sau de un conac, ci de o biata locuinta de 100 de metro patrati. Francezii se dau in vant dupa asta si cheltuiesc sume uriase, sunt innebuniti dupa acest stil arhitectural, sa-i spunem sarac-chic.

Sunt monumente istorice si vanate de parizieni, dornici sa se mute la tara, sau sa stea in gazda peste vara. Tonul l-au dat vedetele.

"Casele cele mai scumpe din Franta. Noi am cumparat casa dinainte, o aveam cu 100 de mii de euro, o casa mai mica decat asta, acum 16 ani, si am vandut-o cu 400 de mii. Si femeia care ne-a vandut-o a cumparat-o cu 10 mii de euro, cu 20 de ani inainte", a spus Radu.

Valoarea caselor a crescut tocmai datorita arhitecturii lor seculare, cine vrea constructi moderne n-are aici nici o sansa. Radu e convins ca ar fi putut cumpara trei conace cu banii cu care si-a cumparat aici viata la tara, dar nu regreta.

"Noua ne place asa. N-ai nevoie de mare lucru ca sa fii fericit", a incheiat pictorul roman.

Si totusi, prin pastrarea arhitecturii rurale seculare, localnicii s-au imbogatit. Chiar daca n-au atata soare si nisip, iar Atlanticul nu e Coasta de Zzur, satele monument istoric sunt azi destinata de vacanta preferata a francezilor.

Articol recomandat de sport.ro

"Prea mic!" Reacția turcilor după ce au văzut ceremonia funerară a lui Mircea Lucescu