Lucrurile nu arată bine pentru Trump în războiul pe care l-a pornit în Iran, iar asta l-ar putea determina pe imprevizibilul președinte american să ceară Congresului o declarație oficială de război a Statelor Unite împotriva Iranului, se arată într-o analiză The Wall Street Journal (WSJ).
Ultima dată când SUA au făcut asta s-a întâmplat în iunie 1942, când președintele Roosevelt a declarat război României, Bulgariei și Ungariei, aliate atunci cu Germania nazistă, în Al Doilea Război Mondial.
Cu o declarație de război ratificată de Congres, președintele SUA ar căpăta puteri aproape nelimitate.
„Niciodată, niciodată, niciodată”, a scris Winston Churchill în „Anii tinereții mele”, „să nu credeți că vreun război va fi lin și ușor sau că oricine se îmbarcă în acea călătorie stranie poate măsura mareele și uraganele pe care le va întâlni. Omul de stat care cedează febrei războiului... nu mai este stăpânul politicii, ci sclavul unor evenimente imprevizibile și incontrolabile”. La o lună de război cu Iranul, Donald Trump află cât de multă dreptate a avut Churchill, constată editorialistul Walter Russell Mead, reputat expert în relații internaționale.
Pe măsură ce consecințele economice și politice ale războiului care se extinde se răspândesc în întreaga lume, președintele Trump se confruntă cu un set complex de alegeri dificile. Cum răspunde la creșterea asistenței rusești pentru sprijinirea Iranului? Ce ar trebui să facă dacă rachetele și dronele Houthi închid din nou Marea Roșie, exacerbând șocul energetic global? Ar trebui să angajeze forțele terestre americane în război, pentru ce misiuni și la ce nivel de risc? Mai presus de toate, cum răstoarnă Trump autoritățile de la Teheran, cum le determină să accepte condițiile sale pentru încheierea războiului sau cum prezintă compromisul drept succes?
Donald Trump este la fel de imprevizibil ca războiul însuși, dar nu își dorește să-și vadă statuia în aripa dedicată „Cei mai mari pierzători ai istoriei” din Templul Faimei. Știe ce a făcut războiul din Vietnam președinției lui Lyndon B. Johnson și va face orice pentru a evita o soartă similară - apreciază expertul.
Asta nu înseamnă neapărat că Teheranul se va bucura în curând de un delicios festival de tacos. Dacă războiul continuă să escaladeze, aducând costuri economice tot mai mari și pierderi americane, președintele Trump ar putea răspunde cu escaladări neconvenționale proprii. De exemplu, ar putea face presiuni asupra liderilor legislativi republicani pentru a adopta o declarație oficială de război, pentru prima dată de când Congresul a declarat război Bulgariei, Ungariei și României în 1942 - se arată în analiza WSJ.
Declarațiile de război deblochează vaste puteri prezidențiale. Woodrow Wilson i-a închis pe criticii războiului, a pus străinii inamici sub constrângeri stricte și a interzis diseminarea materialelor antirăzboi prin poștă. Franklin D. Roosevelt i-a mutat forțat în lagăre pe cetățenii japonezo-americani, a cenzurat presa și, practic, a preluat economia americană.
Congresul SUA nu a respins niciodată o cerere de război a unui președinte. Dar nu am avut niciodată un președinte ca Trump
Puterile președinților americani în timp de război nu sunt nelimitate, dar sunt foarte largi. Conform unui raport al Serviciului de Cercetare al Congresului din 2014, declarațiile de război permit președinților să ordone producătorilor interni să fabrice muniții și să confiște fabricile dacă aceștia refuză.
Puterile de supraveghere sunt mult extinse, la fel ca și capacitatea de a monitoriza și, în unele cazuri, de a controla acțiunile și discursul străinilor inamici și al celor considerați ca ajutând națiunile inamice. De interes special pentru Trump, o declarație formală de război ar activa Legea privind comerțul cu inamicul, oferind genul de autoritate largă asupra comerțului internațional pe care Curtea Supremă i-a refuzat-o recent în baza unui alt statut. Declarațiile de război împuternicesc autoritatea prezidențială directă asupra sistemelor de comunicații și transport.
Au trecut aproape 84 de ani de când Congresul a făcut o declarație oficială de război. Președintele Truman nu a solicitat o declarație de război ca răspuns la invazia Coreei de Nord în Sud. Rezoluția Golfului Tonkin, care a autorizat escaladarea conflictului din Vietnam de către Lyndon B. Johnson, nu a fost deloc o declarație de război. În mod similar, președintele George W. Bush a luptat împotriva terorismului în baza unei Autorizații pentru Utilizarea Forței Militare.
Privind în urmă, ne putem întreba dacă aceste alegeri au fost înțelepte. Declarațiile formale de război transmit semnale clare adversarilor și întăresc mâna unui președinte aflat în război - mai ales atunci când adversarii văd manipularea opiniei publice americane drept principala lor cale spre succes.
Constituția conferă Congresului puteri de război și, deși niciun Congres nu a respins vreodată o cerere prezidențială de declarare a războiului, nu am avut niciodată un președinte precum Donald Trump. O majoritate covârșitoare a democraților s-ar opune probabil acordării acestui tip de putere în aproape orice circumstanțe. Destul de mulți republicani îngrijorați de posibile abuzuri și de politica unui conflict nepopular li s-ar putea alătura pentru a respinge o cerere de declarare oficială a războiului.
6 iunie 1942: SUA declară război României. 12 iunie 1942: SUA bombardează România, în primul raid american din Europa
Dar politica s-ar putea schimba. Dacă durerea economică a războiului crește, dacă protestatarii antirăzboi devin obiectul unei reacții negative sau dacă atacurile iraniene asupra țintelor americane stârnesc furia publică împotriva Teheranului, schimbări foarte mici în opinia publică ar putea oferi administrației sprijinul necesar pentru a obține o declarație de război prin Congres. În orice caz, Donald Trump s-ar putea bucura să-și forțeze adversarii să voteze împotriva acordării puterilor de război în timp ce forțele americane fac victime în străinătate.
Războaiele pot fi transformatoare, mai ales în epoci volatile precum cea actuală. Pe măsură ce războiul din Iran se intensifică, americanii nu pot presupune că consecințele sale transformatoare se vor limita la țări străine. Nu doar oamenii de stat pierd controlul asupra evenimentelor atunci când câinii războiului aleargă liberi.
SUA au declarat război României pe 5 iunie 1942, după ce România le declarase, la rândul său, război în decembrie 1941, ca aliată a Germaniei naziste. La acea dat, Congresul a aprobat cererea președintelui Franklin D. Roosevelt de stare de război cu România, Ungaria și Bulgaria, considerate sateliți ai Germaniei.
Pe 12 iunie 1942, Statele Unite bombardau deja România, în primul raid american pe continentul european. Relațiile diplomatice dintre România și SUA au fost reluate în 1946.
