Un adolescent a fost ucis cu cinism de forțele ruse. "Ne-au urat noroc, apoi au început să tragă în noi din toate direcțiile"
Lacrimi de durere pentru Evhen și Inna Ryabukon. Fiul lor, Elisei, a murit la vârsta de 13 ani, fiind ucis mișelește de forțele ruse.
Citește aici LIVE UPDATE | Războiul din Ucraina, ultimele informații. Ziua 55
La puțin peste o lună de la tragicul eveniment, familia, prietenii, vecinii și colegii s-au adunat la o biserică din orașul Brovary, aflat la est de Kiev, pentru a-și lua rămas bun de la adolescentul originar din satul Peremoha. O comunitate care fusese împrăștiată de război, s-a reunit în durere, scrie BBC.
Oamenii l-au descis pe Elisei, care ar fi trebuit să împlinească 14 ani în luna mai, ca fiind un băiat cinstit, umil și de ajutor. Un adolescent căruia nu-i plăcea violența și care a refuzat să practice vreun sport de contact.
Când a început invazia rusă, Inna, Elisei și fratele lui mai mic au rămas blocați în Peremoha.
"Pe 11 martie, rușii ne-au dat permisiunea să plecăm. Ne-au făcut chiar un semn de rămas bun și ne-au urat noroc. Apoi, când traversam un câmp, au început să tragă în noi din toate direcțiile", a dezvăluit Inna.
Convoiul de vehicule care urma să fie evacuat era alcătuit din cinci mașini. În al doilea autoturism, din care nimeni nu a supraviețuit, se afla și Elisei.
"M-am târât prin câmp și l-am salvat pe fiul meu de trei ani, târându-l de gluga jachetei lui. Faptul că noi am scăpat cu viață a fost noroc pur", a spus femeia.
Ea a mărturisit că fiul ei cel mic reprezintă singurul motiv pentru care își continuă viața. Ea a depus o plângere la poliție și vrea dreptate pentru uciderea lui Elisei.
"Vreau ca lumea să afle despre crimele Rusiei. Vreau ca fiecare victimă să fie numărată. Vreau ca Rusia să fie trasă la răspundere pentru oamenii, copiii și femeile pe care i-au ucis pe pământul nostru", a afirmat Inna.
Elisei se numără printre cei peste două sute de copii despre care se știe că au fost uciși până acum în Ucraina de către forțele ruse, potrivit guvernului de la Kiev. De asemenea, sute de minori au fost răniți de gloanțele sau de bombele armatei lui Putin.
Un copil de 6 ani, printre ucrainenii răniți de forțele ruse
Printre aceștia se numără și Daniil Avdeenko, în vârstă de 6 ani. Băiatul și părinții săi au fost răniți într-un bombardament care a avut loc chiar lângă casa lor, într-un cartier rezidențial din Cernigău.
Când a avut loc explozia, toți au fost aruncați la pământ. Tatăl său, Oleksandr, a văzut că piciorul soției sale sângera abundent. El a folosit cureaua genții ei pe post de garou, iar acest lucru i-a salvat piciorul femeii.
Apoi, Oleksandr l-a strigat pe Daniil, care i-a spus că e bine. În realitate, băiatul era grav era rănit.
"Am văzut că avea schije pe tot corpul și sângera foarte mult", a spus Oleksandr.
Cei trei au fost transportați la spitale diferite.
"În primele patru zile nu am știut cine era în viață și cine nu. Nu au înregistrat numele fiului meu în momentul internării în spital", a afirmat bărbatul.
În cele din urmă, familia a fost reunită și adusă la Kiev pentru tratament.
Daniil avea bucăți de șrapnel în cap care au fost îndepărtate, dar cele înfipte în spate sunt încă acolo. Medicii spun că va fi prea dureros să le îndepărteze prea curând. De asemenea, băiatul are multiple răni și fracturi la picior. Nu este clar când va putea merge.
În cea mai mare parte din timp, băiatul este vesel, dar atunci când o asistentă vine să-i injecteze un medicament, el scoate mici strigăte de durere.
"Le spune asistentelor detaliile despre cum eram cu toții plini de sânge. Își amintește totul", a mai spus tatăl copilului.
"Visez că familia mea va fi ucisă de ruși"
Ilya Bobkov, în vârstă de 13 ani, a reușit, alături de familia sa, să scape din iadul din Bucea.
Ei au reușit să plece din oraș grație unui coridor umanitar care a fost deschis în martie pentru evacuarea civililor. Adolescentul și rudele sale locuiesc acum într-o cameră a unei clădiri guvernamentale din Kiev.
"Pe 24 februarie, când au început luptele, am fost șocat. Mă așteptam să fie o zi obișnuită, să merg la școală, să-mi fac temele și să mă joc. Mama a venit în camera mea și mi-a spus să-mi împachetez câteva lucruri. Apoi am început să trăim în subsolul locuinței nostre. A fost foarte înfricoșător. A fost greu să treci peste nopți", a spus Ilya.
În drum spre o viață mai sigură, Ilya și familia sa au văzut clădiri în flăcări, tancuri distruse și cadavre aflate pe caldarâm.
"Nu pot scăpa de sentimentul că războiul este încă peste tot în jurul nostru. Visez că familia mea va fi ucisă sau luată ostatică de ruși. Mă trezesc în sudoare rece", a mărturisit Ilya.
