Astăzi, casele abandonate, grădinile năpădite de vegetație și clădirile uitate păstrează urmele unei localități în care timpul pare să se fi oprit. Într-una dintre biserici, calendarul a rămas deschis la septembrie 2002, o imagine simbolică a declinului satului, relatează Daily Mail.
Potrivit datelor din 2021, în Solsgirth mai locuiau doar câteva familii. Garry Workman, unul dintre localnicii rămași în comunitate, descria astfel transformarea așezării, într-un interviu acordat publicației Manitoba Co-Operator: „Odinioară, era o localitate plină de viață, cu afaceri, case și locuitori. Acum, în sat mai trăiesc doar trei familii, dacă mă număr și pe mine printre ele.”
Workman s-a întors în Solsgirth în 1962, după moartea tatălui său, și a lucrat în agricultură. În deceniile care au urmat, populația a scăzut treptat, iar numeroase locuințe și clădiri au fost abandonate.
Satul este situat de-a lungul autostrăzii Yellowhead, la sud de Parcul Național Riding Mountain. Astăzi, casele părăsite și curțile acoperite de buruieni contrastează puternic cu imaginea comunității prospere de odinioară.
Localitatea care și-a schimbat locul pentru a urma calea ferată
Solsgirth nu s-a aflat dintotdeauna în poziția actuală. Inițial, așezarea era situată la aproximativ 10 kilometri mai la nord și purta numele de Toddburn. După modificarea traseului planificat al căii ferate, comunitatea s-a mutat pentru a rămâne aproape de noua rută.
Fotograful Dave Conlon, care a surprins imagini ale zonei abandonate, a rezumat această schimbare astfel: „Întregul oraș s-a mutat și a urmat calea ferată.”
În perioada sa de înflorire, Solsgirth era un punct important pentru locuitorii din împrejurimi. Gara, magazinele și școala făceau parte din viața de zi cu zi, însă aceste servicii au dispărut pe măsură ce populația s-a redus.
Printre clădirile care păstrează urmele trecutului se află Biserica Anglicană St. Stephen, construită în 1906. Interiorul său a rămas aproape neatins, iar printre obiectele păstrate se numără bănci din lemn și cărți religioase, inclusiv o veche Biblie Oxford.
O altă clădire importantă este Biserica Greco-Catolică Ucraineană Holy Ghost, amenajată într-o fostă școală închisă în 1958. Cupolele sale au fost realizate manual de Michael „Mike” Swistun, un tâmplar local care a făcut parte dintr-un circ și a fost prezentat drept cel mai puternic om din lume.
Cele două biserici au organizat ultimele slujbe în 2002, la un interval de numai patru luni. Aproximativ 50 de enoriași, actuali și foști, s-au adunat pentru a-și lua rămas-bun.
Ulterior, Biserica Anglicană St. Stephen a fost vândută Muzeului Regional Prairie Mountain pentru un singur dolar canadian, însă planurile de mutare a clădirii nu au fost realizate. Biserica Holy Ghost a ajuns în proprietatea unor cumpărători privați, care intenționau să o transforme într-o locuință. La o inspecție din 2016, lucrările nu erau finalizate.
Unele dintre vechile locuințe abia se mai disting printre copaci și vegetația crescută în voie. În anumite case au rămas obiecte personale, ca și cum proprietarii ar fi plecat fără să mai revină.
Într-una dintre clădiri, un televizor vechi stă deasupra unei mașini de spălat, iar tablourile înrămate și obiectele casnice sunt împrăștiate prin încăperi. Într-o altă cameră se află un morman de șepci de baseball colorate.
Aceste vestigii oferă o imagine a vieții de odinioară și a felului în care abandonul a transformat treptat localitatea.
De ce a ajuns Solsgirth aproape pustiu
Declinul satului reflectă transformările prin care au trecut numeroase comunități agricole din Canada. Pe măsură ce exploatațiile agricole au devenit mai mari, iar activitățile economice s-au concentrat în orașe, tot mai multe familii au părăsit localitățile mici.
Magazinele, școlile și alte servicii au dispărut treptat, iar comunități precum Solsgirth au pierdut o mare parte din populație.
Astăzi, doar câteva familii și clădirile rămase amintesc de perioada de prosperitate. Bisericile abandonate, locuințele ascunse de vegetație și calendarul rămas la septembrie 2002 conturează imaginea unui sat în care trecutul pare să fi rămas suspendat în timp.
