Șase luni de lupte feroce. Cei cinci factori militari care au schimbat soarta războiului din Ucraina

După șase luni de război, Rusia s-a scufundat din ce în ce mai adânc ca într-o mlaștină, după ce rezistența neașteptat de hotărâtă a Ucrainei la invazie a forțat armata Moscovei să se oprească, iar imaginea sa de superputere militară a fost distrusă, arată o analiză publicată de Al Jazeera.

Inepția militară a Rusiei în acest război nu a fost însă deloc surprinzătoare.

Evaluările pre-invazie au prezentat o imagine a unei noi forțe armate rusești, mai bine antrenate și mai bine echipate, cu un accent reînnoit pe războaie mai inteligente și mai eficiente, valorificând în același timp capacitățile sale cibernetice considerabile.

A încorporat noi sisteme de arme puternice, care ar acorda greutate operațională armatei rusești. Așa vedeau lucrurile analiștii occidentali.

Citește și

Război în Ucraina, ziua 182. Zelenski amenință cu un răspuns puternic dacă Rusia va ataca de Ziua Independenței

Arma care-i sperie pe ruși ar putea ajunge în Ucraina. Moscova amenință că va extinde „zona-tampon”

Invazia a arătat exact opusul. Iată cinci concluzii militare cheie din ultimele șase luni:

1. Performanța slabă a Rusiei

În ciuda lunilor petrecute adunând stocuri uriașe de muniție, de alimente și de combustibil, atacurile rusești pe mai multe direcții s-au oprit foarte repede. Invazia arăta impresionantă pe hârtie, cu rachete folosite la scară largă și cu lovituri aeriene planificate pentru prima zi, în timp ce mai multe coloane blindate au pătruns adânc în regiunea Donețk, dinspre nord, est și sud.

Iluzia puterii armatei ruse a fost însă spulberată încă din primele săptămâni, deoarece forțele sale aeriene nu au reușit să preia controlul asupra spațiului de război, lăsându-și coloanele blindate vulnerabile la atacul avioanelor de luptă și al dronelor ucrainene.

Comanda și controlul rusesc au fost atât de slabe, încât erau inexistente pe alocuri, deoarece trupele ruse luptau doar cu o conștientizare slabă a obiectivelor lor.

Prost conduse, avansul rusesc a fost oprit brutal, pe măsură ce coloanele blindate au fost distruse în masă. Numărul victimelor a crescut brusc, deoarece tancurile și camioanele au rămas fără combustibil, iar soldații, fără alimente și muniții.

Formațiunile armate au fost decimate de atacurile puternice și agile din punct de vedere tactic ale unei armate ucrainene despre care se aștepta să se predea în prima zi, dar a luptat din greu, provocând mari pierderi rușilor invadatori.

Lipsa de comandă și de control în rândul unităților Rusiei a fost atât de slabă, încât generalii săi au fost nevoiți să se îndrepte mult mai aproape de lupte pentru a stăpâni situația tactică.

Comunicațiile militare rusești prost securizate au însemnat, însă, că mulți dintre acești generali au fost identificați de unitățile de informații ucrainene, vânați și uciși.

A apărut și o imagine simbolică a trupelor rusești prost disciplinate, care nu ascultă de ordinele superiorilor, jefuiesc orașele pe care le-au ocupat, își exprimă frustrările asupra populației locale și ucid civili.

După luni de lupte doar în Mariupol, forțele Kremlinului s-au blocat peste tot, iar Rusia și-a schimbat tactica, concentrându-se pe bătăliile mai lente și mai metodice din est, încercând să închidă Donețk, prin ocuparea orașului Severodonețk.

Cu mari pierderi, Rusia a reușit să închidă zona prin preluarea orașului, bătăliile masive de artilerie fiind metoda preferată de luptă, având în vedere terenul plat. Accentul său strategic este acum în sudul țării.

Încercarea Rusiei de a se îndrepta spre portul ucrainean vital Odesa a fost însă zădărnicită de o contraofensivă ucraineană care îi împinge încet pe ruși înapoi spre orașul Herson, de pe râul Nipru.

2. Ucraina profită la maximum de ceea ce are

Rezistența Ucrainei la invazie a fost aproape totală. Ucraina a trecut de la neîncrederea că Rusia o va invada efectiv și de la șocul suferit la declanșarea ostilităților la angajamentul total al forțelor sale armate, făcând apel la mobilizare generală.

Stocurile pre-poziționate de puternice arme antitanc portabile occidentale au ajutat armata ucraineană, depășită numeric, să stopeze progresele inițiale ale Rusiei.

Noi sisteme de arme, cum ar fi dronele înarmate Bayraktar TB2, au fost folosite cu efect maxim, prin furnizarea de imagini în timp real la sediul central de comandă, acționând ca observatori pentru artileria cu rază lungă de acțiune a Ucrainei și distrugând ținte de mare valoare, precum radare și sisteme de comandă și control, contribuind astfel în continuare la haosul din armata Rusiei.

Zeci de mii de voluntari din întreaga lume au venit să lupte. Deși au contribuit la creșterea forțelor armate ale Ucrainei, lipsa de pregătire și barierele lingvistice au reprezentat însă o problemă, reducându-le eficacitatea.

Mult mai folositoare a fost cantitatea mare de arme și de muniție care a început să se reverse în Ucraina din întreaga lume.

Statele Unite și aliații săi din NATO au trimis arme, artilerie de precizie, lansatoare de rachete, tancuri și avioane de luptă de fabricație rusă, pe care armata ucraineană, presată din greu, le-a putut folosi imediat, cu un antrenament minim.

Deși acest lucru a ajutat foarte mult Ucraina să-și apere teritoriul, sistemele de rachete cu rază lungă de acțiune, care ar putea atinge ținte în interiorul Rusiei, nu au fost trimise, Occidentul fiind îngrijorat de faptul că Rusia nu ar tolera o astfel de interferență.

Ar putea urma un conflict direct cu NATO, folosirea armelor nucleare fiind frica principală.

În ciuda încetinirii progreselor Rusiei, pierderile ucrainene au fost semnificative și șase luni de război au costat scump Ucraina în forța de muncă, pe care nu o poate înlocui.

Echipamentul și stocurile sale de muniție sunt, de asemenea, epuizate în mod periculos. Numai creșterea masivă a livrărilor de artilerie și muniție occidentale a permis Ucrainei să încetinească ofensiva Rusiei la Donețk și să respingă forțele ruse din sud.

3. Când vine vorba de arme, HIMARS a făcut diferența

Cel mai eficient dintre aceste arme occidentale a fost sistemul de rachete de artilerie de mare mobilitate sau HIMARS. Arma fabricată în SUA poate distruge o țintă cu rachete de precizie la sute de kilometri în spatele liniilor frontului.

Într-un război de uzură – în care ambele părți încearcă să o macine pe cealaltă, înainte de a epuiza propriile resurse – logistica este cheia succesului, iar depozitele rusești de muniție și aprovizionare au fost vizate și distruse.

Acest lucru a slăbit capacitatea Rusiei de a strânge suficiente arme și muniție pentru a progresa, iar Moscova a privit consternată cum ofensivă după ofensivă se opresc din cauza lipsei de provizii.

Rusia este deja împiedicată de un lanț de aprovizionare învechit, care se bazează pe trenul de marfă – progresele rusești sunt strâns legate de disponibilitatea rețelelor feroviare în zonă.

HIMARS este cea mai puternică armă ofensivă care a fost oferită Ucrainei. Preocupările occidentale că ar fi folosit pentru a distruge ținte în Rusia nu s-au adeverit până acum.

Cu toate acestea, capacitatea sa de a distruge efectiv liniile de aprovizionare ale Rusiei a fost din ce în ce mai eficientă.

4. Ambele părți suferă de lipsă de echipament

Atât Rusia, cât și Ucraina se luptă să mențină ritmul și impulsul operațional necesare pentru ca o parte să prevaleze asupra celeilalte. Ambelor părți le lipsesc, însă, sistemele de arme critice.

Rezerva Rusiei de artilerie și de muniție este vastă, dar nu inepuizabilă. Stocurile sale de artilerie sunt modele mai vechi, de moștenire sovietică, care au fost întreținute prost, sistemele de artilerie funcționând adesea cu țevi uzate, care afectează foarte mult precizia.

A început să folosească acum rachete care nu sunt potrivite pentru noul lor rol, ceea ce indică faptul că stocurile sale sunt din ce în ce mai scăzute.

Ucraina este, de asemenea, afectată de lipsa echipamentelor vitale. O încercare recentă de atac aerian asupra unei baze din Crimeea cu o dronă comercială convertită pentru a transporta arme – deși inovatoare - arată că avioanele și dronele sale înarmate, mai potrivite pentru această activitate, sunt insuficiente.

Deși armele și munițiile occidentale continuă să sosească, producătorii de arme din Vest se străduiesc acum să facă față cererii, care a devenit, brusc, foarte ridicată.

Armatele occidentale sunt acum cu ochii pe propriile stocuri din aceste arme, îngrijorate că donațiile de acum ar lăsa propriile lor armate lipsite de armele de care ar avea nevoie dacă ar izbucni un conflict pe scară largă, în viitorul apropiat.

Există o reducere din ce în ce mai mare a ajutoarelor din partea Statelor Unite, în condițiile în care prețurile la carburanți din această țară sunt cele mai ridicate din ultimii ani, iar specialiștii prevăd că economia se îndreaptă către o recesiune, context în care există apeluri în rândurile republicanilor pentru reducerea ajutorului și pentru ca președintele Joe Biden să se concentreze mai degrabă asupra nevoilor americanilor, decât pe războaie străine.

Rusia, la rândul ei, nu dispune de soldați instruiți și de echipamente de înaltă tehnologie. Deși ar putea declara oficial război ceea ce numește acum ”operațiune militară specială”, fapt ce ar plasa economia pe picior de război, aceasta ar fi un dezastru politic pentru președintele rus Vladimir Putin și pentru cercul său de apropiați.

Din ce în ce mai epuizate de resurse, atât Rusia, cât și Ucraina și-au reînnoit acum atenția către sudul țării, în special către orașul Herson.

5. Hersonul și sudul Ucrainei sunt esențiale

Herson este un port esențial atât pentru transportul maritim, cât și pentru cel fluvial. Ocupat în martie de forțele ruse, a făcut obiectul unor intense eforturi de „rusificare”.

Emiterea de pașapoarte rusești a fost accelerată și au fost emise carduri SIM pentru a se conecta la operatorii de telecomunicații ruși, ca parte a eforturilor de legitimare a ocupației ruse.

Hersonul este legat de estul Ucrainei prin două poduri care traversează râul Nipru, care sunt vitale pentru ambele părți. Rusia este aprovizionată prin intermediul lor, mai ales că podul din apropierea orașului Nova Kakhovka, la aproximativ 55 km distanță, a fost recent distrus de forțele ucrainene.

Pentru Ucraina, ocuparea orașului și a podurilor i-ar permite să domine estuarul Niprului și să permită andocarea navelor atât de necesare. Podurile ar deveni artere militare importante pentru o ofensivă de tăiere a Canalului Crimeei de Nord, care merge spre sud, de la gura sa de lângă Nova Kakhovka până în peninsula Crimeea.

Canalul este un obiectiv strategic de război al Rusiei, deoarece a alimentat Crimeea cu până la 85% din apa vitală pentru irigarea culturilor și pentru industrie.

Ucraina a tăiat aprovizionarea cu apă după ce Rusia a pus mâna pe Crimeea în 2014, iar scopul Rusiei a fost acum de a restabili fluxul vital de apă, ceea ce a și făcut, după ce a ocupat terenuri de pe ambele maluri ale canalului. Este unul dintre motivele pentru care controlul asupra Hersonului și a zonei înconjurătoare este atât de apreciat.

Herson ar fi, de asemenea, vital pentru Rusia dacă va lansa vreodată o ofensivă pentru a ocupa Odesa și a tăia accesul Ucrainei la mare. Uriașul port de cereale este un premiu evident și au existat lupte constante în jurul orașului Mykolaiv, din sudul Ucrainei, dar forțele ruse care încercau să ajungă la Odesa au fost respinse în mod repetat.

Mult așteptatul asalt amfibiu rusesc asupra orașului nu este viabil decât dacă Odesa este mai întâi înconjurată de pământ. Teama unui atac asupra portului a dispărut, însă, pentru moment, deoarece armata ucraineană a împins cu succes forțele ruse înapoi spre Nipru.

Rusia a pierdut în 6 luni mai mulți soldați decât în 10 ani în Afganistan

Cu Donețk și Lugansk sub control predominant rusesc și o mare parte din sudul Ucrainei, de asemenea, sub ocupație rusă, întrebarea este ce constituie o „victorie” pentru Rusia și unde va trage ea limita?

Ucraina va continua să lupte și încet-încet va uza dorința Rusiei de a rămâne aici. Disciplina în unitățile militare ruse este deja la cel mai scăzut nivel din istorie, iar Rusia a pierdut în șase luni mai mulți soldați decât a pierdut URSS într-un deceniu de lupte grele în Afganistan.

O insurgență în curs de dezvoltare se face deja simțită pe măsură ce liniile de cale ferată și convoaiele sunt atacate de partizani.

Acest lucru va deveni mai eficient cu timpul – iar timpul este ceva care pentru Putin începe să se epuizeze. 

Articol recomandat de sport.ro

NEWS ALERT E gata! Știm prima echipă promovată matematic în Superliga României