E cu atât mai prețioasă fiecare salvare. Ocrotită de trupul mamei ei, o fetiță de numai 18 zile a rezistat peste 48 de ore sub dărâmături. Asemenea miracole dau speranță miilor de voluntari și salvatori care răscolesc ruinele cu mâinile goale. Lipsa utilajelor grele și replicile încă numeroase ale cutremurelor inițiale îngreunează, din păcate, misiunea de căutare. Atenție, urmează imagini și detalii care vă pot afecta emoțional.
După dezastrul natural acum este în desfășurare o criză umanitară de proporții. În spitale e haos, pe străzi domnesc disperarea și neajutorarea. În multe locuri, bande de hoți jefuiesc magazinele și locuințele abandonate. Supraviețuitorii stau la cozi nesfârșite pentru mâncare și alte produse de strictă necesitate.
Orașul port Catia La Mar, din statul La Guaira, a suferit cele mai ample distrugeri.
Dalia Ramírez și-a pierdut fiul, nora și cei doi nepoți în cutremur.
Dalia Ramírez, localnică: „Sunt devastată. Durerea pe care o simt este atât de mare încât nu o voi putea depăși niciodată. Îi spun fiului meu că îl voi purta în inimă până la ultima mea suflare. Nu i-aș dori niciunei mame o asemenea suferință. Este copleșitoare.”
Câțiva metri mai încolo, Omar își caută soția și copiii în ruinele casei.
Omar Reyes: „Peste douăzeci dintre rudele mele au murit aici și la Tanaguarena. Am rămas singur pe lume... Sunt singur.”
Echipele de salvare au intrat într-o clădire de unde au răzbătut zgomote. Curând se întorc cu un cățeluș înfometat și însetat, dar vioi.
Martha Kelner, jurnalistă: „Toată lumea este disperată după o veste bună, oricât de măruntă. Și faptul că tocmai a fost găsit un cățel teafăr sugerează că încă există posibilitatea să fie găsiți oameni în viață.”
Cel mai așteptat moment: salvarea
Și speranța se împlinește. După multe ore de trudă, salvatorii au reușit să scoată teferi de sub dărâmături o tânără mamă și pe bebelușul ei nou-născut.
Oamenii arată cu degetul către o fereastră, unde au zărit chipul unui bărbat. Dar acesta refuză să iasă din bloc pentru că familia lui este încă prinsă sub bucăți de moloz în casa scării.
Martha Kelner, jurnalistă: „Salvatorii tocmai au coborât în fugă din clădire pentru că au simțit o replică nouă. Evident, clădirea este instabilă.”
Au fost localizate nenumărate cadavre, dar multe nu pot fi urnite din loc.
Andres a zărit trupul fratelui său, captiv între ruine, dar nu are unelte să-l scoată.
Reporter: Toți cei de aici sunt voluntari?
Andres Camacho: „Da, rude și prieteni ale dispăruților. E atât de dureros să știi că cel drag e acolo, dar nu-i poți scoate trupul ca să-l îngropi. Nu putem face nimic.”
Așteptarea este insuportabilă pentru cei care simt că fiecare minut scurs ar putea fi fatal pentru eventualii supraviețuitori.
Nazareth Jimenez, supraviețuitoare: „Fratele meu, cumnata mea, nepoata mea, nepotul meu și prietenii mei sunt acolo, sub dărâmături. Avem nevoie de utilaje grele. Forța oamenilor nu este suficientă. Nimeni nu poate muta aceste structuri cu mâinile. Avem nevoie de ajutor.”
În ultimele ore, în Venezuela au început să ajungă aeronave plecate din toate colțurile lumii, încărcate cu autoutilitare, echipamente și salvatori.
