Povestea fetiței de șapte ani care și-a protejat fratele mai mic cu propriul trup, sub dărâmături. „Scoateţi-mă de aici”
Imaginea cu doi fraţi sirieni prinşi sub dărâmături după cutremurul devastator din 6 februarie, a făcut înconjurul lumii, devenind emblematică pentru dramele şi, totodată, miracolele pe care le poate trăi fragila fiinţă umană în fața unei forțe mari.
Fetiţa, Jinan, în vârstă de cinci ani, se află acum în spital cu o rană gravă la picior. Fratele ei s-a ales doar cu zgârieturi, dar restul familiei lor a murit. The Guardian a publicat povestea impresionantă a salvării celor doi copii, scrie News.ro.
Omar Rahal a auzit o voce atât de slabă venind de sub dărâmături, încât s-a chinuit să înţeleagă dacă nu cumva ar putea fi doar în capul lui.
Cu câteva ore în urmă, două cutremure cu magnitudinea de 7,8 şi 7,6 făcuseră una cu pământul satul său, Harem, din provincia siriană Idlib, controlată de rebelii sirieni. Zeci de clădiri s-au dărâmat, inclusiv blocul în care locuia vărul său, Mahmoud, împreună cu soţia şi cei şapte copii ai lor.
Rahal, care este şeful poliţiei locale, a venit să vadă care este situaţia şi s-a grăbit să intre printre ruinele casei, în speranţa că îi va găsi pe Mahmoud şi pe familia sa în viaţă.
Toată dimineaţa nu a auzit niciun semn de viaţă, dar pe la ora 12:30, urechile sale au prins câteva sunete rostite de ceea ce părea a fi vocea unei fetiţe: „Scoateţi-mă de aici”.
La câţiva metri sub vârful mormanului de moloz, prinsă între betoane, se aflau Jinan, fiica de cinci ani a lui Mahmoud, împreună cu fratele ei de nouă luni, Abdullah, pe care fetiţa îl mângâia pe cap protectoare, acolo, sub dărâmături. Alături de ei, îngropat de rămăşiţele casei, se afla trupul mamei lor, Suaad. Rahal a putut să-i vadă doar braţul, cu care părea că a încercat să-şi îmbrăţişeze copiii pentru a-i proteja.
Rahal a încercat să-şi elibereze nepoţii, dar şi-a dat seama că nu o putea face singur. Aşa că i-a filmat pe cei doi copii prinşi în capcana betoanelor sfărâmate şi a trimis imaginile colegilor săi din poliţie, cerându-le să intervină.
Filmuleţul a trecut rapid de pe un telefon pe altul, ieşind dintre graniţele Siriei şi devenind viral. Totalizează peste cinci milioane de ore de vizionare numai pe Twitter, şi a devenit un simbol al tragediei din Idlib.
„Oamenii mei au sosit imediat şi m-au ajutat să îl extrag pe micuţul Abdullah, care, din fericire, avea doar câteva zgârieturi mici”, a declarat Rahal pentru The Guardian. „Dar problema era Jinan. Era prinsă de o placă de beton şi avea o tijă de fier înfiptă în picior”, a povestit Rahal.
Eforturile de salvare în Idlib, care a rămas în mare parte închisă faţă de lumea exterioară timp de două zile după cutremur, au fost încetinite de lipsa de utilaje şi de asistenţă, oamenii fiind nevoiţi să îi extragă pe cei dragi cu mâinile goale.
„Pentru a ridica blocul de beton care o bloca, am folosit un cric, cel cu care se ridică maşinile atunci când trebuie să schimbi o roată. A funcţionat. Dar Jinan avea încă o tijă de fier înfiptă în picior. A trebuit să fie tăiată”, povesteşte bărbatul.
Salvatorii au încercat să taie tija cu o lamă groasă de oţel, în timp ce Jinan plângea de durere. Pentru a complica şi mai mult lucrurile, replicile au zguduit din nou satul. Puţinul care mai rămăsese în picioare din clădiri a început să se prăbuşească.
„Vă rog! Scoateţi-mă de aici!”, i-a implorat Jinan pe bărbaţi.
Nu mai era timp de pierdut. „Nu am avut de ales”, spune Rahal. „Riscam să murim şi să pierdem şi copilul. Prin urmare, am decis să facem ceea ce nu ne-am dorit niciodată - să o extragem pe Jinan în timp ce piciorul ei era încă parţial înfipt în tijă”, a continuat el.
Marţi, în jurul orei două dimineaţa, după aproape 22 de ore petrecute sub dărâmături, Jinan a fost eliberată şi scoasă afară țipând.
La o săptămână de la salvarea lor, The Guardian i-a vizitat pe Jinan şi pe fratele ei mai mic într-un spital transformat dintr-o fostă şcoală, unde sunt îngrijiţi copiii răniţi din Harem. Abdullah dormea înfăşurat într-o pătură de lână, în timp ce Jinan stătea întinsă pe un pat, încă suferind şi având dureri.
„Rana de la picior este foarte gravă”, spune medicul ei, Wajih al-Karrat. „Jinan s-ar putea să nu mai meargă niciodată ca înainte. Nu am să vă mint. Dacă rana nu se ameliorează, am putea fi nevoiţi să-i amputăm piciorul”, vine verdictul crud al doctorului.
După publicarea videoclipului, unele instituţii media au relatat în mod eronat că tatăl lui Jinan ar fi încă în viaţă. Din păcate, nu este. „Jinan şi Abullah sunt singurii rămaşi în viaţă din familie”, spune Rahal în lacrimi. Cei doi copii au fost încredinţaţi unchiului lor şi soţiei acestuia.
Jinan şi fratele ei se numără printre nenumăraţii copii rămaşi orfani în urma cutremurului din Idlib. Bilanţul victimelor cutremurului din Siria a depăşit 5.800 de morţi, în timp ce oficialii ONU cer mai mult acces pentru ajutoare în nord-vestul ţării controlat de rebeli.
„Este o tragedie”, şopteşte medicul Karrat. „Jinan ştie că a rămas singură cu fratele ei. Dar vedeţi, aceşti copii de aici, de lângă patul lui Jinan, sunt şi ei orfani. Şi majoritatea încă se întreabă unde le sunt părinţii şi când vor veni să îi vadă. În primul rând, vrem să îi facem bine. Apoi, la un moment dat, vom fi nevoiţi să le spunem că şi ei au rămas orfani”, spune doctorul.
