Danielle Ripley-Burgess, o mamă în vârstă de 42 de ani, cu doi copii, din Kansas City, Missouri, avea doar 14 ani când a observat pentru prima dată urme de sânge în scaun. Nu știa ce se întâmplă, așa că a ignorat problema, convingându-se că nu era ceva grav, scrie People.
„M-am gândit că mănânc ceva roșu și probabil de aceea văd asta”, și-a amintit ea într-un interviu acordat publicației Today. „Așa că am început o dietă fără alimente roșii și am încetat să mai mănânc orice avea culoarea roșie: de la bomboane și pizza până la salsa și înghețată pe băț cu zmeură.”
„Mi-a luat ceva timp să accept că vedeam, de fapt, sânge, dar am continuat să ascund acest lucru de aproape toată lumea pe care o cunoșteam”, a continuat ea. „Eram deja jenată de schimbările prin care trecea corpul meu la pubertate, iar acest lucru, pe deasupra, era prea mult. Nu voiam să fiu bolnavă și, la început, nici nu mă simțeam bolnavă.”
Diagnosticată cu cancer la 17 ani
A trecut un an sau doi până când Ripley-Burgess i-a spus în cele din urmă mamei sale, care a bănuit inițial că ar putea fi vorba despre hemoroizi. Ulterior, femeia a început să aibă și alte simptome, precum oboseală și dureri abdominale puternice, iar sângele din scaun a devenit tot mai abundent. Părinții au dus-o la un medic gastroenterolog.
La câteva săptămâni după ce a împlinit 17 ani, a fost diagnosticată cu cancer de colon în stadiul al treilea. A urmat chimioterapie, radioterapie și o intervenție chirurgicală pentru îndepărtarea tumorii.
„Credeam că am învins cancerul. Făceam colonoscopii la fiecare trei ani, iar după una dintre ele m-am trezit și am văzut pe chipul medicului aceeași expresie pe care o văzusem cu opt ani înainte”, a spus ea. „Descoperise un polip care s-a dovedit ulterior a fi canceros. Nu aveam niciun simptom. La 25 de ani, aveam cancer de colon în stadiul întâi.”
„Din punct de vedere mental și emoțional, de data aceasta a fost mult mai greu”, a continuat ea. „Am devenit foarte furioasă din cauza multor lucruri, dar, în adâncul sufletului, eram furioasă pe Dumnezeu — cum putea să permită să mi se întâmple din nou așa ceva? Între timp, mă căsătorisem, aveam o casă, îmi construisem o carieră și discutam despre adopția unui copil. Dintr-odată, mi-am dat seama că puteam pierde toate aceste lucruri.”
Ce afecțiune avea femeia
Deoarece nu avea antecedente familiale de cancer de colon, medicii au efectuat teste suplimentare și au stabilit ulterior că Ripley-Burgess avea sindromul Lynch, o afecțiune genetică ce crește semnificativ riscul de apariție a cancerului de colon, a cancerului uterin și a mai multor alte tipuri de cancer, potrivit Clinicii Mayo.
După ce a înțeles riscurile, femeia a trecut printr-o histerectomie preventivă și o colectomie subtotală, în urma căreia i-a fost îndepărtat întregul colon, cu excepția unei porțiuni de aproximativ 33 de centimetri.
În ciuda măsurilor luate pentru a reduce riscul, colonoscopia anuală din 2023 a arătat că boala revenise. În acel moment, Ripley-Burgess a decis să facă o ileostomie permanentă, prin care i-a fost îndepărtată și partea rămasă din colon.
„Nu mă așteptam la asta, dar nici nu am fost complet surprinsă”, a spus ea despre al treilea diagnostic, primit la vârsta de 39 de ani. „Când trăiești cu sindromul Lynch, ești mereu conștient că există această posibilitate. Mă întreb mereu: ar putea acest simptom, această durere sau acest lucru neobișnuit care se întâmplă în corpul meu să fie ceva grav?”
Ripley-Burgess își împărtășește acum povestea în speranța de a crește gradul de conștientizare, în contextul în care tot mai mulți tineri sunt diagnosticați cu cancer de colon. Ea speră ca alții să învețe din greșeala sa și să solicite asistență medicală atunci când apar primele simptome neobișnuite.
„Dacă aș putea să mă întorc în timp și să-i spun ceva versiunii mele mai tinere, i-aș spune: nu-ți fie rușine de corpul tău”, a declarat ea pentru publicația respectivă. „Dacă observi ceva inconfortabil și neobișnuit la corpul tău și încă nu ești pregătit să vorbești cu un medic, spune-i cuiva — unui prieten sau unui membru al familiei. Nu rămâne singur cu gândul că ceva nu este în regulă cu corpul tău și că nu știi ce anume. Nu rămâne singur în această situație. Nu minimaliza ceea ce observi.”
