Marturiile pacientilor internati la Bagdasar-Arseni: "Nu trebuie sa uitam ce s-a intamplat, pentru ca altfel se va repeta''

 Au pierdut prieteni, frati, sau colegi, iar destinul i-a fortat in cel mai brutal mod cu putinta sa pretuiasca fiecare zi. Mai putin norocosi, alti 14, sunt inca in stare grava si critica.

Salonul 4, etajul 9, spitalul Bagdasar Arseni. In acest loc s-a instalat de acum un virus molipsitor, care se numeste "optimism". Tineri frumosi au legat in aceste zile o prietenie pe viata. Au impartit acelasi cosmar iar acum lupta impreuna cu durerea.
 

Marturiile pacientilor internati la Bagdasar-Arseni

Joi, 12 noiembrie, cativa pacienti de la Spitalul Bagdasar-Arseni, aflati in stare buna,  printre care Andrei Trifan, Alex Plingu si Marian Leustean, au discutat cu presa.

Marian, basistul formatiei Monarchy si Andrei Trifan, artisti amandoi, au impartit aceeasi scena in urma cu trei ani iar acum acelasi salon.

In acea noapte, Marian a fost printre cei care s-au salvat singuri.

Marian Leustean, in seara tragediei: "Toata lumea a intrat in panica, ne-am calcat in picioare, care a fost mai tare traieste "

Acum tanarul vede viata cu alti ochi. Si abia asteapta sa scape de pansamentele de la maini ca sa-si poata imbratisa chitara.

Marian Leustean, basist: Fiecare zi este un dar. In acea seara am descoperit ca viata este un fir de nisip. O poti pierde foarte usor. Si atunci de ce sa nu ne bucuram in fiecare zi? De ce sa nu radem, sa ne imbratisam.

Dincolo de pofta uriasa de a trai, Marian incearca sa ascunda o mare suferinta. Colegul sau, tobosarul trupei Monarchy ne-a parasit: "Tobosarul nostru nu mai este ... "

Andrei Bud: Mi-am stins parul cu mainile cand a luat foc, aveam parul pana aici. rocker.

La fel ca toti ceilalti, Andrei le este recunoscator medicilor.

Andrei Bud: Ne trateaza ca si cum am fi copiii lor. Au venit pur si simplu de acasa, au venit de pe toate sectiile, inca fac ture duble pe gratis, ca sa aiba grija de noi

Alex vede si el acum viata ca pe un dar de la Dumnezeu. Are 26 de ani si e student la arhitectura. Este solist vocal si in momentul in care se zbatea sa iasa din capcana Colectiv se gandea doar la faptul ca nu si-a incheiat socotelile cu viata. Ca mai are de cantat.

Alex: "Eram blocat acolo si eram nervos pentru ca am treaba si abia astept sa plec de aici sa ma ocup de viata mea. Am intrebat lumea daca sunt ars pe fata si daca am caile respiratorii afectate, si am facut vocalize in timp ce imi era mana bandajata si ferfelita."

Drept marturie ca se simt mult mai bine acum, au postat si pe Facebook o fotografie in acest sens:

Andrei Trifan, 44 de ani, din Mangalia, de profesie scafandru de mare adancime. “Am fost cu prietenii mei din alte trupe la concert, ca sa-i sustinem pe prietenii nostri de pe scena”

“In momentul in care a izbucnit incendiul a fost o stare de hipnoza generala, lumea a paralizat pentru cateva secunde, nimeni nu se astepta la acest fenomen. Solistul vocal chiar a cerut un extinctor ca sa stingem focul, dar pe moment nimic nu a fost de ajutor. Dupa cateva secunde a inceput un foc puternic care a trimis lumea catre iesire intr-o busculada de care nu as vrea sa aiba parte nimeni de acum incolo", a povestit acesta..

"Eram la 4 metri de scena, in fata camerelor principale de filmat. Cumva, in momentul acela de hipnoza generala am reusit sa-mi fac loc spre iesire. Din pegatirea de 25 de ani de armata mi-am dat seama ca ceva e in neregula si am cautat modul prin care sa-mi salvez in primul rand mie viata. Inainte am strigat la toata lumea sa se lase cat mai jos, am incercat sa le induc oamenilor o umbra de reactie. Am inteles ca au auzit multi. Spre iesire s-a creat o busculada, cei mai nepregatiti au incercat sa traga de cei din fata ca sa-si faca loc ei sa iasa. Eu, pana spre iesire, am reusit sa-mi mentin respiratia aproximativ un minut si jumatate, cu ochii inchisi m-am tarat pe coate si genunchi exact cum am invatat in armata. Asta m-a salvat, mi-a salvat caile respiratorii, nu am nimic. De piciorul meu am mai tras pe cineva. Cand am iesit erau doua persoane, nu stiu cine, au reusit sa ridice persoana de pe piciorul meu si pe mine si sa ne duca departe de acel loc", a spus Andrei.

"In primul rand e vinovata conducerea clubului, trebuiau sa puna minimul de masuri de siguranta. Asemenea masuri ar trebui sa existe peste tot, sa existe un stingator, un hidrant, lucruri pe care putem toti sa le manevram intr-o asemenea situatie. Avem echipe de medici, de psihoterapeuti, care se ocupa de noi de dimineata pana seara, chiar si noaptea. Au renuntat la familii ca sa se ocupe de noi", a continuat el.

"Cred ca iertarea va veni usor-usor, dar nu trebuie sa uitam ce s-a intamplat, pentru ca altfel se va repeta. Voi mai merge in cluburi. Un dezastru nu ma va opri sa-mi traiesc viata, sa-mi sustin prietenii".

"Sa zicem ca Andrei este liderul nostru spiritual, e sacul nostru de bancuri, purtatorul de voie buna, incercam sa-l ajutam, sa trecem mult mai repede peste intrebarile puse in fiecare zi. Oamenii au vazut destula tristete, destula moarte, ne intrebati daca vom uita vreodata. Nu vom uita asa ceva. Asa ceva nu trebuie sa se intample intr-un stat civilizat, nicaieri", a spus un alt pacient.

"Noi nu-i vom uita niciodata pe cei care au fost la acel concert si le vom dedica in fiecare an un concert comemorativ. Incercam sa tinem starea de spirit cat mai buna. Viata e ca un fir de nisip, o poti pierde instantaneu. Incercam sa ne bucuram de fiecare moment petrecut impreuna. Vrem sa le multumim voluntarilor, echipei de doctori, de asistente, femeilor care fac curatenie. Ne simtim iubiti in fiecare moment", a continuat tanarul.

"Mi-am schimbat optica despre viata. Este mult mai placut sa te bucuri decat sa urasti. E mai placut sa faci un dar decat sa iei ceva de la altcineva. E mult mai benefic sa radem decat sa plangem. Suntem tratati extraordinar. In acest spital am fost tratati din prima clipa ca membri ai familiilor, suntem copiii lor. Sunt medici care au stat 3 zile in garda ca sa aratam asa, ca sa putem sa va facem cu mana, sa putem sa ne stergem la fund. Am incercat sa infectam si celelalte saloane cu voie buna, sa cantam impreuna, sa radem, sa ne bucuram de viata", a mai spus pacientul de la Spitalul Clinic de Urgenta "Bagdasar-Arseni". 

“Foarte multi sunt tinuti in viata de mainile acestor oameni. Ei ne-au scapat din ghearele mortii. Chiar au grija de noi, au renuntat la familii, cate 3 zile de garda, va dati seama ce inseamna asta? 72 de ore sa ai grija de un om pe care, cand l-ai atins, urla de durere. Eu unul nu as putea sa fac asa ceva. Nu suntem aici ca sa pedepsim pe cineva, nu avem abilitati de lideri sau de judecatori. Nu ne putem da cu parerea. Ne dorim ca lucrurile sa aiba mersul lor firesc. Cei vinovati sa plateasca. Pe noi ne intereseaza un singur lucru: multumim tuturor oamenilor care s-au gandit la noi, spitalului care a avut grija de noi, personalului auxiliar, femeile de serviciu care in fiecare zi au venit la noi cu o vorba buna, au avut grija sa fie frumos si curat. Datorita dansilor noi, azi, putem vorbi cu dumneavoastra. Suntem foarte bucurosi fiindca am vazut ca poporul roman este un popor, nu este un circ, cum crede lumea. Am fost dezbinati 25 de ani, acum suntem uniti”, a continuat pacientul.

Alex Plingu: “Se vorbeste mult, se vorbeste prost, asa suntem noi invatati. Am fost cu o prietena in club, a scapat, nu are nimic. Eu am fost foarte norocos ca sunt in viata. Acum incercam sa mentinem starea de bine, sa uitam. E nasol, am vazut oameni care au murit sub ochii mei. Cum poate sa fie?  Crezi ca mie mi-e bine daca ne amintim lucrurile astea. Ne ocupam de starea de bine, facem karaoke, zambim, suntem o familie. Vin oameni pe care nu ii cunosc cu sacose, vor sa ne ajute. Asta vreau sa stiti, ca sunt oameni buni in Romania. Nu stiam ca e un numar atat de mare de oameni buni, de romani buni".

Adrian Stanculea: "Vorbim, mai glumim cu ei unii sunt chiar foarte veseli mai povestesc din accident. Mananca, se deplaseaza, si- au inceput deplasarile. O fata care e arhitect, cand au venit nemtii, a tinut sa le faca schema accidentului cum s-a intamplat pe cutia de mancare, a luat un pix si a desenat cum a iesit ea a fost haios, chiar si nemtii au facut poze".

Cei stabili au inceput deja exercitiile de recuperare si primesc zilnic consiliere psihologica.

Cu totii simt ca trebuie sa se bucure. Vor sa-i iubeasca si sa-i imbratiseze pe cei dragi, vor sa fie mai buni. Si vor ca mesajul lor sa ajunga si la urechile noastre, ale celor care nu am fost in Colectiv.

"Sanatate tuturor si insanatosire grabnica celor care sunt la terapie intensiva!" le-a transmis Marian Leustean.