iBani. Cum scăpăm de cheltuieli nedorite și comisioane în vacanță
Bugetul de vacanță nu ar trebui sa depășească venitul pe o lună, recomandă specialiștii, astfel că este nevoie de o bună planificare înainte de a pleca de acasă.
Nu sunt de neglijat însă cheltuielile neprevăzute cum ar fi o vizită la spital și, dacă aveți o asigurare, ar fi bine să verificați înainte de a pleca de acasă dacă este cu decontare directă sau veți primi banii abia la sosire.
Cați bani luăm cash, câți pe card, dar și cum evităm comisioanele, explică Anamaria Ciuhuță, profesor de educație financiară, în ediția iBani de marți.
Ștefana Todică: Cum ne facem bugetul de vacanță?
Anamaria Ciuhuță: Sănătos ar fi să nu depășim 5-7% din venitul nostru anual, asta înseamnă nu mai mult de un salariu. Bineînțeles că genul ăsta de procente sunt generale, să nu sărim calul. Să nu luam bani împrumut să mergem în vacanță ca să ne facem poze frumos cu palmierii să ne punem pe social media pentru că toata lumea face asta. Nu ar trebui să facem asta. Bineînțeles, de la persoană la persoană, de la familie la familie, valorile sunt diferite.
Ștefana Todică: Suma asta ar trebui să fie pentru tot, nu? Transport, hotel, tot.
Anamaria Ciuhuță: Și pentru răsfăț. Ce ai amintit sunt nevoi, pe care trebuie să le acoperim, bineînțeles că în vacanță ne răsfățăm un pic mai mult, dar trebuie sa bugetăm și suma aceea. Depinde câte persoane mergem, dacă merg cu copiii, ce vârste au, așa că trebuie să bugetez și suma aceea. Trebuie să mă gândesc: cazarea o am asigurată.
Câte mese am? Cheltuiala cu mâncarea este semnificativă, pot să fac un studiu pe Internet, să văd în ce zonă mă duc, care sunt prețurile acolo și în ce mă încadrez. Nu aș vrea să mă trezesc că după trei zile nu mai am bani de mâncare. Dacă merg la mare, cât mă costă șezlongul în fiecare zi. Pe plajă, vreau o gogoașă, o cafea, o băutură, trebuie să le calculez. Pentru că ele par a fi sume mici, cât poate fi, dar dacă stăm să facem calculul pentru 3-4 membri de familie o săptămână întreagă vorbim de sume semnificative.
Ștefana Todică: Deci nu merge varianta „Lasă că văd acolo”, ci trebuie să calculez de acasă.
Anamaria Ciuhuță: Varianta aceasta ne lasă fără bani după câteva zile. Cu pixul trebuie să calculez să ne dam seama cam de câți bani avem nevoie ca să acoperim aceste cheltuieli.
În plus, trebuie să avem cu noi o sumă de rezervă, o sumă pentru pentru o situație medicală, pentru că în vacanță mergem într-un loc nou, mâncăm lucruri noi, avem un ritm de viață schimbat și se poate întâmpla ceva, să avem nevoie de îngrijiri medicale, care nu sunt întotdeauna ieftine. Sunt țări în care serviciul de urgență pentru turiști este gratuit, în alte țări vom scoate bani mulți din buzunar.
Dacă facem asigurare de acasă, trebuie să fim atenți la următorul aspect. Sunt asigurări care au decontare directă. Asta înseamnă ca dacă am pățit ceva, am număr de telefon, am sunat la acel număr, sunt îndrumată să mă duc într-un anume loc și acolo nu am nimic de plătit. Am ieșit sănătoasă, îmi vad de vacanță în continuare, nu am nimic de plătit. Dacă am o asigurare care nu are decontare directă, înseamnă că eu trebuie să plătesc în momentul în care mi-am făcut ieșirea de la unitatea medicală, trebuie să plătesc toate cheltuielile și să am grijă să iau toate documentele justificative în baza cărora acasă conctactez firma de asigurare și îmi recuperez banii.
Ștefana Todică: Deci trebuie să am suma aia. Cât ar trebui să fie?
Anamaria Ciuhuță: Bănuiesc că un 200-300 de euro, dacă mergem în străinătate, pentru că atât ar putea să ne coste o mică vizită. Părinții mei mi-au zis întotdeauna: banii sunt suficienți în vacanță dacă te mai întorci cu ceva.
Ștefana Todică: Cum luam banii? Cat cash, cât pe card?
Anamaria Ciuhuță: Putem să luam cu noi și bani numerar, pentru că o să avem cheltuieli micuțe, 2-3 euro sau depinde de țara în care suntem și nu o să faci mereu plăți cu cardul. Întotdeauna plata cu cardul este mai avantajoasă.
Ștefana Todică: Comisioane pentru plati in strainatate?
Anamaria Ciuhuță: Dacă sunt în euro, se face pur și simplu o rată de schimb lei-euro. Dacă mă duc în țări care nu au euro, atunci s-ar putea să trec prin două schimburi valutare și să știu că nu este cursul BNR, este un curs dat de Banca Centrală Europeană la care se adaugă comisioane.
Este o metodă prin care putem să pierdem foarte mulți bani: în momentul în care am luat cardul, eu am contractul de la bancă și am lista de comisioane în care văd ce plătesc în țară și în străinătate și le știu. Dar sunt pos-uri sau ATM-uri la care mi se propune, în afara țării, conversie. Iar eu pe ecran o să văd suma în lei și suma în euro și o să fiu foarte tentată să apăs pe suma în lei în ideea că știu exact cât plătesc. Ei bine, în momentul acela se face dublă conversie la un curs ales de comerciant sau de acel ATM și o să mă trezesc că am plătit o sumă foarte mare. Și atunci de fiecare dată când am de ales, aleg FĂRĂ CONVERSIE. 10 euro scrie pe eticheta bluzei pe care vreau să iau, 10 euro plătesc. Nu vreau conversie, o să facă banca mea conversie la un curs mult mai bun.
Sunt și bancomate care nu sunt ale băncilor, dar care au comisioane uriașe. Avem un exemplu din Grecia, pentru a retrage 20 de euro plătim 133 de lei.
Nu ne ducem la aceste ATM-uri nebancare. Ele sunt puse de obicei la îndemână, lângă magazine mari sau în zone unde nu sunt bănci. Nu esti atent, te duci și faci această ridicare de numerar. Se poate să nu văd suma asta, să o văd pe extrasul bancar. Întotdeauna, oriunde mergem, vom găsi câte o sucursală bancară. Nu vom ști noi care sunt toate băncile din Grecia, Italia, Spania, dar în momentul în care vedem că este o ușă, sunt angajați, e clar că e o sucursală bancară, o să mă duc la ATM-ul acela.
