Într-un interviu pentru stirileprotv.ro, Raul Putilean, Market Expansion Partner al Finax România, a explicat de ce această strategie oferă siguranță, dar poate limita creșterea averii în timp.
Investitorii români au un apetit pentru risc mai redus decât cei din multe alte piețe europene, iar o mare parte din avere este concentrată în active considerate sigure.
Raul Putilean a explicat faptul că investitorii români păstrează încă o proporție importantă din economii în numerar și depozite bancare, chiar dacă această strategie poate reduce puterea de cumpărare în perioade cu inflație ridicată.
„Românii manifestă în continuare o preferință ridicată pentru lichiditate și protecția capitalului, păstrând o parte importantă a activelor financiare în numerar și depozite bancare. Pentru o comparație verificabilă, la nivelul Uniunii Europene, numerarul și depozitele reprezentau 30,6% din activele financiare ale gospodăriilor în 2024. În România, această preferință trebuie analizată împreună cu inflația: rata anuală armonizată a ajuns la 9,2% în iunie 2026, cea mai ridicată din UE, față de media europeană de 2,9%. Într-un asemenea context, păstrarea excesivă a banilor în instrumente cu randamente sub inflație reduce puterea de cumpărare în termeni reali”, a precizat Raul Putilean.
Specialistul a explicat că dobânzile bancare pot părea atractive, însă randamentul real trebuie comparat întotdeauna cu nivelul inflației din aceeași perioadă.
„Dobânzile oferite de bănci pentru depozitele la termen în lei pot părea atractive și îi orientează în mod natural pe economisitori spre produse conservatoare. Comparația relevantă este însă între randamentul net al depozitului și inflația din aceeași perioadă. Rata facilității de depozit a BNR, de 5,5% în iulie 2026, reprezintă un instrument de politică monetară și nu trebuie confundată cu dobânda oferită populației”, a afirmat Raul Putilean.
El a explicat că românii își concentrează o parte importantă a averii și în proprietăți imobiliare, ceea ce poate limita diversificarea investițiilor.
„Românii își concentrează o parte importantă a averii în proprietăți imobiliare. În 2024, 94,3% din populația României locuia într-o locuință proprietate personală, cea mai ridicată pondere din Uniunea Europeană, față de 68,4% la nivelul UE. Proprietatea locuinței oferă stabilitate, dar concentrarea excesivă într-un activ ilichid poate limita diversificarea și acumularea de active financiare care produc venit sau pot fi valorificate gradual”, a completat specialistul.
Raul Putilean a explicat că această preferință pentru active sigure are cauze istorice și culturale, dar poate avea un cost pe termen lung.
„Toate aceste date indică faptul că românii rămân printre cei mai conservatori investitori din Europa. Cea mai mare parte a averii este păstrată în active considerate sigure, precum locuințele, depozitele bancare și numerarul, în timp ce expunerea la piețele de capital rămâne relativ redusă. Această preferință pentru conservarea capitalului este ușor de înțeles din perspectivă istorică și culturală, însă poate veni cu un cost important pe termen lung: o capacitate mai redusă de a proteja și crește averea în raport cu inflația și cu evoluția economiei globale”, a explicat acesta.
Diferențele dintre investitorii români și cei din alte țări europene
Raul Putilean a precizat că modul în care oamenii investesc diferă de la o țară la alta, influențat de educația financiară, fiscalitate și accesul la instrumente de investiții.
„Comportamentul investițional variază între țări, dar putem observa unele diferențe interesante din experiența noastră. Atât în România, cât și în Slovacia, o mare parte din economii rămâne încă în numerar sau în conturi bancare, deși dobânda pentru investiții crește treptat. ETF-urile sunt populare în Slovacia, fiind susținute și de un mediu fiscal favorabil. În Polonia, investitorii sunt în general mai activi și folosesc, de asemenea, piața internă de capital sau produsele de investiții de pensii într-o măsură mai mare. În Ungaria, obligațiunile guvernamentale joacă un rol important, fiind atractive pentru investitori datorită beneficiilor fiscale și accesului relativ ușor”, a completat specialistul.
Raul Putilean a explicat că, în statele din vestul Europei, investițiile pe piețele de capital sunt mai integrate în gestionarea obișnuită a finanțelor personale.
„În general, însă, cu cât ne mutăm mai mult spre vestul Europei, cu atât oamenii folosesc mai intens piețele de capital pentru a-și consolida averea. Investiția în ETF-uri sau alte instrumente din piață este o parte naturală a finanțelor personale, educația financiară tinde să fie mai ridicată, iar aversiunea față de riscul investițional este mai mică. Astfel, oamenii dețin o parte semnificativ mai mare din activele lor în investiții decât în conturi curente”, a declarat Raul Putilean.
Ce poate face un român cu 5.000 de euro
O sumă de 5.000 de euro poate reprezenta un punct de pornire pentru investiții, dacă sunt îndeplinite anumite condiții financiare de bază.
„5.000 de euro reprezintă o sumă suficientă pentru a începe să investești, cu condiția să existe mai întâi un fond de urgență și ca banii să nu fie necesari pentru cheltuieli apropiate. Mai importantă decât suma inițială este construirea unui obicei de investiții regulate, adaptat obiectivelor, orizontului de timp și toleranței la risc”, a adăugat specialistul.
Investițiile regulate și efectul dobânzii compuse pot avea un impact semnificativ pe termen lung.
„Timpul și dobanda compusă au cel mai mare efect pe termen lung. Ca exemplu pur ilustrativ, o investiție inițială de 5.000 de euro, completată cu 20 de euro la sfârșitul fiecărei luni timp de 30 de ani, ar ajunge la aproximativ 78.000 de euro la un randament mediu anual ipotetic de 8%, înainte de comisioane, taxe și inflație. Rezultatul este o simulare, nu un rezultat garantat, iar valoarea finală poate varia semnificativ în funcție de evoluția piețelor și de costuri”, a precizat specialistul.
Alegerea între depozit și investiții trebuie făcută ținând cont de risc, perioadă, lichiditate și obiective financiare.
„Un depozit bancar clasic are un profil de risc și un rol diferit de cel al unei investiții în acțiuni, iar comparația trebuie făcută pe baze echivalente: randament net, inflație, durată, lichiditate și risc. Pentru o persoană care are deja un fond de siguranță și un orizont mai îndelungat, cei 5.000 de euro pot fi investiți gradual într-un portofoliu diversificat, astfel încât timpul și dobanda compusă să poată lucra în favoarea sa”, a completat Raul Putilean.
Cea mai mare greșeală: amânarea deciziilor financiare
Specialistul a explicat faptul că una dintre cele mai frecvente probleme întâlnite la investitori este lipsa unei acțiuni concrete, chiar și atunci când există posibilitatea de a începe cu sume mici.
„Cea mai frecventă greșeală, în România și în alte piețe, este amânarea deciziilor financiare. Gestionarea finanțelor personale nu necesită ore în fiecare săptămână, ci câteva obiceiuri clare: o fond de urgență, contribuții automate și o verificare periodică a obiectivelor. Dacă problema este observată abia cu câțiva ani înaintea pensionării sau a unui obiectiv major, opțiunile de recuperare devin mai costisitoare”, a precizat acesta.
Lipsa unei decizii poate avea efecte mai mari decât o alegere greșită, mai ales atunci când banii sunt păstrați prea mult timp fără randament.
„Decizia pe care oamenii o regretă cel mai des este, de fapt, lipsa unei decizii: păstrarea pe termen lung a unor sume mari în numerar sau în conturi curente fără dobândă. În perioadele cu inflație ridicată, valoarea nominală rămâne aceeași, dar puterea de cumpărare scade treptat. Numerarul este esențial pentru fondul de urgență și obiectivele apropiate, însă devine costisitor atunci când înlocuiește investițiile destinate unui orizont lung”, a afirmat Raul Putilean.
Specialistul a explicat că banii păstrați exclusiv în instrumente lichide pot pierde valoare reală în timp, mai ales în perioade cu inflație ridicată.
Investițiile fără plan pot duce la pierderi importante
O altă greșeală frecventă este încercarea de a obține câștiguri rapide fără o strategie clară.
„A doua greșeală este investiția fără un obiectiv, plan sau orizont de timp. Influențați de promisiunea câștigurilor rapide sau de conținutul de pe rețelele sociale, unii investitori încearcă să anticipeze mișcările pieței și își concentrează portofoliul într-un număr mic de acțiuni sau în active foarte volatile, inclusiv criptomonede. Lipsa diversificării îi expune la pierderi disproporționate și îi poate determina să cumpere după creșteri puternice și să vândă în panică la prima corecție”, a declarat expertul.
Raul Putilean a explicat că investițiile eficiente nu presupun neapărat strategii complicate, ci respectarea unor principii de bază precum diversificarea și consecvența.
„Investițiile eficiente nu trebuie să fie complicate, de multe ori, ele sunt deliberat plictisitoare. Un portofoliu din ETF-uri pasive, larg diversificat și alimentat regulat reduce dependența de predicțiile pe termen scurt. Investitorul trebuie să urmărească obiectivul și orizontul său, iar elementele esențiale rămân diversificarea, consecvența, costurile controlate și timpul petrecut în piață”, a adăugat acesta.
Tinerii au cel mai mare avantaj: timpul
Potrivit lui Raul Putilean, diferențele dintre generații sunt influențate în special de timpul pe care fiecare investitor îl are la dispoziție pentru acumularea de capital: „Datele și calculele noastre ne arată o regulă matematică imbatabilă: fiecare deceniu în care nu investim ne costă circa de două ori mai mult. Pentru persoanele în vârstă de douăzeci de ani, timpul este cel mai valoros activ. Deși au venituri mai mici, au și costuri mai mici. Cheia nu este să direcționezi totul spre consum, ci să construiești un obicei din a investi. Este suficient să începi chiar și cu 10 euro pe lună și să crești treptat suma.”
Specialistul a explicat că persoanele aflate la începutul vieții profesionale trebuie să urmărească formarea unui obicei financiar sănătos, nu investiții mari încă de la început.
„Persoanele de treizeci de ani se confruntă adesea cu ipoteci, costuri familiale sau perioade în care venitul gospodăriei scade, ceea ce poate limita temporar spațiul pentru investiții. Recomandarea nu este menținerea contribuțiilor cu orice preț, ci protejarea fondului de urgență și reluarea economisirii sistematice imediat ce bugetul o permite. Creșterea veniturilor prin dezvoltare profesională poate avea un impact relevant, dar trebuie însoțită de controlul cheltuielilor și de o rată de economisire sustenabilă”, a mai precizat Raul Putilean.
Și persoanele de peste 40 de ani pot începe să investească, însă au nevoie de un plan adaptat perioadei mai scurte disponibile.
„Pentru persoanele de peste patruzeci de ani nu este prea târziu să investească, însă orizontul mai scurt impune un plan mai precis. Contribuția lunară necesară trebuie stabilită pornind de la obiectiv, venitul disponibil, activele deja acumulate și toleranța la risc. Un nivel apropiat de 20% din venitul net poate fi un reper pentru unele persoane, nu o recomandare universală”, a declarat specialistul.
Timpul poate schimba efortul necesar pentru același obiectiv financiar
Raul Putilean a explicat că perioada de investiție are un impact major asupra sumelor necesare pentru atingerea unui obiectiv financiar: „Diferența poate fi ilustrată printr-o simulare. Pentru o sumă de 200.000 de euro și un randament mediu ipotetic de 6% pe an, contribuția lunară ar fi de aproximativ 100 de euro pentru un orizont de 40 de ani, 200 de euro pentru 30 de ani și 430 de euro pentru 20 de ani, presupunând contribuții la sfârșitul fiecărei luni și fără capital inițial, taxe, comisioane sau ajustare pentru inflație. Efortul lunar crește astfel de peste două ori când orizontul se scurtează cu un deceniu. Rezultatele sunt ilustrative și nu reprezintă o promisiune de randament.”
Specialistul a precizat că începerea investițiilor cât mai devreme reduce presiunea financiară necesară pentru atingerea acelorași obiective pe termen lung.
În plus, investitorii ar trebui să analizeze dacă situația lor financiară s-a schimbat înainte de a lua decizii influențate de știrile de moment.
„Un investitor obișnuit nu ar trebui să reacționeze impulsiv la fiecare știre, dar nici să ignore complet contextul. Primul pas este să verifice dacă obiectivul, orizontul de timp și nivelul de risc al portofoliului au rămas potrivite. Dacă aceste elemente nu s-au schimbat, volatilitatea nu justifică, în sine, abandonarea strategiei”, a declarat expertul.
Raul Putilean a explicat că scăderile temporare ale piețelor fac parte din procesul investițional și nu trebuie confundate automat cu pierderi definitive.
„Episoadele geopolitice și macroeconomice pot amplifica volatilitatea și pot reduce temporar valoarea portofoliilor. O scădere nerealizată este adesea numită „pierdere pe hârtie”, dar ea reprezintă totuși o diminuare reală a valorii de piață la acel moment și poate deveni o pierdere definitivă doar dacă investitorul vinde instrumentele. De aceea, portofoliul trebuie construit astfel încât investitorul să nu fie obligat să lichideze active riscante pentru a acoperi nevoi pe termen scurt”, a precizat Raul Putilean.
Specialistul a afirmat că un portofoliu trebuie structurat astfel încât investitorul să nu fie obligat să vândă în momente nefavorabile pentru a acoperi cheltuieli urgente.
Diversificarea reduce impactul fluctuațiilor pieței
Raul Putilean susține că investițiile pasive și diversificate pot ajuta la reducerea riscului și la evitarea deciziilor luate sub presiunea emoțiilor: „Un investitor pasiv nu încearcă să profite de fiecare mișcare pe termen scurt, ci investește sistematic într-un portofoliu diversificat la nivel global. Diversificarea distribuie expunerea între companii, țări și sectoare și reduce riscul ca o singură poziție să afecteze disproporționat portofoliul. Ea nu garantează profitul și nu elimină scăderile generalizate ale pieței, dar poate îmbunătăți reziliența pe termen lung.”
Raul Putilean a explicat că diversificarea nu elimină complet riscurile investițiilor, dar poate crește capacitatea unui portofoliu de a trece prin perioade dificile.
„Volatilitatea face parte din investițiile în acțiuni, iar evoluția pe termen lung trebuie analizată pe perioade complete și în moneda relevantă pentru investitor. Indicele MSCI World a înregistrat un randament anualizat brut de aproximativ 9,0% în dolari de la finalul anului 1987 până la 30 iunie 2026. Acest rezultat include perioade cu scăderi mult mai mari de 10-20%, declinul maxim al indicelui a fost de aproximativ 57% în criza financiară globală. Performanța trecută, inclusiv datele simulate anterior lansării indicelui, nu garantează rezultate viitoare”, a completat acesta.
Specialistul a explicat că rezultatele istorice arată importanța răbdării, dar nu reprezintă o garanție pentru evoluțiile viitoare ale piețelor.
Pe lângă fluctuațiile bursiere, investitorii trebuie să ia în calcul și efectul inflației asupra economiilor păstrate fără randament.
„Inflația afectează în special banii păstrați pe termen lung fără randament. Dacă 10.000 de euro ar rămâne într-un cont fără dobândă timp de 30 de ani, la o inflație constantă de 3% pe an, puterea lor de cumpărare ar echivala cu aproximativ 4.120 de euro în banii de astăzi. Cu alte cuvinte, s-ar pierde aproape 59% din valoarea reală. Exemplul este o simulare și presupune o rată constantă a inflației”, a mai declarat expertul.
Raul Putilean a afirmat că păstrarea banilor în instrumente fără randament poate afecta valoarea reală a economiilor pe perioade lungi.
Lecția investițiilor din piețele europene
După experiența acumulată în mai multe țări europene, Raul Putilean spune că investitorii au aceleași temeri și greșeli indiferent de piață: „Cea mai importantă lecție este că psihologia investitorilor și nevoile financiare de bază sunt surprinzător de asemănătoare în Europa. În România și în celelalte piețe observăm aceleași tensiuni: păstrarea excesivă a numerarului, teama de fluctuații și, la extrema opusă, tentația câștigurilor rapide prin speculații. Diferențele dintre țări țin mai ales de venituri, fiscalitate, acces la produse și experiența acumulată cu investițiile.”
Raul Putilean a afirmat că diferențele dintre investitori sunt influențate mai ales de mediul economic, nivelul de educație financiară și accesul la produse de investiții.
„Principala lecție este că simplitatea poate fi un avantaj decisiv. Industria financiară a prezentat mult timp investițiile ca pe un domeniu complex, opac și rezervat celor cu averi mari. În practică, pentru mulți investitori, o strategie robustă poate însemna un portofoliu transparent, automatizat, cu costuri controlate și diversificat global prin ETF-uri. „Plictiseala” nu înseamnă lipsă de rigoare, ci evitarea deciziilor impulsive și a complexității care nu adaugă valoare”, a adăugat specialistul.
Acesta a explicat că o strategie simplă, construită pe reguli clare, poate fi mai eficientă decât încercările de a anticipa permanent evoluția piețelor.
„A doua lecție este că protecția portofoliului nu vine doar din produse sau alocări, ci și din educația financiară. Un investitor care își înțelege obiectivele, orizontul, costurile și toleranța la risc este mai puțin predispus să abandoneze strategia în momente dificile. Cunoașterea nu elimină volatilitatea, dar reduce riscul ca investitorul să devină propriul său adversar”, a conchis Raul Putilean.
