Avertismentul Consiliului Fiscal: După 2026 urmează un nou șoc economic
Consiliul Fiscal avertizează că, după 2026, România va resimți un „șoc” economic, deoarece PNRR se va încheia. Țara noastră mai are mai puțin de un an pentru a lua fondurile rămase din program.
Odată cu încheierea PNRR, fondurile europene vor scădea ca pondere în PIB, ceea ce va pune presiune pe bugetul de stat. În prezent, investițiile publice sunt alimentate masiv de bani europeni, care reprezintă aproximativ 8% din PIB în 2025 – un nivel considerat foarte ridicat.
Informațiile de la începutul lunii septembrie arătau că România va pierde 7 miliarde de euro din Planul Național de Redresare și Reziliență, dar speră să obțină restul de 21 de miliarde până la sfârșitul anului viitor.
Autoritățile vor să renunțe la 200 de jaloane și ținte, dintr-un total de peste 500 asumate în urmă cu patru ani. Rămân doar acele proiecte care pot fi terminate până la finele anului viitor.
Până atunci, ar trebui să intre în România între 15 și 17 miliarde de euro, din Planul Național de Redresare și Reziliență și din fondurile de coeziune. Asta înseamnă că vom rata 7-8 miliarde de euro, din PNRR, față de ce ne-am propus inițial.
Cheltuielile de apărare vor avea o presiune semnificativă asupra bugetului
Consiliul Fiscal avertizează și asupra cheltuielilor pentru apărare, care într-o măsură semnificativă ar urma să fie finanțate prin împrumuturile prin instrumentul SAFE.
Comisia Europeană alocă României suma de 16,68 miliarde de euro, prin intermediul noului instrument financiar "Acțiunea pentru securitatea Europei" (SAFE). Aceasta este a doua cea mai mare sumă distribuită unui stat membru, după Polonia, în cadrul acestui program strategic.
SAFE, un instrument european cu o valoare totală de 150 de miliarde de euro, este creat pentru a sprijini statele membre să facă investiții rapide și importante în industria și tehnologia de apãrare.
Prin intermediul unor împrumuturi cu dobândã avantajoasã, România va putea finanța proiecte esențiale pentru modernizarea echipamentelor militare și pentru dezvoltarea capacității proprii de producție.
România trebuie să-și crească colectarea de taxe
În această perioadă, se recomandă optimizarea utilizării banilor, întărirea rolului Băncii de Dezvoltare (BDI) și orientarea investițiilor către infrastructură, energie și sectoare exportatoare (tradables), arată CF.
După ce se termină PNRR, România va trebui să facă o ajustare bugetară majoră, dar într-un mod „echitabil”, adică ținând cont de impactul social. Consiliul subliniază că o colectare fiscală mai eficientă este esențială – reducerea evaziunii și închiderea unor portițe fiscale ar putea înjumătăți „gap-ul de TVA”. Dacă acest lucru se realizează, deficitul bugetar ar putea fi redus până spre 5% din PIB, fără creșteri suplimentare de taxe.
Limitarea deficitului, o problemă pentru guvernanți
Consiliul Fiscal avertizează că România nu poate, în același timp, să stimuleze economia (prin reduceri de taxe sau creșteri de cheltuieli) și să corecteze deficitul. Orice reducere de taxe ar provoca o reacție negativă a piețelor financiare și o scădere a veniturilor bugetare – așa cum s-a întâmplat în 2016.
De asemenea, reducerea grăbită a ratei de politică monetară ar putea genera o criză a leului. Totuși, Consiliul menționează că, dacă ajustarea bugetară merge conform planului, în 2026 ar putea exista spațiu pentru relaxare monetară, iar inflația este așteptată să scadă după iunie 2025, potrivit prognozei BNR.
România se află într-o situație de „dominantă fiscală” – adică deficitele bugetare mari influențează puternic politica monetară. Acest dezechilibru explică de ce inflația este mai ridicată decât în alte state din UE, chiar dacă o parte din cererea internă se scurge spre importuri.
Deficitul de cont curent a depășit 8% din PIB în 2024, fiind finanțat în proporție de două treimi prin împrumuturi. Consecințele sunt clare: costuri ridicate ale finanțării, o datorie publică în creștere (care ar putea trece de 70% din PIB în câțiva ani) și o rată a dobânzii de politică monetară printre cele mai mari din UE (6,5%). Toate acestea alimentează incertitudinea și aversiunea față de risc pe piață.
