Noua modalitate de facturare a gazelor, scumpire mascată
De când plătim energia din gaz şi nu metrii cubi consumaţi, facturile au crescut peste noapte cu vreo câteva procente.
Furnizorii ne spun că, de fapt, gazul pe care îl primim este mai puternic şi implicit mai scump. Problema este că nicio autoritate din România nu îi contrazice, aşa că noi plătim legaţi la ochi.
Pe hârtie apare o putere de 10,5 kw pentru fiecare metru cub de gaz facturat. Cifra este trecută tocmai de către distribuitori, adică de cei care ne iau şi banii. Ce facem totuşi dacă avem dubii?
"Toate solicitările de la consumatori noi le redirecţionăm către ANRE", spune Gheorghe Ciubotaru, subsecretar de stat la Autoritatea Naţională de Protecţie a Consumatorului.
De la autoritatea în domeniul energiei am fost pasaţi din nou. Instituţiile statului nu fac testări ale puterii gazului, pentru că merg pe încredere cu distribuitorii.
"Pană acum nu avem motive să credem că aceste măsuratori nu sunt corecte", declara Gabriel Sârbu, director la Autoritatea de Reglementare în domeniul Energiei.
Specialiştii independenţi în energie au efectuat teste neoficiale în care au stabilit că gazul de la noi nu este întotdeauna suficient de inflamabil. Singurul laborator recunoscut legal funcţionează însă tocmai la Distrigaz.
Astfel, întâmplător sau nu, în final ajungi cu reclamaţia tot la furnizor. Sistemul pare făcut în aşa fel încât să te învârţi în cerc până te saturi. La Distrigaz însă, verificarea calităţii gazului se plăteşte şi poate să ajungă la câteva mii de euro.
"Măsuratori la capătul ţevii se fac la cerere şi pe banii cui cere", spune Lucian Romoşan, director comercial în cadrul Distrigaz Bucureşti.
Afacerea gazelor naturale din ţara noastră depăşeşte două miliarde de euro anual. Fiecare fluctuaţie de un procent în sus a facturilor aduce venituri suplimentare firmelor din domeniu de câte 20 de milioane de euro. Un laborator independent ar costa mai puţin de un milion.
