Ce condiții trebuie să îndeplinească un aliment ca să fie hrănitor? Culmea, nutrienții din compoziție sunt mai importanți decât numărul de calorii. Degeaba au grăsimile 9 cal/g, făinoasele ne hrănesc mai bine cu doar 4 cal/g. Iată explicațiile!
Organismul nostru funcționează exclusiv cu glucoză, este o moleculă vitală și esențială, singurul carburant care poate fi transformat în energie, prin ardere la nivel celular.
De unde provine glucoza?
Exclusiv din produsele de origine vegetală: cereale, semințe, nuci, leguminoase, legume și fructe. Alimentele bogate în carbohidrați sunt cea mai simplă metodă de hrănire a organismului, ele se absorb din tubul digestiv, trec direct în sânge și sunt transportate la toate celulele - creier, mușchi, inimă, plămâni, ficat - unde sunt transformate în energie, fără să fie nevoie de mecanisme metabolice complexe.
Dacă glucidele sunt cea mai bună sursă de energie, de ce mai e nevoie să consumăm proteine și grăsimi? Proteinele conțin aminoacizi - sunt cărămizile din care se construiesc celule, organe și țesuturi noi.
Iar grăsimile sunt formate din acizi grași care intră în structura membranelor celulare și sistemului nervos, participă la sinteza de hormoni și enzime. Proteinele și grăsimile pot fi o sursă alternativă de energie doar atunci când alimentația nu asigură un aport optim de carbohidrați.
În acest caz extrem, organismul este nevoit să descompună proteinele în aminoacizi și grăsimile în acizi grași, pe care apoi să-i transforme în glucoză. Procesul poartă numele de gluco-neo-geneză și este realizat în ficat. Deci proteinele și grăsimile nu au capacitatea de a hrăni direct celulele cu energie, ele necesită intervenția mecanismelor hepatice. Tot acest proces este anevoios, cere timp și crește senzația de sațietate.
Consumul de carbohidrați furnizează în mod direct glucoza necesară pentru funcționarea celulelor, cu efort metabolic minim. Glucidele simple, tip zahăr, reprezintă o sursă de energie rapidă și de intensitate crescută, în timp ce glucidele complexe, tip amidon, eliberează energia treptat, pe o perioadă de câteva ore.
Toate produsele bogate în amidon (cereale, pâine, leguminoase, paste făinoase, orez, cartof) sunt considerate hrănitoare deoarece conțin cantități mari de glucoză. Produsele bogate în proteine sau grăsimi, deși au un conținut caloric similar sau chiar superior celor pe bază de carbohidrați, nu pot hrăni în mod direct organismul, ele au nevoie de transformări metabolice complexe și sunt considerate sățioase - țin de foame mult și bine.
Un produs care conține în procente relativ apropiate toate cele 3 clase de macronutrienți (glucide, grăsimi și proteine) poate fi considerat complet și echilibrat. Un produs care conține preponderent carbohidrați (peste 45%) poate fi considerat hrănitor, aportul mare de glucide furnizează direct energia de care organismul are nevoie. Cât despre produsele bogate în proteine și grăsimi, ele țin de foame eficient pentru că sunt anevoios și complex de metabolizat.
