Cum se gestionează în familie un diagnostic de cancer
Un membru al familiei are cancer. Înseamnă traumă pentru toată familia. Cum o gestionăm? Ne spune psihologul Maria Culuri și consultantul Mihaela Roșca, în interviul Doctor de bine, realizat de Andreea Groza.
Andreea Groza: Ați făcut un ghid pentru pacientul diagnosticat cu această boală, dar și pentru familia acestuia.
Mihaela Roșca: Am făcut un sondaj de opinie și ne-am dat seama că cea mai mare temere a oamenilor din România este să nu se îmbolnăvească de cancer. Sau un membru al familiei lor să nu se îmbolnăvească de cancer. Din datele pe care le avem, în aceste situații sunt peste patru milioane de români. Așa am conceput un ghid pe mai multe capitole. Să înceapă să vădă soluții.
Andreea Groza: Cum începe ghidul?
Mihaela Roșca: Începe cu prevenția, adică te duci la medicul de familie, vorbești cu acesta despre temerile tale și, în funcție de vârstă, faci controale anuale. Din păcate, la noi nu intenția bună contează, ci punerea în practică a intenției. În prevenție intră și sfaturi de nutriție, care se pot regăsi în ghid. Mai avem un capitol care se numește prevenție financiară, adică să ne gândim cât zilele sunt roz că putem avem și zile nu tocmai roz. Și mai avem un ghid practic, făcut de psiholog, cu idei punctuale pentru această situație.
Andreea Groza: După diagnostic, cred că orice om are o fază de negare, e o reacție de apărare. Apoi trebuie să își facă planul. Cum?
Maria Culuri: Cu psihologul, care te poate ghida să vezi partea plină a paharului când ești în mijlocul unui necaz. În cabinet, apar frecvent întrebările: „De ce eu?” , „De ce mi se întâmplă tocmai mie?”
Sunt primele întrebări pe care le auzim. Iar răspunsul este unul singur. Pentru că mie mi se poate întâmpla orice. Și asta e valabil pentru fiecare dintre noi.
Această afecțiune e ca toate celelalte, doar că în cultura românească reprezintă cea mai mare tragedie, în realitate sunt multiple tragedii similare.
Dacă urmăm această cultură, ne ducem la dezastru. Adică mă izolez, nu mai mănânc, uneori nici nu vreau să aud de tratament. Psihologul te ajută să te apuci să-și faci planul. Să îl urmezi pas cu pas și să ajungi la vindecare. Și aparținătorii sunt ajutați tot cu un plan de luptă.
Andreea Groza: Ce înseamnă acest plan de luptă?
Mihaela Roșca: Ești ajutat să urmezi tratamentele în ordinea corectă. Si să te concentrezi pe orice progres, chiar dacă într-o săptămână e rău. Te concentrezi pe o ascensiune.
În privința costurilor, tratamentele oncologice sunt decontate de Casa de asigurări.
Dar mai sunt alte costuri. Și aici ar trebui să ai un plan de prevenție. Pentru că ai nevoie de cineva să îți fie alături, să îți facă cumpărăturile, transportul. Poate să îți aducă anumite alimente în perioada când o să-ți fie greață. Acestea costă, de aceea ai nevoie de un plan de prevenție financiară.
Andreea Groza: Cum începe discuția cu familia?
Maria Culuri: Și aparținătorii e bine să vină la psiholog. Uneori, pun presiune pe pacient – n-ai mâncat, n-ai făcut una, alta. Sau îl pun într-o bulă, unde nu are voie să facă nimic, doar că astfel îi iau puterea pacientului. Adică tocmai puterea de care are nevoie să lupte. Puterea de decizie. Sunt cazuri în care pacientul nu știe neapărat, care este diagnosticul. Dar așa i se ia puterea de decizie și de luptă.
Mihaela Roșca: Rolul tău ca aparținător este să fii acolo ca sprijin moral în primul rând și întrebând cu ce poți să ajuți. Nu presupunând că știi ce trebuie să faci. Pentru ca astfel vom aveam două persoane extrem de încărcate – un pacient și un aparținător - care vor ajunge la colaps.
Idei despre cum gestionați o astfel de situație găsiți în video.
