C.R. Tănase: „În 30 de ani, România a avut o evoluție uriașă. Nu o vedem, dar străinii spun wow, ce s-a schimbat țara asta!"
România a avut în ultimii 30 de ani "o evoluție uriașă", pe care adesea noi nu o percepem, dar care e confirmată de străinii care ne vizitează țara, spune Cătălin Radu Tănase, la aniversarea a 30 de ani de PRO TV.
Martor direct la unele dintre cele mai mari dramatice evenimente ale ultimilor 30 de ani, Cătălin Radu Tănase este unul dintre cei mai longevivi și experimentați corespondenți speciali ai PRO TV.
Amintindu-și de evenimentele care au marcat primii 30 de ani de PRO TV - printre care mineriadele și războaiele din Iugoslavia și Irak, Cătălin remarcă schimbările uriașe prin care a trecut România în acești ani.
El descrie România ca pe o țară care a evoluat enorm, dar care, asemeni unui părinte în relația cu propriul copil, nu reușește să-și vadă singură progresul.(Vezi la minutul 6:30 din interviu)
“Ca părinte, nu îți dai seama cât a crescut, dar o rudă va zice ‘wow, ce mare s-a făcut!’. Așa e și cu România”
Cătălin Radu Tănase: „Esențial, e o evoluție uriașă. Se vede asta. O văd mai bine ca noi străinii care vin după foarte mulți ani în țară și spun ‘Wow, ce s-a schimbat țara asta! Câte lucruri bune’.
Noi nu le vedem neapărat, nu le realizăm, trăind zi de zi aici. E exact ca pentru un părinte - el își vede copilul crescând în fiecare zi. E o constanță în viața lui, și atunci nu vede când s-a mărit cu zece centimetri, nu vede când trebuie să-i iei pantofi cu trei numere mai mari.
În schimb, o rudă sau un străin care n-a văzut copilul ăla de zece ani spune “Wow, ce mare s-a făcut!”
Așa e și cu România.”
Ce momente l-au marcat cel mai mult în carieră
E greu să alegi un singur moment care te-a marcat într-o carieră de 30 de ani, mărturisește Cătălin. Dincolo de experiențele cutremurătoare pe care le-a trăit în războiul din Iugoslavia, el a ales o amintire din România, care l-a marcat pentru că arată cum viața învinge mereu:
„Acum câțiva ani, au fost niște ninsori, niște zăpezi destul de mari în Bărăgan. A fost un moment în care am reușit, cu puțin noroc, cu puțină înțelegere din partea cuiva, să ducem o femeie gravidă la un spital din Slobozia și să nască copilul. O fetiță vie, în stare foarte bună, deși nimeni nu-i mai dăduse nicio șansă.
Stau să mă gândesc că dacă un om poate să contribuie chiar și atât de puțin la ocrotirea unei vieți sau la bucuria unei familii, eu cred că înseamnă că ai făcut ceva în viață.”
