Situație îngrijorătoare: doar 8% dintre copii fac mișcare în aer liber

Totul pleacă, de fapt, de la modul în care înţeleg părinţii valoarea timpului petrecut în parc sau în curte. Joacă afară, sub supraveghere discretă, e o resursă uriaşă pentru adaptarea la mediu. Creierul în formare învaţă să ia decizii, iar muşchii, oasele şi întreg sistemul imunitar acumulează permanent.

Reporter: „De câte ori pe săptămână te joci afară?”
Copil: „Aproape în fiecare zi.”
Reporter: „În fiecare zi, cât timp?”
Copil: „O oră, două.”

În spatele blocului, mai departe, deocamdată nu. Să mai crească. În mod surprinzător, copiii cresc mai repede mental şi fizic când sunt lăsaţi să se joace sub cerul liber. Generaţia 60 de ani plus, adică bunicii de azi, cunosc avantajele din experienţă proprie.

Bunică: „Eu am copilărit la ţară.”
Reporter: „Unde vă jucaţi?”
Bunică: „În curtea casei, sub un nuc.”

Şi, din fericire, asigură cât pot celor mici plimbarea în parc, dacă sunt lângă ei. Însă doar o treime dintre copiii români cresc în familia extinsă. Cei mai mulţi sunt însoţiţi, de la grădiniţă, nu de bunici, ci de dispozitivele inteligente.

Andrei Cândea, specialist cercetare: „Ei s-au născut cu tehnologia în mână, de la vârste foarte mici folosesc device-urile părinţilor lor. De pe la nouă ani au tableta lor.”

Andreea Voicu, kinetoterapeut: „Chiar dacă copilul este implicat mental în acea activitate, nu înseamnă că îşi foloseşte musculatura. Şi, de aceea, copiii care fac abuz de jocuri video şi de statul pe canapea suferă de obezitate, care are că principala cauză sedentarismul.”

Unii muşchi sunt permanent scurtaţi, adică tensionaţi. Alţii, alungiți, deci neexersati.

Andreea Voicu, kinetoterapeut: „Copilul zace în anumite poziţii incorecte, categoric. Umerii aduşi în faţă, capul spre spate. Apar şi atitudinile asimetrice, când copilul automat sta cu un umăr mai ridicat decât celălalt. Corpul se prăbuşeşte efectiv în tot felul de poziţii. Clar nu duce la un tonus muscular adecvat.”

În schimb, în aer liber, tot sistemul osos şi cel muscular lucrează; corpul copilului este în permanenţă căutare a echilibrului, fie că se dă cu trotineta, se caţără într-un copac sau se dă de-a dura prin iarbă.

Secretul este supravegherea discretă; adultul să stea cuminte pe o bancă şi să îşi monitorizeze de la distanţă juniorul, fără să intervină în joaca lui şi fără să îi strice distracţia, cu replici pe care le-aţi mai auzit prin parcuri: „nu sări”, „nu te murdări”, „hai la masă!”. Asta deoarece în fiecare secundă în care copilul e lăsat singur, creierul lui e provocat să ia autonom decizii. Un beneficiu imens, atât punctual, cât şi pe termen lung, pentru că va deveni un adult independent.

A nu se confunda cu un adult egoist. Statul alături de semeni, mâna întinsă unui prieten căzut, conturează spiritul de echipă. Ieşirea în parc este, pentru cei mici, un prilej de socializare. Se leagă prietenii contextuale, care pornesc de o jucărie și, culmea, pot ţine o viaţă.

Reporter: „Ai prieteni pe care i-ai cunoscut doar în parc?”
Copil: „Da!”
Reporter: „Câți?”
Copil: „Nouă!”

Iată alte câteva beneficii certificate recent de un studiu canadian. Statul afară creşte performanta academică a elevilor. 78 la sută dintre şcolari incluşi în experiment s-au concentrat mai bine la teste, după ce s-au jucat câteva ore la tobogane, fără reguli impuse. Iar la finalul zilei au avut un somn mai lung şi mai odihnitor.

În fine, o cercetare a Universităţii din Illinois, Statele Unite, arată că decorul „verde şi liber" scade hiperactivitatea şi echilibrează apetitul copiilor.

CLICK AICI pentru a instala GRATUIT aplicația Știrile ProTV pentru telefoane Android și iPhone!

Articol recomandat de sport.ro

Motivul pentru care Lothar Matthaus nu vrea să-și ceară în căsătorie iubita cu 38 de ani mai tânără