Sentimentul de vinovatie se naste in primii ani de viata si provoaca probleme emotionale. Cum poate fi depasita senzatia
"Ma simt vinovat pentru ca lupt pentru drepturile mele", "Ma simt vinovat pentru ca lupt pentu dorintele mele", "Ce nu e in regula cu mine?"
Sentimentul de vinovatie se naste in primii ani de viata, in familie. Pentru multi dintre noi a venit la pachet cu educatia.
''Ma simt vinovat'' - e unul dintre sentimentele ce dau nastere problemelor emotionale. Structura se formeaza, evident, in copilarie.
Odata conturata, trairea este perpetuata toata viata. Poate deveni o povara pentru integritatea psihicului de adult. Vedem imediat cum puteti trece peste senzatia de vina.
Intre 3 si 7 ani, invatam relatiile sociale. In aceasta perioada, se nasc frica si vina. Cei mici simt vulcanic toate emotiile rezultate din interactiunea cu parintii, colegii sau educatorii. Si vor sa negocieze cu acestia. Negocierea, din pacate, a fost ignorata generatii intregi.
Otilia Mantelers: "La noi in familie a fost ca cel mai destept cedeaza, cel mai mare cedeaza si ca tu trebuie a te pui pe locul 2, pentru ca asa se face."
"Asa se face" inseamna ca, atunci cand veti lupta pentru dorintele dumneavoastra, veti simti, simultan, vinovatie. Indiferent de varsta.
Si ce-i de facut daca in acest moment sunteti parinti? Prin definitie, copilul e curios. Indiferent de varsta, o sa va puna intrebari. Cel mai probabil, prea multe si prea dificile.
Petruta Grigoriu, psiholog: "Daca parintele spune oripilat: "Oooo, ce e lucrul asta?!", in momentul ala copilul nu va mai intreba. Ca el nu vrea sa-si nelinisteasca parintele".
Nu mai pune intrebari prea indraznete si, simultan, se simte VINOVAT pentru miile pe care le are in minte. Asa ca, recomandarea psihologilor cand va simtiti, poate, oripilati de intrebare, este sa fiti curiosi la randul dumneavoastra. Si, daca nu aveti un raspuns, raspundeti-i prin alta intrebare.
Curiozitatea de ambele parti inseamna negociere. Si inseamna sa va investiti copilul cu incredere. Atitudine psihic sanatoasa de ambele parti.
Totusi, cel mai usor, sentimentul de vinovatie in mintea copilului se naste daca emiteti permanent reguli rigide. "Eu nu concept sa nu iei "’foarte bine"!. Sau, mai tirziu:" Eu nu concept sa pui gura pe alcool"."Eu nu concept sa porti o fusta atat de scurta. Eu nu concept sa incerci o tigara".
Petruta Grigoriu, psiholog: "Care va fi problema? Noi nu vom sti sau vom afla si se vor isca furtuni, iar copilul se va simti extrem de vinovat pentru lucruri firesti pentru varsta lui, pentru aceste incercari firesti. Daca un copil va incerca o gura de bere, nu va deveni alcoolic".
Asa ca, in loc de "eu nu concept" si de aici incepe o lista foarte lunga e de ajutor de ambele parti sa vocalizati adevarul. Fiecare vrea sa le incerce pe toate. “Hai sa-ti spun unde vad eu pericole”. ‘Hai sa-mi spui tu de ce ti-e frica”, poate fi adordarea parintelui. Asa incepe un dialog util la orice varsta.
