Cum se manifestă tiroidita autoimună și ce nu trebuie să mănânce pacientul
Tiroidita autoimună este o boală des întâlnită în România. Sistemul imunitar se luptă aberant cu glanda.
Afecțiunea este asociată cu infertilitatea. Dar şi cu anemia prin carență de vitamina B. Chiar dacă hrana pe care o consumăm este corectă din toate punctele de vedere.
Tiroidita autoimună înseamnă că sistemul imunitar acţionează împotriva tiroidei şi îi distruge funcţia. Boala autoimună, odată apărută, se auto-intreține. Efectele asupra tiroidei pot fi ţinute sub control prin medicaţie cu hormoni tiroidieni.
Antonela Burlacu, medic primar endocrinolog : „La un pacient cu tiroidita autoimună, fără tratament, îi spun, mănâncă mai puţin iod - sare, nuci, fructe de mare adică ce va creşte autoimunitatea. Va agrava boala”.
Receptorii situaţi pe tiroidă sunt similari celor din ovar. Suferă tiroida din cauza sistemului imunitar, sunt afectate şi celulele reproducătoare pe care le produce ovarul. Din acest motiv, chiar dacă luaţi hormoni tiroidieni, ţineţi cont de ceea ce vă spun statisticile. Fertilitatea scade dacă tiroida suferă.
Dr. Ruxandra Dumitrescu medic primar ginecolog: „Noi urmărim întotdeauna ovulaţia, când se produce ea în mod natural. Le recomandăm pacientelor să vină la ecografii, două într-un ciclu lunar”.
Tiroidita autoimună poate determina carența de vitamina B12. Frecvent, deficit de B12 se constată prin mecanisme imunologice.
Dr. Daniela Georgescu medic primar hematolog: „Aceşti anticorpi care sunt sintetizaţi în tiroidita autoimună pot să determine deficit de absorbție la nivel intestinal”
Există doi anticorpi - care pot fi evidenţiaţi prin analize de sânge. Şi care confirmă mecanismul imun al deficitului de vitamina B12.
Vitamina B12 se obţine optim din carne, ouă, brânzeturi , dar organismul trebuie să poată să o folosească.
Dacă tiroidita este cauza deficitului de vitamină B12, medicul hematolog va colabora cu cel endocrinolog. Vitamina B12 intră în circulaţie şi sintetizează aşa numiţii acizi nucleici, necesari tuturor celulelor. În cazul deficitului, apar ameţeli şi deficit de forţă musculară.
