Cum facem diferența dintre frică și anxietate. Recomandările specialiștilor în situațiile de criză
”Să îmi fac planul, să cumva să fiu luat pe nepregătite!" Este o reacţie firească, prin care încercăm să controlăm mediul, spun psihologii. Abordarea nu este complet greşită. Cu o condiţie.
Să nu vă luaţi măsuri ca şi cum scenariile pe care le-aţi face se vor concretiza sută la sută. Mintea trebuie să vadă că şi în lipsa unui plan lucrurile pot decurge bine. Totul face parte din procesul de supravieţuire.
Îngrijorarea stă la baza evoluţiei umane. Ne-am îngrijorat, de exemplu, că iarna nu există hrană. Şi ne-am făcut proviziii. Această informaţie o avem în gene. Ceea ce îi preocupă pe psihologi nu este reacţia adaptativă – mă îngrijorez că vine o maşină cu viteza şi măresc pasul - ci aşa-numitul exces de îngrijorare. Cum apare? Planificăm tot încercând să controlăm mediul. Ce e rău în asta?
”Depinde în ce cantitate facem chestia asta. Dacă o facem în exces, efectul e o presiune pe care o punem asupra noastră ca lucrurile să se întâmplă şi spunem că suntem stresaţi. De mutle ori persoane care planifică în exces au în spate acestei nevoi de control este o frică, o teamă. Odată identificată îi lăsaţi creierului varianta că lucrurile pot merge şi bine. În lipsa unui plan. Şi astfel dispare senzaţia permanentă de frică. Pe care cei mai mulţi o descriu drept: ‘’Sunt stresat!”, explică Bogdana Bursuc, psiholog.
Facem diferenţa între frică şi anxietate. Frica e o emoţie esenţială şi are legătură cu supravieţuirea. Semnalizează că suntem în faţa unei pericol real. Din nou, ”vine maşina spre spre mine!”
Anxietatea produce aceleaşi reacţii fizice ca şi frica. Bate inima tare, respiraţi rapid, se dilată pupilele, încordaţi corpul.
”Spre deosebire de frică, stimulul nu e prezent în mediul înconjurător extern, stimulul e prezent în interiorul meu, are de-a fac cu gândurile mele care anticipează pericole”, explică Bogdana Bursuc, psiholog.
Anticipând permant pericole, toţi hormonii de stres sunt rulaţi prin organism ca şi cum s-ar întâmpla ceva periculos. Situaţia e dramatică din punct de vedere fizic. Şi consumă toate resursele psihice. Aşa că, să identificaţi ce anticipaţi, de fapt, singur, sau cu ajutorul unui specialist, înseamnă de fapt să gestionaţi boala numită anxietate.
Şi copiii mai mari îşi pun întrebarea, conştient sau nu: ”Cum mă descurc cu fricile mele?”. ”Cum să-mi fac planul să le depăşesc?”. ”Mă stresează un profesor”, spune cel mic. Cea mai proastă idee este să îi tăiaţi iniţiativa de comunicare: ”Eşti tu prea sensibil!”. Cea mai bună idee este să îi deschideţi uşa. Să comunice în continuare. ”Deci te stresează un professor. Cum? Cum te simţi? De ce crezi că se întâmplă asta” . Iar dacă vorbește cu un prieten despre problemă, nu spuneţi ceva rău despre acesta.
”Acole ei primesc răspunsuri fără să pună întrebări , fără reproşuri, fără să fie pedepsiţi, să aibă reguli şi tu îi jigneşti prietenii”, explică Nicoleta Burlacu, psiholog.
E începutul unui conflict care nu îşi are rostul. Şi care îl face să nu se simtă acceptat!
Pe Instagram-ul Știrile ProTV găsiți imaginile momentului din România, dar și din lume!
CLICK AICI pentru a instala GRATUIT aplicatia Stirile ProTV pentru telefoane Android si iPhone!
Etichete: anxietate, csid, frica, Psihologie,
