Cele trei cauze care pot provoca adolescentilor ganduri suicidale. Cum trebuie sa isi protejeze parintii copiii
"Nu stiu ca sa ma mai fac!" - este strigatul multor adolescenti care trec prin probleme ce le depasesc puterea de intelegere. Unii ajung la acte extreme.
"Nu ma asculta nimeni, unde sa ma duc, ce sa fac cu viata mea?", sunt doar cateva exemple de framantari, spun psihologii. Care le recomanda tinerilor sa lase rusinea deoparte si sa apeleze la o linie de urgenta. Iar apoi, sa se adreseze unui medic.
Conflictele familiale in care sunt implicati si copiii, divortul, plecarea unui parinte peste hotare. Sunt trei motive cu greutate ce genereaza, in cazul copiilor intrati la pubertate, ganduri periculoase.
Profesor doctor Coriolan Ulmeanu, medic primar toxicologie pediatrica: "Foarte multi dintre adolescenti au idei suicidale, iar riscul este intre 5-8%, ceea ce e foarte important. Din pacate, psihologii care ar trebuie sa se ocupe de asta sunt in numar foarte mic, unul la 3 scoli. E iluzie ca ar putea aprecia riscul suicidal. Numai 30% dintre ei pot sa aiba elemente de despresie si e bine destiut acest lucru."
"Cereti ajutor!" - este sfatul pe care il dau copiilor medicii de la toxicologie. Acolo unde ajung cei trecuti prin astfel de episoade. Medicul de familie ii poate ghida spre un psiholog sau un psihiatru. In plus, exista cateva linii de urgenta care abordeaza problema. Asta daca niciunul dintre parinti nu sesizeaza problema.
In pubertate, dramele scolare sau cele familiale au deseori rezolvari impulsive. Cel putin asa le vad copiii. Extrem de importanta pentru psihicul adolescentului este integrarea sociala. De aceea, ce spun prietenii devine decisiv in fata discutiilor cu parintii.
Totusi, in plin haos psihologic generat de aceasta etapa a vietii, mamele si tatii au rol vital. Ce pot face? Pentru inceput, sa isi asculte copiii. Ori de cate ori acestia le solicita atentia.
Doctor Elena Branaru, medic primar psihiatrie pediatrica: "Bun, ma intereseaza drogurile, ma interseaza prostitutia, nu conteaza, conteaza ca spun ce probleme au si ii ajuti sa descopere derapajele si mai ales consecintele acestor derapaje. Ca ai luat o tigara, ca ai luat o marijuana.
Parintele nu trebuie sa fie cel care sa il chestioneze permanent: ce ai facut? Ce ai facut? Ci sa-i demonstreze copilului, sa ii arata copilui ca e disponibil sa il asculte. Deci el sa arate, sa ii arate ca oricand e acolo pentru ca copilul sa poate veni si sa ii spuna ce vrea el. E important sa nu-l critice, sa nu-l judece."
Aceasta e atitudinea parintelui care participa ACTIV la SECURITATEA copilului. ''Vorbeste cu mine si spune-mi ce vrei tu'' - este ceea ce are nevoie un micut sa auda inca de cand se naste. In felul acesta, va avea CURAJ sa i se adreseze parintelui atunci cand se afla in fata unei necunoscute.
Un alt sistem de protectie pentru perioada dificila a adolescentei se creaza in primii sase ani din viata copilui. Atunci are loc contructia ''atasamentului primar'.
Doctor Elena Branaru, medic primar psihiatrie pediatrica: "E foarte important sa stai cu copilul tau in primii 6 ani, majoritatea sunt dati la bunici si sunt zapaciti. Practic, legatura sufleteasca e cand asa, cand asa, nu e constanta. Consecintele se vad mai tarziu."
Etichete: adolescent, conflict, csid,
