Ce este rușinea toxică și cum îi putem feri pe copii de ea

Ultimul update: Duminica 01 Octombrie 2017 18:28
Data publicarii: Marti 26 Septembrie 2017 09:38
Categorie: CSID

Mi-e ruşine să vorbesc în public. Mi-e ruşine să îmi susţin punctul de vedere. Mi-e ruşine să fac ceva. Un astfel de sentiment se creează în primii ani de viaţă. Dar e cu bătaie lungă.

Dusă la extrem, ruşinea se traduce pentru mintea nesusţinută a unui copil, în 'nu sunt bun de nimic''. Cum se ajunge la această tristă concluzie? Iată paşii de multe ori neglijaţi de către părinţi.

Elena Carmen Tucă, psiholog: “Ruşinea normală e ruşinea prin care învăţăm că avem limite, prin care învăţăm să cerem ajutor. Să înţelegem că nu putem să le ştim pe toate.”

Mi-e puţin ruşine că nu ştiu să fac o compunere, dar am curaj şi cer ajutor, că să învăţ. Este situaţia normală pe care o puteţi vedea la un copilaş. Încurajaţi-l să ceară ajutor, dacă nu ştie ceva, şi nu să se simtă ruşinat pentru că nu ştie.

Situaţia rea este cea a ruşinii toxice, care în mintea copiilor se traduce prin ideea: Nu sunt bun de nimic. Iată cum o construiesc părinţii.

Elena Carmen Tucă, psiholog: “Din cauza ta am problemele astea cu taică-tu. Pun pe seama lor nişte responsabilităţi sau  vor de la copii nişte lucruri pe care nu pot să le facă copiii, fiindcă sunt nerealiste."

Copii cu autism din România, respinși de grădinițele de stat
Copii cu autism din România, respinși de grădinițele de stat
Acnee
Inflamaţie, noduli, puroi, toate determinate de o banală acnee. Cum o tratăm
Călcâiul lui Ahile în rândul bărbaţilor: prostata. Analizele anuale care pot salva vieţi
Ce înseamnă pentru creier materiile multe, grele și puțin importante de la școală
Orice modificare privind sănătatea personală trebuie să vă trimită la medic
De ce trebuie să ne spălăm nasul cu bicarbonat
Metoda prin care ne putem păstra silueta și prelungi speranța de viață
iulia vantur
Iulia Vântur, la CSID, despre viața din India: ”Munca la știri m-a ajutat în muzică”