Copii cu autism din România, respinși de grădinițele de stat
Părinţii copiilor cu autism sunt sufocaţi de costurile terapiilor şi nu în ultimul rând al grădiniţelor private, pentru că cele de stat îi evită.
Responsabilii din Ministerul Sănătăţii promit strategii prin care să le fie asigurate condiţiile necesare, dar recunosc că nu avem destui specialişti şi nici bani pentru organizarea unor centre speciale.
De 3 ani, de când au aflat că fetiţa lor suferă de autism, părinţii lui Ines au cheltuit zeci de mii de euro pentru terapie. De câteva luni, fetiţa a început să pronunţe câteva cuvinte, însă nu poate sta nicio secundă nesupravegheată. A fost respinsă în 5 grădiniţe de stat, aşa că ai ei sunt nevoiţi să plătească 1600 de lei lunar pentru una particulară. La această suma, se adaugă 2000 de lei pentru tratament.
Teodora Dumitrof, mama lui Ines: ''Statul ne dă 1000 de lei pe luna doar. Nu avem terapie gratuită, nici consiliere psihologică.'
În Spania, Austria sau Marea Britanie copiii cu autism sunt integraţi în şcolile de masă. Li se asigura transportul de acasă, iar terapia este gratuită. Părinţii lor beneficiază de consiliere psihologică pentru a accepta mai uşor situaţia. Responsabilii români nici nu visează la aşa ceva.
Doctor Cristian Grasu, secretar de stat în Ministerul Sănătății: "Anul trecut au fost pregătiţi 100 de oameni pentru diagnosticare. Nu avem suficient personal.''
Statisticile oficiale arată că în România sunt 7200 de copii diagnosticaţi cu autism. însă ONG-urile spun că numărul este mult mai mare. Și nu ar fi de mirare dacă ne gândim că doar anul trecut au fost înregistraţi peste 3200 de copii cu această afecţiune. Din păcate mulţi dintre ei sunt deja adolescenţi, ceea ce înseamnă că recuperarea este aproape imposibilă.
Voluntarii care îngrijesc astfel de copii spun că numărul lor crește de la un an la altul şi pentru că au fost îmbunătăţite metodele de diagnostic. Însă este foarte important că părinţii să realizeze din timp că cel mic are o problema şi să îl ducă la doctor.
Adriana Bălșeanu, preşedintele asociației: ''Copilul cu autism nu răspunde când îl strigi, nu poate să facă diferite acţiuni. De exemplu, să aducă o cană, nu mai vorbeşte, se învârte în cerc, are ticuri cu mâinile''.
Uneori, după mii de ore de terapie, copiii cu forme mai uşoare de autism pot avea o viaţă normală. Este nevoie însă de multă răbdare, specialişti bine pregătiţi şi bani pe care părinţii nu îi au.
