Otrava din ape, carne și lapte care cauzează probleme de sănătate. Cum tratează autoritățile din România problema
„Oameni și gunoaie”, partea III. Otrava care se scurge în râuri, de pe iazurile de decantare, levigatul care se infiltrează în pământ şi ajunge în râuri, norii de praf cu particule periculoase, nu reprezintă un pericol pentru autorităţi.
Problemele sunt vechi de ani buni şi, aparent, toată lumea s-a obişnuit cu ele. Nepăsarea şi lipsa de acţiune a celor care ar trebui să-i apere pe oameni, angajaţi ai statului român, sunt de-a dreptul criminale.
O mare de otravă întinsă pe mai bine de 130 de hectare. Astfel de halde de steril sunt adevărate bombe ecologice. Când bate vântul, praful de aici se ridică şi ajunge în Baia Mare şi în satele din jur, iar apa spală sterilul, trece râul Lăpuş, şi acolo râul Săsar. Toată otrava de aici ajunge în ape.
Baia Mare e înconjurată de astfel de locuri, rămase din vremea când aici mineritul era în floare. Această poveste e ştiută până la cel mai înalt nivel din stat, dar nimeni n-a mişcat un deget. Substanţele care se scurg de pe halde pur şi simplu distrug betonul canalelor pe unde trec.
Ioan Bud, profesor universitar: „Va ieşi o substanţă, apa numită drenaj acid… încărcată în metale grele, care ajunge în emisar, pe urmă în pânza freatică, într-un lanţ trofic şi ultima verigă e omul care se încarcă şi va genera probleme de sănătate.”
Ioan Bud, profesor universitar: „În timpul secetei, vântul antrenează cantităţi uriaşe de praf. Praful acela nu este un praf oarecare, este un praf care conţine silicie cristalină, în literatura de specialitate este tratat ca un praf sclerozant. Praf sclerozant care duce la sclerozarea căilor respiratorii.”
Agenţia pentru protecţia mediului a făcut măsurători în acestă vară cu un laborator mobil, pe haldă. Dar n-a prins momentul când vântul era puternic, aşa că măsurătorile au arătat valori normale.
Oamenii locului au tot făcut sesizări. Nimeni nu i-a băgat în seamă.
Localnicii îşi pasc animalele fix pe malul iazului.
Profesorul Bud a analizat apele care se scurg aici din mine şi haldele de steril.
Ioan Bud, profesor universitar: „Noi am luat apă din vale din Râul Cavnic. Şi creşterile de câte ori... de mii de ori... de mii de ori. Da.”
Reporter: Si astea vin din iazul de decantare?
Bud: „Da.”
Datele arată concentraţii alarmante de plumb în laptele şi carnea animalelor din zonă. Din nou, am întrebat autorităţile. Pasarea răspunderii e sport naţional.
Dumitru Filip este şeful secţiei de oncologie din Baia Mare.
Dumitru Filip, șef secție Oncologie: „În urmă cu 30 de ani am pornit având în evidenţă undeva în jur de 1.500 de pacienţi. Acum avem undeva în jur de 15.000. În principiu, localizarea numărul unu în Maramureş este cancerul bronho-pulmonar, în care avem în fiecare an în jur de 260 de cazuri noi.”
Haldele sunt în proprietatea Ministerului Economiei. Florin Spătaru e ministru.
Florin Spătaru, ministrul Economiei: „Problema prafului... acest praf produce un disconfort locuitorilor din zonă. Un disconfort.”
Reporter: Dar e periculos acest praf?
Spătaru: „Acest praf e un praf care e generat din acest iaz. Din analizele făcute nu ar afecta, nu ar afecta populația din zonă. Dar să ne înţelegem, îl pot aspira locuitorii din zonă. Ar trebui făcut în aşa fel încât să nu avem această situaţie.”
La fiecare ploaie mai serioasă, substanţele de pe halde sunt purtate în râu. Localnicii din Bozânta au făcut reclamaţii.
Şi din nou aveam să asistăm la demonstraţii de neputinţă şi nepăsare. La faţa locului s-au prezentat şi reprezentaţii Remin, instituţie a statului care răspunde de minele şi haldele din zonă. Ioan Nechita este inginer-şef.
Reporter: Cine răspunde pentru ce curge în râu?
Ioan Nechita, inginer-şef Remin: „Toată lumea şi nimeni…”
De ecologizare ar trebui să se o ocupe altă instituţie. Conversmin. Toma Vasile este director regional.
Marcela Chindris, comisar şef GM Maramureș: „Eu cred că aceste studii trebuie să le solicitaţi la Apele Române.”
Reporter: Dumneavoastră le-ați solicitat? La dumneavoastră ajung?
Chindris: „Nu ajung astfel de informaţii.”
Reporter: Dar le-aţi cerut?
Chindris: „Pe directiva ape, responsabili sunt Apele Române. Activitatea noastră este de conservare a perimetrelor miniere. Reuşiţi să le conservaţi în condițiile în care pe toate părţile curge substanţa...”
Chindris: „Reuşim să le conservăm şi în funcţie de fonduri...”
Reporter: Ce înseamnă conservare pe acest loc?
Chindris: „Conservare pe locul respectiv înseamnă paza şi supravegherea perimetrelor. Nu altceva.”
În acest loc, pe halda Bozânta se întâmplă un adevărat dezastru ecologic. Drumul care despărţea Râul Lăpuş de haldă s-a transformat într-o fâşie lată de steril, care atunci când plouă e luat de ape.
Cristin Giesswein locuieşte în zonă şi a reclamat autorităţilor dezastrul de aici. Din start, toţi angajaţii statului i-au sărit în cap.
Vasile Libotean, șef haldă: „În 2006 s-a închis mineritul, Uniunea Europeană, marii miniştri şi acum veniţi şi ne luaţi pe noi la rost. Mergeţi la ministere, la Guvernul României s-a făcut proiect. Pentru hârtii avem bani. Dăm milioane de euro pentru hârtii.”
Florin Spătaru, ministrul Economiei: „În 2019 a fost făcut un studiu tehnic pentru ecologizarea acelei zone. Valoarea este de 160 de milioane de lei. 160 de lei. Doar pentru această haldă.”
Asta în condiţiile în care statul român are de ecologizat aproape 400 de halde de steril, iar bugetul pentru această poveste este doar 40 de milioane de lei pe an.
Reporter: De aceşti bani, 40 de milioane, există un loc în care se lucrează cu lopata?
Florin Spătaru, ministrul Economiei: „Nu. Nu… nu au ca sarcină. Banii ăştia sunt pentru supraveghere, control, hârtii… banii aceştia vin de la Ministerul Economiei.”
Acum, Ministerul Economiei aşteaptă un partener cu care să înceapă nu ecologizarea iazului de la Bonzânta, ci exploatarea lui.
Reporter: Dacă ne apucăm să umblăm la acel iaz, ce obţinem din el?
Florin Spătaru, ministrul Economiei: „Sunt materii critice.”
Reporter: Daţi-ne un exemplu.
Florin Spătaru, ministrul Economiei: „Nu vă pot da acest exemplu.”
Reporter: În acest moment, nu ne puteţi spune ce conţine acel iaz. Puteţi să ne spuneţi suma pe care am putea să o obţinem?
Florin Spătaru: „Foarte mare. E la nivelul sutelor de milioane de euro.”
Prin urmare, aici ar putea să apară, dacă nu rămâne doar o promisiune goală, o uzină care să înceapă să toace halda de steril. În acest caz, poluarea locului va dura.
Am întrebat autorităţile locale dacă există un studiu, la nivel oficial, care să vorbească despre cât de mult afectează poluarea din zonă sănătatea populaţiei.
Gabriel Zetea, fost președinte CJ Maramureș: „Nu. N-am cerut, dar eu nu cred că e nevoie. Dar cred că e evident. Dar să îmi spui că e nevoie de un studiu care se ridică din Baia Sprie în curtea omului, îmi spui că e afectată sănătatea, evident că e afectată.”
Reporter: Şi ce aţi făcut?
Zetea: „Din păcate, există foarte multă opacitate.”
În faţa camerei de filmat, dintr-o dată, primarul Cherecheș a devenit preocupat de problemă.
La direcţia pentru sănătate publică, lucrurile sunt clare.
Carmen Sima, director DSP Maramureș: „Noi niciodată nu am efectuat un asemena studiu pentru că nu avem competențe în acest sens.”
Revenim pe halda de steril. Trei indivizi trec pe lângă adunarea aflată în control. Cu toate că accesul aici e interzis, nimeni nu-i bagă în seamă.
Aici, pe malul Lăpuşului, departe de ochii lumii, se ard cabluri pentru metal. Resturile se aruncă în apă.
În cele din urmă a venit poliţia. Iar autorităţile au pornit spre casă liniştite.
A doua zi, sesizarea de la Garda de Mediu încă nu ajunsese la Apele Române. Directorul Ioan Nicoară este pus pe acest scaun de PNL, cu un mandat care este înoit de la Bucureşti în fiecare lună, fapt care nu-i dă prea multă autoritate în fața subalternilor. Am întrebat cât de afectat este Râul Lăpuş de substanţele care se scurg de halda Bozânta. Şi din nou, o demostrație despre cum lucrează angajaţii statului.
Ioan Nicoară, director Apele Române Maramureş: „Lăpuşul în sine are o stare calitativă proastă.”
Pentru a afla cât de proastă e apa, a fost chemată şefa de la gestionarea resurselor.
Doamna nu a putut să ofere informaţii pentru că datele sunt într-un sistem gestionat de Cluj.
A sunat şi directorul la sucursala Cluj.
Director: „Da, nu dau astfel de date… Nu sunt date publice. Concentraţiile nu sunt date publice.”
Reporter: Cum adică nu sunt publice? Este datoria dumneavoastră să ne spuneţi, este un drept al nostru să ştim cum este apa care curge prin toate localităţile alea.
În cele din urmă, într-un răspuns oficial, Apele Române arată că în râul Lăpuş sunt depăşiri la cadmiu şi plumb, fără să precizeze când şi cât de mari au fost depăşirile. Astfel de substanţe vor rămâne mult şi bine în ape, în pământ şi vor ajunge în oameni, pentru că autorităţile statului nu sunt în stare să facă ceva care să arate a ecologizare. Nici măcar nu încearcă.
În timpul filmărilor, maramureşenii au fost anunţaţi că gunoaiele lor nu mai sunt primite de groapa din Târgu Mureş. Au fost declanşate celule de criză, s-au întrunit comitete, s-au certat, s-au acuzat. Deocamdată, gunoiul maramureşenilor este dus peste munţi, în Bihor. Pe groapa de la Farcaşa abia în primăvara anului viitor se va lucra, dacă se va lucra. Când va fi gata, dacă va fi gata vreodată, va fi acoperită în bună parte de munţii de gunoaie adunaţi în Baia Mare, care vor fi mutaţi aici. Atât povestea gunoiului cât şi otrăvurilor care ies din haldele de steril, par fără rezolvare. Şi asta din cauza incompetenței, a intereselor financiare, a nepăsării celor care răspund de viaţa oamenilor care trăiesc pe aceste locuri.
