Cum au ajuns cormoranii pretext de făcut bani. Schema prin care se fac profituri substanțiale din lipsa producției de pește
Cormoranii au ajuns pretext de făcut bani. În acvacultura din România, unde cormoranul este o specie protejată, se pot obține milioane de lei, dacă motivezi pagubele produse de aceste păsări.
Despăgubirile nu se dau întotdeauna pe merit și nu oricine le poate obține, așa că piscicultorii se plâng că fondurile se acordă cu dedicație. Campania, „Prinși în plase de incompetență” vă arată o schemă de calcul prin care, culmea, se fac profituri substanțiale din lipsa producției de pește.
Țara noastră a obținut de la Burxelles o serie de măsuri de sprijin, în special pentru pagubele produse de păsările protejate, dar și pentru alte restricții de mediu.
Una e pe hârtie și alta în realitate. Statul român nu a făcut decât să întreprindă o serie de măsuri, prin care să trimită bani, prin diverse scheme de sprijin. Doar că banii nu rămân în acvacultură.
Alexandar Kostov este macedonean și are o amenajare piscicolă cu mai multe lacuri, la Bila, în județul Giurgiu. Susține că, deși zilnic salba de lacuri e atacată de cormorani și egrete, a primit câte 30 de mii de euro pentru daune. Adică infim, în timp ce alți concesionari au luat milioane de lei, deși nu ar fi făcut acvacultură, dar au știut să fenteze din pix, cu acordul tacit al autorităților care au închis ochii.
Alexandar Kostov, antreprenor în acvacultură: „Cormoranii, s-au dat bani pe pierderi previzionate. Populezi foarte mult, obții zero, fără angajați, fără nimic, tu își iei banii fiindcă trebuia să ii iei. Populai masiv, lăsai așa balta, fără paznici, fără nimic și la final îți calcula pierderea previzionată. În primul rând pentru că de multe ori beneficiarii nu au luat pe drept acești bani și în al doilea rând, sunt bani care nu se mai întorc în domeniul pisciculturii. În toți acești ani, statul român nu a făcut decât să întreprindă o serie de măsuri, tot felul de subvenții, unele cu finanțare europeană, care de fapt nu au sprijinit sectorul de acvacultură, ci de fapt au fost o sursă de a lua bani”.
Uniunea Europeană ne-ar fi acordat până acum în jur de 500 de milioane de euro, iar noi am reușit se producem pește în valoare de 140 de milioane de euro.
George Ionescu, președinte Patronatul Peștelui: „S-au introdus măsuri competitive sau s-a făcut un apel competitiv pe niște măsuri compensatorii, ceea ce năa făcut nicio altă țară din estul Europei. S-a creat un apel competitiv sau modul în care s-a aplicat a fost competitiv pentru niște măsuri compensatorii. De fapt, rolul era să compenseze toți fermierii care au aceste probleme printr-o redistribuție pe hectar, cum a făcut Polonia, cum a făcut Cehia, cum a făcut Ungaria. Astea sunt practici, sunt bune practici cu care putem și noi să le asimilăm. La noi, un dezastru, câteva firme au luat toată suma, de aproape 100 milioane euro”.
Într-o listă de la ANPA, din anul 2019, se observă că 2 firme, care ar fi pretins cele mai mari sume de bani, drept despăgubire - de 10 și 8 milioane de lei, adică mult peste ce au cerut alți antreprenori, au în spate același acționariat. E vorba de afacerile a 3 frați originari din Clărași, care mai sunt cunoscuți pentru activități cu case de amanet și în anii 90 au deținut un mare magazin de muzică, în buricul capitalei. Pe unul dintre ei l-am găsit în județul Constanța, la lacul uriaș Oltina, care este în portofoliul companiei familiei fraților.
Antreprenorul are la fața locului o gâlceavă cu fostul primar al comunei Oltina, care este fermier, și care a închiriat o suprafață de pășune de la comună, după ce n-a mai fost primar. Doar că suprafața e lângă lac, iar zona unde ar trebui să pască vacile e inundată intenționat, susține fostul edil, și asta s-ar întâmpla de ani de zile.
Omul de afaceri susține contrariul, locul ar fi prins în actele de concesiune cu ANPA, adică aproape 2 mii de hectare, cât are lacul Oltina, unde frații ar face acvacultură.
Edilul actual dă dreptate fostului primar, așadar concesionarul ar vrea să obțină o suprafață mai mare de apă, acolo unde nu i s-ar cuveni.
Nu există un cadastru nici măcar pe 10% din suprafețele cu apă din țară. Iar revendicări, retrocedări sau alte situații litigioase pentru terenurile de sub zonele piscicole pot apărea oricând. Se vede și că deținătorii de ferme piscicole nu au specialiști în domeniu, adică oameni cu studii în acvacultură. Constantin Drăghiceanu e inginer agronom, profilat în creșterea peștelui de apă dulce.
Constantin Drăghiceanu, inginer piscicultură: „Au intrat în posesia unora care nu sunt de meserie, ce să vă spun. Nu știu ce să facă cu bălțile. Le-au luat, au intrat în posesia, avut bani la timpul lor, că le-au luat. Fac pescuit, agrement, fac pești pentru ei, fac nautic, se plimbă cu bărcile. La 1.000 de hectare trebuie să ai o mie de tone de pește. Oltina e foarte mare, dar nu o să vedeți în acte acolo decât 100 de tone de pește”.
Florin Avram, președinte ANPA: „La Oltina sunt 2 contracte, unul în 2004 și altul în 2006 pe care noi trebuie să îl ducem în continuare. Când nu ne gândeam la productivitate. Pe noile contracte se va impune o productivitate minmă”.
Firma care administrează lacul Oltina a raportat la ANPA o producție de 279 de tone de crap, anul trecut, la aproape 2 mii de hectare de apă, iar cealaltă societate, la Bugeac, a raportat o producție de 2 mai mică decât la Oltina. Și vorbim de 2 dintre cele mai mari lacuri din Constanța”.
Constantin Drăghiceanu, inginer piscicultură: „Nu știu ce să facă cu ele”.
Reporter: E greu să faci producție pe lac așa mare?
Constantin Drăghiceanu, inginer piscicultură: „Nu e greu să fii și faci o populare, dar una serioasă, bagi 30 de tone de puiet și apoi pescuiești de acolo 2-3 ani de zile”.
Datele actuale arată că importăm de 2 ori mai mult crap ca acum câțiva ani, iar producția națională abia mai ajunge la 3 mii de tone de crap.
