Cât costă un kilogram de hribi. Ciupercile culese din ciupercăriile românești pleacă la export
Suntem în plin sezon al ciupercilor de pădure, însă mare parte dintre hribii, gălbiorii, ghebele sau trufele din pădurile românești iau drumul exportului.
În magazinele noastre ajung cantități mici, la un preț mare. Un kilogram de hribi, de pildă, costă și 80 de lei. Crește în schimb consumul pentru ciupercile de cultură, precum champignon și pleurotus, care sunt și chiar și de cinci ori mai ieftine, dar pe care le aducem în cantități mari din import.
Apetitul românilor pentru ciuperci a crescut, însă, paradoxal, producția românească se micșorează de la an la an. Din peste 100 de cultivatori au mai rămas doar câțiva importanți, iar cererea este acoperită cu ciuperci din import.
Agaricus sau șampinionul, așa cum este cunoscută la noi, este ciuperca pe care o căutăm cel mai mult. Însă suntem nevoiți să importăm jumătate din cantitatea necesară ca să acoperim consumul. Anul trecut de pildă, potrivit Institutului Național de Statistică, am adus din alte țări peste 5.300 de tone de astfel de ciuperci.
Potrivit Asociației Cultivatorilor de Ciuperci, agricultorii au fost descurajați de lipsa finanțărilor pentru acest sector. Ciupercile precum șampinionul, ori pleurotus, sunt cultivate într-un compost special și nu pe pământ.
Matei Mihai, reprezentantul Asociației Cultivatorilor de Ciuperci: „Uniunea Europeană a spus „dom'le, atât timp cât nu are rădăcina în pământ, nu poate să fie sprijinită această cultură”. Ciupercile nu au rădăcină în pământ și ca atare nu trebuiesc spijinite financiar. Una dintre cele mai mari prostii”.
În același timp, trimitem la export ciupercile de pădure precum hribi, gălbiori și trufe. Romsilva de exemplu, administrează aproape jumătate din pădurile statului, însă nu se ocupă de recoltare în mod direct, ci acordă prin contract dreptul unor companii private. În ultimii trei ani reprezentanții statului au încheiat contracte pentru recoltarea a doar 370 de tone de ciuperci. Asta în condițiile în care cantitățile care cresc sporadic în păduri sunt mult mai mari.
Vlad Gheorghe, președintele unei asociații de legumicultori: „Ea fiind floră spontană, cine să-ți dea atestat de producător pentru flora spontană? Și aici s-a cam rupt. În prezent silvicultura noastră știe decât să concesioneze și atâta tot și nu îi interesează ce le mai poate oferi natura fără investească”.
Mulți culeg și vând la negru, spun voci din industrie, drept urmare, aceste ciuperci nu ajung în magazine. Cei care vor să le cumpere au șanse mai mari dacă și le culeg singuri sau dacă se opresc la vânzătorii ambulanți de la marginea pădurilor.
Culegător: „Ghebele de munte. Chiar ne pregătim să plecăm după ghebe”.
R: De unde le luați?
Culegător: „Din județul Bacău”.
Culegător: „Hbribi, ghebe, astea consumăm. Pentru că suntem de la munte și mergem. 100 de kilograme luăm”.
R: Și ce faceți cu ele?
Culegător: „Le fierbem puțin, le punem la congelator și pe urmă când am poftă, le scot de acolo, pac!”
Anul trecut, de pildă, am vândut altor țări trufe negre de peste 21 de milioane de euro.
.webp)
