Acoperământul Maicii Domnului. Care este semnificația acestei sărbători

Prima zi a lunii octombrie este una de referință în Calendarul Ortodox.

Biserica sărbătorește Acoperământul Maicii Domnului, un moment în care se zice că rugăciunile către Maica Domnului fac minuni.

Sărbătoarea Acoperământulul Maicii Domnului mai este cunoscută în popor și sub denumirea de Pocroave, denumire ce vine de la cuvântul slavon “pocrov”, ce semnifică acoperământ al pământului cu brumă sau cu zăpadă.

Acoperământul Maicii Domnului este sărbătoarea cu care se încheie cele două luni ale anului, august și septembrie, în care este cinstită Maica Domnului.

Citește și

Nașterea Maicii Domnului. Ce tradiții și superstiții legate de această sărbătoare creștină au românii

Putin are un plan de împărțire a Ucrainei care implică și România și i-l va propune lui Trump

Anul bisericesc este diferit de anul civil, el începând la 1 septembrie și încheindu-se la 31 august.

De aceea, sărbătorile cele mai importante ale începutului și sfârșitului de an bisericesc sunt închinate Maicii Domnului, pentru că ea este „începutul mântuirii oamenilor”.

Fetele se gătesc azi ca pentru nuntă

În conștiința oamenilor s-a făcut asociația între acoperirea pământului cu brumă și acoperirea capului fetelor mari, îmbroboditul cu basma la nuntă, ca semn al trecerii la statutul de femeie măritată.

Fetele mari se rugau divinității „Pocroava” să le acopere capul cu păr bogat și frumos, pentru a fi plăcute flăcăilor, dar și să le acopere capul în sensul măritatului.

Părul lung era un însemn al puterii și divinitatea se îndura adesea de rugăciunile fetelor dându-le păr frumos, ajutându-le astfel să-și găsească ursitul mai repede.

Sărbătoarea Pocroavelor se respectă și astăzi, în multe zone fiind și hramul satului.

Astfel că tinerele fete se împodobesc astăzi ca pentru nuntă, pentru a avea parte de o căsnicie lungă și fericită și își servesc rudele și oaspeții cu plăcinte umplute cu mere sau cu dovleci.

De unde vine sărbătoarea Acoperământului Maicii Domnului

Sărbătoarea amintește de apariția Maicii Domnului în cartierul Vlaherne (Blachernae) din Constantinopol în secolul al X-lea. La sfârșitul vieții Sf.

Andrei cel Nebun pentru Hristos (Andrei din Constantinopol), acesta, împreună cu ucenicul său, Sf. Epifanie și cu mai mulți credincioși au văzut-o pe Maica Domnului împreună cu Sf. Ioan Botezătorul și cu mai mulți alți sfinți și îngeri, în timpul unei slujbe în Biserica Născătoarei de Dumnezeu din Vlaherne.

Biserica palatului din Vlaherne adăpostea mai multe relicve ale Maicii Domnului - cămașa, acoperământul (maforionul) și parte a brâului acesteia, care fuseseră aduse din Țara Sfântă în secolul al V-lea.

În acea vreme, Constantinopolul era amenințat de primejdia unei invazii (posibil invazia rușilor kieveni din 907 sau 911).

Maica Domnului a înaintat până în mijlocul Bisericii, a îngenuncheat, cu chipul brăzdat de lacrimi, și a rămas vreme îndelungată în rugăciune.

Apoi și-a ridicat acoperământul (vălul) și l-a întins peste popor, ca pentru a-l ocroti.

După arătarea Maicii Domnului, primejdia a fost îndepărtată, iar orașul a fost cruțat de suferință și de vărsarea de sânge.

Articol recomandat de sport.ro

După Kosovo, încă o națională contestă victoria la masa verde a României: "A făcut apel și rămâne fermă"