18 decembrie 1989: 43 de cadavre furate și arse. Cenușă aruncată la canal
Materialul face parte din campania „20 de ani de libertate” a Stirilor ProTV, care a fost difuzată în premieră în 2009. Materialele din această campanie au fost realizate de Romeo Diaconescu și de Cosmin Savu.
18 decembrie ’89 a fost ziua în care forțele de represiune au pierdut teren în fața mulțimii dezlănțuite de la Timișoara. A fost și va rămâne, însă, o zi neagră pentru istoria recentă a României.
Exact acum 20 de ani, oamenii regimului comunist, hotărâți să șteargă urmele crimelor din data de 17, au furat cadavrele timișorenilor împușcăți.
Alegeri 2024
15:07
BEC a retras materialele online ale unui candidat. Ce regulă importantă nu a respectat și care a fost reacția lui
14:21
Câți bani vor câștiga membrii secțiilor de votare la alegeriile parlamentare și prezidențiale. Sumele pe care le vor încasa
12:32
Cine poate deveni președintele României. Ce prevede Constituția
11:25
Cum și unde pot vota românii la alegerile prezidențiale. Ce trebuie să ai la tine când mergi la secția de vot
Trupurile au ajuns la București. În ciuda acestei situații, pe Bega, populația a rămas pe străzi. S-au auzit din nou focuri de armă. Orașul a intrat în doliu pentru a doua oară.
43 de cadavre furate din Timișoara au fost trimise la București pentru a fi arse la crematoriu. Cenușa aruncată apoi într-un canal. Vorbim despre ordinul diabolic al Elenei Ceaușescu, dat în 18 decembrie ’89. Un plan criminal care șochează și azi, după 20 de ani.
Cât de greu este să trăiești fără tată, fără mamă sau fără soț. Dar cât de multă tărie îți trebuie să admiți că nici măcar nu ai cui să aprinzi o lumânare? Cimitirul din Calea Lipovei, aranjat și îngrijit, este doar un simplu monument ridicat în memoria celor căzuți și nicidecum locul unde odihnesc trupurile celor mai mulți dintre eroii Timișoarei.
Mihaela Ferkel trăiește una din cele 43 de drame. Pe 17 decembrie, și-a dus soțul la spital, rănit în abdomen. Încă era conștient și, chiar dacă rana era gravă, spera că va scăpa. A fost alungată din spital și nu a mai știut nimic de el până pe 21 decembrie.
I-a fost greu să accepte că e mort, dar și mai greu i-a fost să admită că trupul soțului ei nu mai există. A fost ars la crematoriu și aruncat la canal. Împreună cu alți 43 de morți. Transportați la București, precum hălcile de carne, cu mașini izoterme.
În dimineață zilei de 18, orașul părea asediat. Oamenii fierbeau, pentru că nimeni nu le spunea nimic de morții și răniții împușcați în 17. Bilanțul există, îl avea comitetul județean de partid: 58 de morți, 200 de răniți și 700 de reținuți. Majoritatea răniților se aflau la Spitalul Județean. Pe fișele tuturor scria: “plagă împușcată”. Nici una dintre ele nu a mai fost găsită.
Clădirea era bine păzită de forțele de ordine. Nimeni nu întra, nimeni nu ieșea. Familiile morților îi bleasteamă și astăzi pe Ioan Corpodeanu și Iosif Veverca, doi foști ofițeri de miliție care nu i-au lăsat să-și ia morții acasă.
Spitalul Județean a devenit, astfel, unul dintre cele mai fierbinți locuri din Timișoara. În paralel, lucrurile s-au precipitat și la București. Ceaușescu a plecat în dimineața zilei de 18 în Iran, într-o vizită de lucru programată cu mult timp înainte. Elena Ceaușescu a preluat comanda țării. Ea a fost cea care a decis apoi arderea cadavrelor. Sinistrul ordin s-a plimbat de la Emil Bobu către Ion Coman și înapoi.
“Pe la ora prânzului, Emil Bobu dă un telefon la județeană de partid și spune următorul lucru: 40 de înși dintre cei care au fost decedați să fie aduși la București pentru incinerare. Eu mă supăr și-i spun dar ce vor spune familiile care știu că sunt morți și sunt în morga spitalului din Timișoară. Aveau răspunsurile pregătite, că au fugit peste graniță. Păi cum să fugă peste granița când l-a văzut pe ăla că este mort. ...îi smulge probabil telefonul Elena Ceaușescu, care, mai nervoasă, mai isterică, nu știu cum să mă exprim, repetă și ea același lucru,” își amintește Ion Coman, fost general.
Între timp, în centrul orașului au continuat protestele. La ora 18.00, în fața Catedralei, s-a tras din nou. Timișoara a intrat pentru a două oară în doliu. Zeci de tineri au murit atunci pe scările catedralei din cauza ordinelor date de generalul Mihai Chițac.
“El însuși a luat o armă de la un soldat, un automat, și a fugit împreună cu alții. Erau trupe de securitate acolo, în jurul Catedralei, în Parcul Central, pentru a-i aresta pe revoluționari și a trage în ei,” spune Ioan Savu, martor.
Elena Ceaușescu și-a pus în aplicare planul diabolic. În timpul nopții, 43 de trupuri au fost transportate la București. Generalul Constantin Nuță a fost cel care a scos morții din morga spitalului, i-a încărcat în mașini frigorifice și i-a transportat la crematoriul din Capitală. A urmat arderea acestora. Cenușă a fost aruncată într-un canal din zona Popești Leordeni.
Această fapta abominabilă i-a împărțit pe copiii eroilor martiri din Timișoara în două tabere: cei care pot plânge la mormintele părinților și cei care se reculeg în fața unor plăci memoriale.
Fostul general Mihai Chițac se află acum în închisoare. Are de executat o pedeapsa de 15 ani pentru reprimarea Revoluției de la Timișoară. Se consideră nevinovat și condamnat pe nedrept. În dată de 17 decembrie ’89, Chițac s-a aflat în avionul generalilor trimiși să reprime Revoltă timișorenilor. Zece zile mai târziu a fost numit de către Ion Iliescu ministru de interne în Guvernul Român, unde a rezistat până la mineriadă din 13-15 iunie 1990.
(N.R.: Pe 16 septembrie 2010, Chițac a fost eliberat din Spitalul Penitenciar Jilava, după ce a obținut acordul instanței pe motive medicale. Pe 1 noiembrie 2010, fostul general-colonel în rezervă Mihai Chițac, care peste trei zile ar fi împlinit 82 de ani a murit la Spitalul Militar din Capitală, în urma unui stop cardio-respirator)
Ion Coman, condamnat mai întâi la 25 de ani de închisoare și mai apoi la 15, se află acum în libertate. A fost grațiat în anul 2000 de Emil Constantinescu. A executat aproape trei ani de închisoare. Acum este pensionar.
Generalul de miliție Constantin Nuță, cel care s-a ocupat de arderea cadavrelor, nu mai este în viață. A murit în zilele Revoluției, pe 23 decembrie. A fost arestat, urcat într-un elicopter și trimis către Albă Iulia. Aparatul a fost doborât de militari pe motiv că în el s-ar află teroriști.
Lovită de Dumnezeu, Mihaela Ferkel a învins durerea și a crescut singură trei băieți. Primul are 29 de ani și lucrează că să-și întrețină familia. Cel mijlociu, în vârstă de 24 de ani, a absolvit arte plastice. Cel mai mic e student și are 23 de ani.