Conace parasite, castele ascunse, palate ferecate publicului larg. Un grup de tineri voluntari a reusit in ultimii ani sa scoata la lumina si sa revitalizeze sute de monumente uitate ale Romaniei.
Au castigat increderea proprietarilor si i-au convins sa-si deschida portile curiosilor. Cu propriile forte au pus pe picioare noi circuite turistice si ii ajuta pe romani sa redescopere aceste locuri minunate despre multi dintre noi nici nu stim ca exista.
Sambata dimineata, Sarata Monteoru. Un autocar cu 44 de turisti de toate varstele trage in dreptul unei case parasite. Peisajul pare desprinsa dintr-un film de groaza. Insa nimeni de aici nu se teme. Din contra. Cu totii sunt atrasi de o nisa turistica nou aparuta. Vizitarea cladirilor abandonate sau mai putin acesibile publicului larg.
Cladirea este conacul familiei Monteoru si a fost construita in anul 1888 de catre Grigore Monteoru. Curiosi vizitatorii fac poze, intreaba despre boierii vremii si admira arhitectura. N-ai zice ca un conac cu igrasie pe pereti ar putea starni interesul turistilor. Dar iata.
Iar cand ghidul stie sa imbine advarul istoric cu putin umor chiar si capela o vezi cu alti ochi. “Imi place foarte mult, imi place foarte mult atmosfera sunt oameni care stiu multe despre istorie”, spune un turist. “Cred ca am vazut un anunt pe internet cand s-a lansat Castle Break printr-o expozitie de fotografii.”
Castlebreak este o initiativa a asociatiei Arche. Inseamna piatra de hotar in greaca. Un grup de tineri care scot la lumina istoria uitata a Romaniei. “Stim toti ca cine nu isi cunoaste istoria, merita sa o repete si cred ca ne e frica putin de istoria noastra, n-am merita sa o repetam.”, spune unul dintre fondatori, Anca Majaru.
Sunt arhitecti, avocati,antreprenori, profesori, economisti, functionari publici si istorici, animati de acelasi scop. Vor sa puna accent pe comunitatea locala din zonele vizitate si sa scoata ce-i mai frumos din zona si oameni frumosi care practica meserii pe cale de disparatie. Totul este pe baza de voluntariat. Povestea lor a inceput in 200 . Pe atunci Anca, Irina si Raluca erau student la arhitectura.
Au batut tara in lung si-n lat ca sa faca o lista cu toate monumentele uitate, au sarit garduri si au fost amenintate cu arma de proprietari. Au pus totul pe un site cu o scurta descriere a locurilor si cateva informatii despe cladiri si starea lor de conservare. O baza de date valoroasa pe care nici statul nu o avea pana atunci.
Au castigat repede increderea proprietarilor si i-au convins sa-si deschida portile publicului larg. Acum unii dintre ei ii intampina in persoana pe turisti si le povesteasc despre istoria locului.
Anul acesta au fost invitate sa isi prezinte proiectul la Targul International de Turism de la Londra. Si au incercat sa propuna niste variante de trasee cu care sa poata sa empatizeze destul de usor turistii britanici.
Fac asta in timpul liber. Ziua fiecare se duce la job. Anca, Irina si Raluca lucreaza in Ministerul Culturii si Institutul National al Patrimoniului. Expertiza lor misca acum lucruri in interiorul sistemului. Laura este angajata intr-o multinationala, Alina este profesoara la ASE, iar Dana, architect. Ziua proiecteaza blocuri moderne, seara cauta solutii sa salveze caldiri vechi de secole. Spune insa ca e mai usor sa proiectezi un bloc.
Si Carmen a absolvit arhitectura. Dar s-a mutat inapoi la Focsani unde administreaza brutaria familiei. In timpul liber coordoneaza partea turistica a asociatiei. “Avem in Romania o vale a Muresului care e ca o salba de castele. Dar e similara cu valea Loarei, probabil peste un numar de ani vom ajunge sa vizitam valea Muresului si sa fim mandri ca avem asa o zona frumoasa cu care ne putem mandri.”, spune ea.
Gornesti, un castel din Mures este locul lor de suflet. Nu se rezuma la plimbat turisti. Anul acesta la Gornesti au organizat o scoala de vara cu studenti, arhitecti, istorici de arta, economisti, peisagisti si sociologi care sa vina cu un plan pentru revitalizarea locului.
La Bucuresti au reusit sa aseze la aceeasi masa proprietarii cladirilor istorice si autoritatile ca sa gaseasca solutii pentru a pune in valoare cat mai bine aceste bucati de istorie a Romaniei cu valoare inestimabila. La inceput au cautat locuri frumoase, dar cazute-n uitare. Cladiri care sunt o oglinda pentru noi toti, o fereastra catre o lume fascinanta, care merita scoasa la lumina din umbra uitarii. Monumente cu un imens potential turistic, din trecutul nostru, care ne arata de unde venim si incotro ne indreptam. Acesti tineri pasionati le readuc la viata pentru ca noi toti sa la putem admira si sa invatam sa le pretuim.
