Cum a devenit o școală mică din Ocna Sibiului un simbol al speranței. Munca unui singur om a dus abandonul școlar la zero
La Ocna Sibiului, o mică școală gimnazială a devenit un loc unde visele pot prinde viața, un loc al speranței și schimbării.
Sebi Moraru, director-adjunct, a transformat un loc tern într-un spațiu plin de culoare, inovație și proiecte care îmbogățesc viețile copiilor.
Totul cu sprijinul comunității unite pentru binele celor mici - povestea schimbării unei școli care ne arată educația este cheia pentru viitor.
În inima Transilvaniei, la Ocna Sibiului, o școală modestă s-a transformat în ultimii ani într-un loc plin de culoare și speranță. La baza acestei schimbări este o echipă cu un motor - Sebastian Morar, directorul-adjunct al școlii, Sebi.
Sebastian Morar: „Am avut grădină și acuma o săptămână am făcut bulion, am făcut vinete din grădină, toate le-am făcut. Curtea școlii a fost amenajată, iar mini-sala de cinema a devenit una dintre atracțiile comunității, oferind seri culturale și filme pentru toți, chiar și pentru cei care nu au avut ocazia să viziteze un cinema”.
Sebastian Morar: „Aproape toate proiectele din școală le-am făcut cu maratonul, deci prin maratonul internațional Sibiu”.
Cei de la Fundația Comunitară Sibiu organizează maratonul internațional Sibiu, cel mai mare eveniment sportiv de strângere de fonduri din România.
Ana Bugneriu, Fundația Comunitară Sibiu: „Ne bucură foarte tare că evenimentul nostru are amploarea pe care o are, pentru că așa cum este și proiectul lui Sebastian și multe alte inițiative pe care le-a avut și pe care ne-am permis să le susținem ne bucură că ideile lui care sunt crețe și interesante. Le permit copiilor să experimenteze ceea ce de multe ori au parte doar cei din școlile astea „vedetă”. Iată că se poate și în mediul rural”.
Comunitatea s-a mobilizat pentru viitorul micuților
Comunitatea s-a mobilizat pentru binele celor mici. Fonduri de zeci de mii de lei au fost direcționate către modernizarea școlii din Ocna Sibiului.
Profesorul de geografie a venit cu ideea laboratorului de robotică pentru cei mai mari. Camera senzorială făcută tot din bani strânși din comunitate. E de ajutor pentru copii cu deficiențe, dar nu numai.
Sebastian Morar a ajuns la catedră, deși în liceu și în facultate nu se gândea să lucreze în învățământul românesc, ci să se facă jurnalism
Sebastian Morar: „La început ca învățător. mi terminat am după Facultatea de Jurnalistică, am făcut și pedagogia învățământului primar și preșcolar. Hai să zicem că mă vedeam la „România, te iubesc!”, serios, fără glumă. Colega mea de Bancă, Andrada, de care ți-am vorbit, mi-a zis ce facem?. Ne ducem la facultate la București, la jurnalistică și ajungem la „România, te iubesc!” și ne-am dus la Sibiu, la facultate și după un an de reportajele pe la primărie prin Sibiu. Ne-am dat seama că nici într-un caz nu-i de noi”.
Andrada Pop, fosta colegă: „Dacă mi-ar fi spus cineva că o să lucreze în învățământ... îi place foarte mult, se implică, ne spune și nouă de fiecare dată despre proiectele lui, ne cere sfaturi, inclusiv proiectul acesta cu cine m-au întrebat oare cum să facă că și noi am zis că ar fi fain?”.
A hotărât să devină învățător. Inițial într-o altă localitate din zonă. Bonom, zâmbitor mai mereu, cum a intrat în prima școală a încercat cu seriozitate să modeleze viitorul.
Directoare: „În prima săptămână a venit la școală, am da următoarea săptămână sâmbăta. A venit cu părinții și m-au întrebat dacă pot să grăbească clasa”.
Și în vacanțele de vară alegea o formare specială- lucra pe nave de croazieră, tot cu copiii.
Andrada Pop: „Și cred că l-a ajutat foarte mult și în prisma prin prisma a experienței de pe vas. Experiența lui cu copiii are probabil și altă viziune pentru că vezi oameni din toate națiile. Și cumva te modelezi pe fiecare”.
Mama: „Dar a învățat foarte multe pe vas. Că lucra tot tot cu copii. . Cum era poziția lui pe vas și și acolo făceam foarte mult management că el avea trebuia să se ocupe de toți copiii turiștilor”.
Impactul muncii lui Sebastian Moraru
A venit aici și a văzut ce putea fi. Școala părea un loc lipsit de viață, fără resurse. A decis că trebuie să fie mai mult decât o clădire cu pereți vechi, pentru o șansă pentru copiii de aici, pentru comunitate.
Rodica Cernea este directoarea de aici de 18 ani, ea a venit cu ideea să fie secondată de Sebi.
Rodica Cernea, directoarea școlii Ocna Sibiului: „Într-adevăr, a făcut proiecte, în special maratonul, a adus bani în școală prin maraton. De la prieteni bani obiecte, deci efectiv a mișcat lucrurile și în momentul în care vezi că se întâmplă lucruri, îți dorești și mai mult și mai mult și mai și prinzi curaj”.
Anul trecut Școala din Ocna Sibiului a fost premiată de administrația prezidențială pentru implementarea de proiecte.
Rodica Cernea: „Și problema uniformelor. Recunosc că eu cu vechiul coleg așa am încercat să-i convingem. N-am avut niciun rezultat, nu știu să vă spun ce discută cu ei când n-am fost niciodată, nu-i în atribuția mea, dar i-a convins într-o lună de zile uniforme, au comandat toți uniforme, a obținut și sponsorizări pentru familiile nevoiașe, s-a zbătut, toți copii au uniforme. Are are o relație foarte bună cu părinții și părinții țin aproape de el. Nu știu ce are, nu știu ce le face”.
Uniformele au venit de curând cu sprijinul părinților și al unor firme locale.
Sebastian Moraru: „Au venit ultimele vineri, le vom împărți săptămâna asta și am trecut și în regulament să fie obligatorie. Nu e un lucru pe care eu să zic că mi le-am dorit așa de mult. Doar că la gimnaziu foarte mare discriminare în curtea școlii, pe bază de îmbrăcăminte, adică copii aveau foarte multe răutăți”.
La marginea orașului, ironic, pe strada Vitelor, este una dintre comunitățile cu cei mai mulți copii din zonă. Și cei mai săraci.
Rodica Cernea: „Avem 82 de cereri de tichete sociale, ceea ce e mult. Deci 82 de cereri înseamnă 82 de părinți care cer ajutor. Avem familii și cu șase copii în școală. Avem copii mulți cu cerințe educative speciale”.
Abandonul școlar anul trecut a fost zero. Niciun copil nu a renunțat, chiar dacă acasă condițiile nu sunt cele mai bune, măcar la școală găsesc un loc primitor.
Sebastian Moraru: „Cred că în ultimii patru ani cam 2,5 %. A scăzut anual numărul de absențe”.
Schimbarea nu vine ușor. Birocrație, lipsa finanțării și inerția autorităților locale au fost obstacole. Tablele interactive și laptopurile au stat în cutii, nefolosite, din cauza instalațiilor electrice vechi.
Sebastian Moraru: „Deci clădirea e din 1912 și cred că e și clasată ca și clădire istorică. Nu cred că a mai fost schimbată instalația electrică din anii 60. Anul acesta, când am reușit să primim de la primărie 100.000 RON am avut pentru instalația electrică și a fost o telenovelă fost adrese la primărie. Deci luau prizele foc în perete. Tablele stăteau nefolosite. Cred că aproximativ un an tablele laptopurile, imprimantele din sălile de clasă au stat nefolosite”.
Și sala de sport este în administrarea primăriei.
Sebastian Moraru: „La un moment dat au fost și discuții cu au fost discuții cu masa de biliard, că lumea interpretează masa de biliard, gen o sală de jocuri, de unde trebuie să plătești și câștigi așa da, din punctul meu de vedere, nu că până la urmă ei se joacă și măcar stau liniștit. Adică știu că în pauze e liniște”.
Nominalizarea sa la Gala Asociației pentru Valori în Educație pentru "Directorul Anului" pentru a doua oară consecutiv confirmă impactul în comunitate.
„Face bine ce face cu dedicație foarte implicat. încă din liceu era implicat în chestii. Acuma că au ajuns chiar director și. La galeriile astea nu ne așteptam, dar nu cred că e un parcurs. Normal pentru că e foarte serios, dar și place foarte mult. Ce face plac copiii îl iubesc copii. Da deci chiar chiar i se potrivește, mănușă meseria care și-a ales o și foarte implicat, pe lângă faptul că face”.
Pentru directorul Sebastian Morar, schimbarea nu se oprește – "Ulița copilăriei" este proiectul pentru reabilitarea zonei de joacă.
O poveste care inspiră: Sebastian Morar ne arată că România are forța să crească cu toate neajunsurile.
Sebastian Morari: „Eu sper să să vedem lucrurile astea schimbate și nu pentru. O zic așa pentru binele țării, pentru că acești copii care astăzi sunt în școală și a 8,9, 10 ani, peste 20 și ceva de ani trebuie să fie adulții care conduc multinaționalele care conduc statul care conduc instituțiile statului și dacă nu investim în educație, teamă mi-i că nu n-o să facem față ca țară cerințelor”.
Școala din Ocna Sibiului e acum un simbol al speranței. Totul datorită unor oameni ca Sebi și ambiției de a face diferența.
