Povestea a doi români plecați cu visuri mari în Spania, care au transformat munca lor în imperii de afaceri în Madrid
Au plecat din țară în vremuri grele cu gândul să strângă bani și să se întoarcă. De atunci au trecut 20 de ani, și ei sunt tot acolo, în Spania, la Madrid. În urmă cu 19 ani, Paula Herlo a întâlnit la Madrid doi tineri cu visuri mari.
Unul muncea ilegal într-o fabrică de tortilla, celălalt își înființase o firmă și tencuia clădiri cu alpinisti. Azi sunt antreprenori amândoi, cu cifre de afaceri impresionante.
Madridul românilor
Spania a câștigat, mai ales după integrarea României în Uniunea Europeană, un capital uman extraordinar. Peste un milion de români au ridicat economia lor și pe a noastră. Și-au construit acolo o mică Românie care să aline dorul de acasă.
În Leganés, un oraș aflat în apropierea Madridului, se află un sat românesc. Așa au numit locul cei care i-au dat viață. Iar primarul onorific e Cristi Pau: antreprenor, microbist și bun gospodar.
După aproape două decenii de muncă în Spania a reușit în afaceri, iar noi i-am urmărit parcursul. L-am întâlnit, în urmă cu 20 de ani, când lucra fără acte, iar acum îl găsim la conducerea unor firme prospere în distribuție de material publicitar, transport și imobiliare. A cumpărat un teren la marginea Madridului, l-a parcelat și l-a închiriat românilor din domeniul construcțiilor, care nu mai au voie să depoziteze scule în apartamentele din oraș.
Sunt peste 20 de parcele închiriate de tot atâția patroni români. Oameni care în ultimii ani au construit și reconstruit Spania. Cristi e unul dintre primii argeșeni ajunși acolo în 2004.
Cristi Pau, antreprenor: „E bine, ducem material publicitar.”
Reporter: „Tu mai conduci?”
Cristi Pau: „Nu, am oameni.”
Pe el l-am întâlnit prima dată în 2006. Muncea ilegal într-o fabrică de tortilla și aștepta integrarea României în Uniunea Europeană ca să-și poată vizita părinții.
Reporter: „Ce faci dacă vine controlul?”
Cristi Pau: „Mi-am făcut un ascunziș. Mă ascund în pod.”
În afara programului, învăța să devină ospătar, imaginându-și că pernele sunt clienți. Abia se căsătorise cu Mimi, care, din cauză că nu eram membri ai Uniunii, nu-și mai văzuse familia de doi ani. Amândoi visau la o viață bună.
I-am revizitat doi ani mai târziu și pe Cristi l-am găsit patron. Plecase de la fabrica de tortilla și profita de criza economică ce lovise Europa.
Cristi Pau: „S-a dus pe copcă criza pentru unii. Românii sunt inventivi.”
Criza și începutul succesului
Pentru Cristi, criza a însemnat începutul succesului. A înființat o firmă și a început să împartă în blocuri materiale publicitare. A cumpărat un microbuz la mâna a doua și apoi, cu credit, a mai cumpărat unul. A angajat 10 români și s-au apucat de treabă.
Și azi, după aproape 20 de ani, tot cu români muncește. A cumpărat mai multe microbuze și camioane și împarte materiale publicitare și mărfuri prin toată Spania.
Reporter: „Ce ai spune despre viața ta? Cum ai reușit în afaceri?”
Cristi Pau: „Pentru mine seriozitatea. Adică, dacă pe mine mă cheamă cineva la 12 noaptea sâmbăta sau duminica, încerc să fiu acolo cu tot ce pot eu și tot pentru că următoarea zi te va mai suna, garantat. Adică nu am închis.”
Prietenii îi spun Cristiano Ronaldo pentru că în tribune a fost mereu pătrimas. Tot așa e și când joacă tenis fiica lui, așa că Federația i-a interzis accesul.
Cristi Pau: „Pe plan sportiv sunt singurul părinte blocat de federația sportivă. Mă duceam, cântam.”
Întâlnirea cu Cornel Belciug
Discuția e întreruptă de un alt patron: Cornel Belciug, proprietarul unei firme de construcții pe care l-am cunoscut în urmă cu 18 ani.
Când l-am cunoscut în 2007, Corneliu Belciug conducea o firmă cu sute de angajați. Le-a plătit cursuri de alpinism, iar schelele au fost înlocuite cu corzi.
La vremea aceea avea doi copii cu soția româncă. Între timp s-a recăsătorit și mai are doi: unul de 18 și celălalt de 10. A divorțat și de a doua soție, iar azi îl găsim alături de o bulgaroaică ce vorbește perfect românește.
Cornel Belciug, antreprenor în Madrid: „S-a schimbat părerea despre români.”
Natalia Belciug, soția lui Cornel: „În ultimii ani, s-a schimbat mentalitatea, probabil și românii. Dar și a spaniolului. Când ne-am întâlnit prima dată era o părere proastă. Erau foarte mulți infractori. În fiecare zi erau știri cu români.”
Locuiesc într-o vilă la periferia Madridului și conduc împreună afacerile. Are schele închiriate în tot Madridul și încă mai trimite la lucrări constructori alpiniști.
Cornel Belciug: „În valoare de 1.000.800 de euro, închiriem și în alte părți. Avem camioane, furgonete, mașini vreo 37. Și acum am schimbat puțin metodologia firmei. Am câteva căsuțe, câteva mașinuțe. Schela e cea mai importantă. Și avem câteva case închiriate pe aici, prin Madrid, închiriat de la străini.”
Cornel face parte dintr-o familie cu 10 copii. Nouă sunt în Spania, toți antreprenori.
Cornel Belciug: „Toți frați, toți avem firme, toți frații de la primul la ultimul eu suntem 10. În prima cu mulți ani și după aceea am venit toți pe rând și toți ne-am ajutat unul pe altul.”
Belciug a cumpărat și un teren întins pe douăzeci de mii de metri pătrați, unde își ține camioanele și schelele.
150.000 de euro îi costă închirierea schelei pe proprietarii unui bloc ce urmează a fi renovat.
Cornel Belciug: „Când am venit în Spania spuneam că România e la 15 ani distanță, acum zic că e la 3-4 ani.”
Au plecat cu dorința de a strânge bani, convinși că drumul îi va aduce înapoi acasă, dar anii i-au prins acolo, unde regulile sunt respectate, munca e răsplătită, iar statul nu le pune piedici când vor să crească. Iar asta e o lecție pe care România încă se străduiește să o învețe.
Etichete: antreprenori, romani, Romania te iubesc, Spania,
Dată publicare:
