1 Decembrie: Mozarella de bivolita... pur romaneasca! Afacere de succes
Bivolul romanesc a ajuns animal pe cale de disparitie in Romania! Pe vremuri, taranii cresteau sute de mii, iar azi abia mai exista vreo 20.000 in toata tara.
Romanii l-au considerat nerentabil: mananca mult si da putin lapte. N-a contat ca-i gras, sanatos si fara colesterol! I-au dat cu piciorul.
2 straini ne dovedesc azi ce comoara e laptele de bivolita - daca ai o strategie si stii sa-l vinzi. Si-au facut fabrica de mozarella ... pur romaneasca! Chiar in inima Transilvaniei. Sunt mandri de reusita lor si acuza de ignoranta pe cei ce cred ca produsele de aici n-au calitate. Recunosc ca le e greu, si ca afacerea lor romaneasca e o vesnica provocare, dar spun ca tocmai asta e farmecul locului!
In inima Ardealului, departe de metropolele agitate ale lumii, Krishan si-a gasit pacea! E indian, cu educatie aleasa si diplome britanice, e expert in econometrie, finantist versat. A invartit pe degete banii fondurilor de investitii londoneze, a ajuns in Romania in 95 - sa ofere consultanta ministerului agriculturii, pe un proiect cu finantare straina - dar n-a mai plecat! In mijlocul taranilor de la Drauseni, inconjurat de cirezi de bivoli, Krishan si-a facut un rost.
Desi isi petrece mai tot timpul la Bucuresti, unde are un restaurant, abia aici se simte acasa.
Krishan s-a trezit stapan pe vreo 250 de hectare si niscaiva ruine! A umblat din poarta in poarta si a cumparat vite de la tarani bucurosi sa scape de ele, fiindca le mancau economiile. A reconstruit vechi-ul CAP, si s-a apucat de agricultura ecologica.
Si chiar daca nu mai are curent electric - se incapataneaza sa stea - si-a luat generator. Si ca sa nu mai depinda de retelele altora, Krishan construieste acum pentru cireada sa grajd cu panouri solare!
Krishan e fermier! A intrat in afacere cu Peter - englez sadea, fabricant de branza de la Rupea - la doi pasi de tapsanul pe care pasc bivolitele! Si produc cot la cot, din lapte gras si fara colesterol...mozzarella romaneasca.
Peter a venit acum 3 ani, ca sa stea vreo 2 luni! Are familie in Anglia, dar din 2007, face naveta Londra - Rupea: doarme in fabrica! Are o camera modesta, joaca ping-pong cu inginerul tehnologic si mananca in bucataria fabricii.
Amandoi se zbat la fel ca oricare alt intreprinzator roman. Sa-si formeze o echipa care vrea sa lucreze - si in weekend, sa construiasca un brand, sa scape de somatiile de plata de la ANAF, de spaga si de inspectorii care gasesc nod in papura. Si recunosc ca e o provocare! ISCIR-ul - de exemplu: i-a obligat sa angajeze un om sa "supravegheze" boilerul fabricii complet automatizat, care - in vest - ar fi fost lasat sa lucreze singur.
Englezul are deja in sange romanescul haz de necaz! E fericit ca are contracte cu magazine mici, si se cazneste sa intre cu branza sa in supermarket-uri. Povesteste ca in Anglia, hipermarketurile i-ar primi marfa chiar si fara contract, doar cu termeni si conditii pe factura,
Insa pana cand gentlemen-agreementul va fi suficient in afacerile romanesti, si pana cand va avea destula branza ca sa poata exporta, englezul nostru se adapteaza.
Abia se mai descurca sa asigure furaje pentru bivoli, bani de salarii, dar sunt convinsi ca desi acum nu prea fac profit, afacerea lor va trece criza.
Treaba nu-i usoara, bivolitele dau maximum 8 litri de lapte - nu 14 ca vitele obisnuite. Iar cum a venit iarna, nu prea mai creste iarba, Hrana ecologica, e sanatoasa, dar nu fac minuni ca furajele industriale. Si totusi, Krishan se incapataneaza sa sfideze regulile economiei de piata si sa-si pastreze eticheta bio.
In deal e loc de pasune, in vale - cultiva cereale. Fertilizator e balegarul. Caii pe care ii creste aici vor invata pana la vara sa suporte seaua si turistii. Isi face gradina de zarzavaturi. Dupa zeci de ani, petrecuti in birourile fondurilor de investitii londoneze, Krishan e multumit. Are 2 baieti, pe care ii aduce la tara in fiecare zi libera.
A venit prima oara in Romania - in 95! Econometrician cu scoala londoneza trimis sa elaboreze un proiect pe politici de piscicultura, pentru Ministerul Agriculturii.
Dar cel mai tare este suparat pe proprii angajati, ii cunoaste atat de bine, incat ii banuieste ca au facut focul de tabara din gardul fermei!
Krishan se infurie des, spune ca vinde tot si pleaca, dar apoi, se razgandeste, fiindca nu vrea sa dea satisfactie celor slabi care nu fac decat sa stea de-o parte si sa carcoteasca!
Etichete: 1 decembrie, ziua nationala,
