Trupa româno-sârbă de clasic rock AXIS, apreciată peste hotare. Silviu: ”O chestie incredibilă”
Deși pare greu de crezut, în România există extrem de puține trupe care cântă "classic rock", adică acel gen aflat la granița dintre blues și hard-rock.
Nu ducem lipsă de formații de metal, unele chiar foarte bune, și nici de blues, alternativ sau grunge. În schimb, când vine vorba de acel sound care să te ducă cu gândul la anii 60-70, atunci când se scria istoria rock-ului clasic, România stă destul de rău.
Din fericire, salvează situația trio-ul româno-sârbă AXIS, care are rădacini fizice în Kladovo, un mic oraș sârb de pe malul Dunării, și rădăcini spirituale în pământurile americane care au dat naștere blues-ului.
Printre influențele care stau la baza Axis se află nume precum The Jimi Hendrix Experience, Led Zeppelin, Deep Purple, Rival Sons, Black Sabbath, Monster Truck, Stevie Ray Vaughan sau Cream, adică nume legendare ale rock-ului clasic. Trio-ul român-sârb este format din Ranko Varga (tobe), Dejan Kotarčić (bas) și Silviu Dan Iliescu (chitară/voce), iar când sunt pe scenă se transformă într-un grup imbatabil de sunete rock aspre și melodioase în același timp.
Axis și-a lansat albumul de debut la finalul anului 2016 și începutul lui 2017, după care, în 2018, a plecat într-un turneu de promovare care s-a terminat în primăvara anului 2019. Toți cei care au avut ocazia să vadă și să asculte LIVE trupa Axis au fost impresionați de atmosfera incredibilă pe care o creează muzicienii româno-sârbi, care uneori dau impresia că sunt 6 pe scenă și nu doar 3.
FOTO - Dejan Kotarčić (chitară bas)
Albumul "First punch" a fost înregistrat într-un studio din Belgrad integral live, "cu niște retușuri minimale", iar acest material discografic de debut "urmarește captarea, în totalitate, a sound-ului primal, torid și direct" care ia naștere când cei trei membri iși unesc spiritele artistice - spun cei din Axis și chiar nu exagerează. Faptul că albumul a fost tras LIVE se simte în timpul concertelor și merită experimentat de toți cei care iubesc rock-ul clasic.
Și, pentru că Axis tocmai a terminat turneul de promovare a albumului "First punch", am stat puțin de vorbă cu Silviu, "partea românească a trupei", respectiv cel care zguduie chitara și dă voce creațiilor muzicale.
Cristian Matei "Mumu": Salutare Silviu. Luna trecută, în aprilie, ați anunțat pe pagina voastră de Facebook faptul că ați terminat turneul de promovare a albumului vostru de debut "First Punch", care a început undeva prin mai 2018, cu mici pauze intermitente. Deci a durat aproape un an. Trăgând linie la acest capitol, spune-ne te rog cum a fost toată această experiență de concerte susținute prin țară? Mai ales că, din ce știu eu, sper să nu greșesc, voi v-ați ocupat singuri de tot ce înseamnă organizare, promovare și așa mai departe.
Silviu Dan Iliescu: ”Salut Mumu! A fost o experiență deosebită, din care am învățat mult, atât în ceea ce privește oamenii, chestiunile organizatorice, dar și eforturile necesare din partea trupei. A fost primul nostru tur, iar mai serios am intrat în el de la începutul anului. Am avut 21 de cântări până în prezent, ceea ce nu s-a mai întâmplat niciodată. Adică să ne înțelegem, nu aveam 21 nici într-un an. Asta este singura cale prin care poți să te promovezi și eu am înțeles asta destul de târziu. Fanbase-ul nu se va crea niciodată prin Facebook sau YouTube. Ceea ce vezi pe ecran nu are nici o legătură cu ceea ce se întâmplă pe viu. Cea mai grea parte a fost organizarea și crearea legăturilor între cântări. În prealabil, a fost o muncă de aproape două luni, în care, zilnic, vorbeam cu câte cineva, pe care încercăm să îl conving de ce ar trebui să ne ofere șansa de a cânta în localul lui.
Este greu când nu poți să asociezi un nume cu o față sau cu o trupă, dar asta a trecut acum, din fericire. Am învățat unde se merită să mergi să cânți și unde nu. Unde oamenii sunt prietenoși și primitori și unde nu. Am descoperit locuri unde nu se întâmplă prea mult, iar muzica unește și adună lumea. Nu mă așteptăm să mai existe așa ceva în România. Financiar, singurul nostru target a fost să nu scoatem bani din buzunar. Din fericire, am reușit să îl atingem, chiar și în dățile când ne-am luat țeapă. Da, au existat și cazuri de genul. Turul acesta a fost, dacă vrei, unul de recunoaștere. În continuare, sper ca lucrurile să se mai ușureze. Am stabilit ceva legături, chiar și prietenii, și am reușit să găsim o persoană de încredere care să se ocupe de partea aceasta a muzicii. Eu prevăd o colaborare frumoasă și de lungă durată. Când ești nișat, nu ai voie să renunți. Dacă ai făcut-o, înseamnă că nu ți-ai dorit cu adevărat acel lucru și nici nu-l meriți.”
FOTO: Silviu Dan Iliescu (chitară, voce)
"Din păcate, toți caută cea mai scurtă și simplă cale de a face bani pe spinarea ta"
Cristian Matei "Mumu": Albumul "First punch" a fost gata în 2017, însă promovarea sa prin concerte a început în 2018 și s-a terminat în 2019. Care sunt greutățile cu care v-ați confruntat până ați văzut CD-ul în mâinile voastre? În format fizic mă refer, fiindcă știu că întâi a fost lansat online pe Bandcamp. Voi sunteți o trupa independentă, care nu depinde de un anumit management, ceea ce este și bine, dar și rău, uneori …
Silviu Dan Iliescu: ”Albumul a fost înregistrat în noiembrie 2016, iar pe la jumătatea verii lui 2017 a fost gata etapa de mix și master. A durat neobișnuit de mult, deoarece, din lipsă de finanțare, acest lucru nu a fost făcut în studio, cum ar fi normal, ci ulterior, de către cel care a și produs albumul, un bun prieten al trupei, Ivan Mihajlović. El mixa, ne trimitea prin internet rezultatul și noi ne dădeam cu părerea. Până să ajungem la un numitor comun, a durat ceva.
Îndată ce materialul a fost gata, am încercat să găsim o casă de discuri care să ne ajute cu distribuția materialului. Practic, costul de producție a fost eliminat, deoarece l-am suportat noi. Nu a fost chip de așa ceva. Nu există case de discuri în România pentru genul ăsta de muzică sau - dacă sunt - se ascund bine și nu vor să aibă de-a face cu noi. Cea mai mare “luptă” a fost partea de birocrație, până am reușit să avem discul, fizic, în mână. Aici, o casă de discuri poate avea un impact pozitiv. Nu m-am priceput niciodată cu chestiunile legislative, de asta a și durat în jur de 8 luni. Îndată ce asta s-a întâmplat, am demarat turneul de promovare. Cât despre management, este foarte bine să îl ai. Rolul trupei este să cânte și să facă muzică. Când mai trebuie să faci și business, sufletul începe să nu-ți mai fie în întregime unde trebuie și asta este cel mai grav lucru. Atâta timp cât partea de business nu decalează direcția pe care vrei să o urmezi, nu are ce să fie rău. Până nu vom găsi acest lucru, consider că ne este mai bine pe cont propriu. Fiecare artist merită să aibă pe cineva care vede potențialul lui, în exact ceea ce face. Din păcate, toți caută cea mai scurtă și simplă cale de a face bani pe spinarea ta, iar, dacă nu ești tu, cel care va dansa după cum vor cânta ei, sunt alte sute de fraieri care s-o facă.”
“This is the new Hendrix album I’ve been hearing about”
Cristian Matei "Mumu": Și pentru că vorbim de albumul vostru de debut, ce "feedback" aveți din "afară", din străinătate? Ați încercat să-l promovați și în media de specialitate din străinătate, unde publicul este mult mai interesat de o astfel de muzică decât în România?
Silviu Dan Iliescu: ”În urma (festivalului, n.red.) European Blues Challenge, au fost făcute o sumedenie de referințe la faptul că sunăm precum Hendrix, primind ulterior pe email comentariile de la jurați, unul dintre ei spunea, citez: “This is the new Hendrix album I’ve been hearing about”. Tot de acolo a venit și o recenzie în limba germană. Piesa "Snakebite" a lăsat o amprentă puternică asupra tipului, catalogând stilul meu de a cânta “măsurabil la standardele internaționale, alături de Stevie Ray Vaughan și Rory Gallagher”. Tot de piesa respectivă s-au legat și băieții de la Happy Metal Geek, care au zis de trupă, citez: "If Black Sabbath went down a more bluesy road they would be AXiS”. Astea sunt câteva dintre comentariile “din afară”. Sunt onorat și mândru de cele spuse, dar, în egală măsură, conștient de munca pe care o mai am de depus până să ajung acolo. Tot ca și feedback pot considera și datele de pe platforme precum Spotify sau iTunes. Recent am atins 20000 de stream-uri pe Spotify, ceea ce nu este un număr extraordinar, dar, în proporție de 80%, platforma susține că ascultătorii sunt din afara României, Statele Unite fiind pe primul loc la ascultări. E o chestie incredibilă pentru mine, însă la câtă muzică este dincolo de granițe și nivelul la care se cânta, creează o competiție foarte, foarte dificilă.”
Cristian Matei "Mumu": Vă avantajează cumva faptul că voi sunteți singura trupă din România care cântă classic rock? Am văzut că multă lume (media) va bagă în oala de "blues", însă eu personal sunt de părere că muzica voastră este un amestec de classic rock, în primul rând, cu blues-rock și chiar hard-rock, mai ales în concerte, unde LIVE este cu totul altceva față de CD. Mă gândesc că, poate, din postura asta, reușiți să intrați și la concertele de jazz-blues (atâtea câte sunt ele în România, puține), dar și la cele "obișnuite" de rock din țară.
Silviu Dan Iliescu: ”La noi, definiția de “rock” înseamnă de la heavy metal în sus. Ceea ce facem noi este catalogat ca “blues” și eu sunt total de acord cu ce ai spus tu. De avantajat, nu cred că este cazul. Ce am observat, de-a lungul anilor, este că publicul devine tot mai “lejer”, tot mai “comod”. Sunt puțini care mai au curiozitate să asculte ceva nou, reacționând extraordinar de bine la sonoritățile deja familiare, executate mai bine sau mai rău. Până acum nu ne-a băgat în seamă nici un festival de rock din țară, culmea. Am cântat cam la toate cele de blues din România și câteva din Europa. De exemplu, anul acesta mergem la celebrul festival de jazz de la Nis (Serbia) - Nisville. Cred că o să fie interesant. Cum nu există trupe de classic rock la noi, la fel nu există nici aceste sonorități în festivale. Cuvântul există, dar înțelesul este altul.”
FOTO: Ranko Varga (tobe)
"Sunt de principiul că, decât să cânt 300 de note pe minut ca 3000 de chitariști, mai bine cânt 3 note ca mine"
Cristian Matei "Mumu": Tot pe pagina voastră de Facebook ați spus că ați cântat anul acesta prima piesă în limba română din 2012 și până acum. Era vorba de o piesă a trupei Phoenix, timișoreni de-ai voștri. Care-i treaba cu limba română? Nu se potrivește cu rock-ul clasic? :)
Silviu Dan Iliescu: ”Se potrivește foarte bine, dar doar când ai un nume în România. Când se întâmplă asta, ești ușor dezinteresat de potențialul public “extern”. Noi nu am vrut limitarea asta, iar singurul motiv a fost că dacă nu reușim să ajungem la urechiile românilor, poate reușim în alte locuri. Din acest motiv am ales “limbajul universal”.”
Cristian Matei "Mumu": Cum îți explici că Axis este singură trupa de classic rock din România? Eu, cel puțin, nu știu altă formație de la noi care să cânte genul asta. Bine, e adevărat că în Axis sunt 2 muzicieni din Serbia, ceea ce ar explica, oarecum, nașterea trupei voastre :) E atât de greu să cânți classic rock sau pur și simplu nu există interes pentru acest gen în România?
Silviu Dan Iliescu: ”Nu e o mare mirare pentru mine. Uită-te la nivel mondial. Dacă mă întrebi pe mine, la momentul actual, există o singură trupă de rock, care are toate șansele să se ridice la nivelul celor ca Led Zeppelin, Deep Purple, The Jimi Hendrix Experience sau Black Sabbath. Poate ai auzit de ei, se cheamă Rival Sons. Deși au o istorie mai amplă, cu materiale discografice de nivel epic, nu sunt la fel de populari precum Greta Van Fleet, o altă trupă de classic rock, care, pentru mine personal, nu reprezintă decât o glumă proastă. De ce sunt mai populari? Păi revenim la comoditatea publicului de a asculta sonorități familiare sau, în limbaj mai simplu, ceva ce sună a ceva. Dar, revenind la subiect, cred că principala cauză pentru care trupele de classic rock lipsesc cu desăvârșire este chiar evoluția muzicii. De dragul de a fi băgați în seamă, mulți supragândesc conceptul de rock, îl prea bibilesc, dacă vrei. În plus, nevoia de a ține pasul cu moda, de a integra chestii moderne în muzică, toate astea deviază genul către altceva decât rock clasic. Și să nu uităm și de tehnică.
Nu mă înțelege greșit. Eu accept și respect virtuozitatea pe chitară și tehnica exemplară de a cânta, doar că nu îmi spune nimic, nu îmi transmite nimic. Eu sunt genul chitaristului mai barbar. Are basistul meu o vorbă: “strânge-o tare de gât și nu-i da drumu”. Eu nu cunosc muzică și nici tehnica mea nu este impecabilă, dar cânt în felul meu, iar cea mai mare satisfacție este când cineva, care nu mă cunoaște personal, mă recunoaște după sunetul chitarei și după felul în care cânt la ea. Eu sunt de principiul că, decât să cânt 300 de note pe minut ca 3000 de chitariști, mai bine cânt 3 note ca mine. Nu știu în ce măsură face sens ce am zis, însă în capul meu, din interior, cele expuse mai sus consider că ar fi câteva din multele motive pentru care trupele de classic rock nu prea mai există.
Eu consider că rock-ul este mai mult decât muzică. Eu am un fel de sunet în cap, iar dacă sunetul acela îl pot obține doar cărând 100 de kg de echipament, așa să-i fie numele. Sunt multe principii muzicale care pentru unii sunt puerile sau nefondate, după care mă ghidez și care mă țin pe traiectoria rock-ului clasic. Nu am fost niciodată genul care face ce face toată lumea. Nu sunt la curent și nici nu mă interesează “ce se cere”. Eu pun suflet în tot ceea ce fac, muzical sau nu și nimeni nu mă poate convinge să fac ceva fără suflet. Dacă muzica pe care o fac nu e rock, atunci înseamnă că nu am pus suflet. Cât despre colegii din Serbia, adevărat este că și ei au avut un impact în chestia asta, iar norocul meu cel mai mare este că am fost pe aceeași lungime de undă. Îmi place să cred că am un suflet bătrân, iar ei având aproape dublul vârstei mele, ne-am înțeles din prima și direcția în care am văzut trupa, a fost aceeași pentru toți trei.”
Cristian Matei "Mumu": Cum stați cu lucrul la cel de-a doilea album? Aveți de gând să începeți înregistrările pentru al 2-lea material sau o să "trăiți" câțiva ani din concertele de promovare a discului "First punch", așa cum obișnuiesc unele trupe, inclusiv de afară, să procedeze ..
Silviu Dan Iliescu: ”Momentan avem în jur de 12 piese finalizate, unele dintre ele am început să le și integrăm în repertoriu. Nu avem un target în privința numărului de piese, dar un lucru cert este că vom elimina câteva dintre ele. Probabil le vom lăsa pentru un alt material. Dacă totul merge precum am plănuit, în toamnă am vrea să intrăm în studio. Dacă am avea șansa să trăim doar din chestia asta și să avem susținere, cum orice trupă care muncește ar fi normal să aibă, am scoate câte un disc pe an, dar din păcate nu este așa. Nu vrem să tragem de primul disc până nu mai avem nici unul de vânzare. Vrem să evoluăm. Primul a fost o carte de vizită, dacă vrei, o declarație de identitate. Pe lângă asta am și vrut să avem ceva de oferit oamenilor, pentru a răspândi “microbul”. Cel de-al doilea va fi nițel mai elaborat, cu orizonturi mai largi.
Nu ne abatem de la classic rock, dar vrem să ne definim identitatea în această nișă, mai bine și mai clar decât am făcut-o cu primul disc. Totodată, avem și câteva principii de la care nu vrem să ne abatem. Unul din ele ar fi maniera de înregistrare a discului. La fel ca și la primul, și pe acesta îl vom imprima tot live. Deși practicile contemporane spun că fiecare imprimă instrumentul lui pe rând, ghidat de un tempo, noi suntem de părere că acest lucru nu duce decât la pierderea esenței, a sufletului, a chimiei și a identității unei trupe. Cum ai spus și tu, mai sus: una este ce auzi pe disc și alta ce auzi live. Noi vrem să facem diferența asta cât mai insesizabilă, de la album la album.”
Cristian Matei "Mumu": La finalul acestei discuții vreau să te întreb dacă te simți în siguranță atunci când cânți în cluburile din România, ținând cont de ceea ce s-a întâmplat până acum la noi. Te-ai interesat vreodată, de exemplu, dacă locul în care urmează să cânți este în regulă sau dacă prezintă vreun risc?
Silviu Dan Iliescu: ”Vreau să spun că ceea ce s-a întâmplat în octombrie 2015 a fost o cumplită tragedie, dar privind-o din exterior, nu am cum să simt ceea ce supraviețuitorii au simțit și modul în care au fost marcați. Nu m-am gândit niciodată la siguranță, din punctul ăsta de vedere, siguranța la un concert, a mea sau a publicului, dar până acum nici nu am fost în locuri care să nu-mi inspire siguranță, mie cât și celor din jur.”
Cristian Matei "Mumu": Mulțumesc pentru timpul acordat. Ne vedem la concerte.
Silviu Dan Iliescu: ”Cu drag! Eu îți mulțumesc și sper să ne vedem cât de curând, pe scene mari și mici!”.
AXIS pe internet:
- Website
- Facebook
- YouTube
- Spotify
- iTunes
- BandCamp
- TIDAL
- Deezer
- Instagram
- Twitter
Cristian Matei ”Mumu” - @CristianMatei
www.axisband.ro
www.axisband.ro
www.axisband.ro
www.axisband.ro
www.axisband.ro
ULTIMELE STIRI
CELE MAI CITITE
.webp)
