”Generația Dream Theater”. Mihai Barbu Project, cea mai tânără trupă de metal din România


Ultimul update: Vineri 26 Aprilie 2019 12:55
Data publicarii: Miercuri 24 Aprilie 2019 11:59
Categorie: Stiri Mondene
Mihai Barbu Project - 5

Sunt tineri, frumoși, educați și ... talentați. Dar, în loc să piardă timpul prin mall-uri, cântă prin cluburile underground din România.

Este vorba despre una dintre cele mai tinere trupe de rock/metal din România. Se numește Mihai Barbu Project și și-a lansat recent primul album prin forțe proprii, fără ajutorul vreunei case de productie.

Cei 5 tineri muzicieni sunt pasionați de un stil muzical care nu este chiar atât de facil precum trap-ul, să zicem, un gen care a prins foarte mult în ultima perioadă în rândul puștanilor de 10-15 ani din România. Ce-i drept, ei nu sunt puștani, ci studenți, unii chiar masteranzi. Și cânta "progressive metal", la fel ca trupele de calibru internațional pe care le admiră: Dream Theater sau Devin Townsend Project.

Dream Theater este una dintre cele mai bune și mai influente trupe de rock/metal progresiv din toate timpurile.

Să-i cunoaștem, pe scurt:

-► Mihai Barbu (voce & chitara): 22 de ani, student în ultimul an la Facultatea de Drept, este si profesor de chitară şi teorie muzicală.
-► Livia Iancu (chitara): 23 de ani, masterandă în ultimul an a cursului de Cibernetică şi Economie Cantitativă din cadrul Academiei de Studii Economice Bucureşti 
-► Adrian Cosma (chitara bas): 24 de ani, masterand la Facultatea de Automatica şi Calculatoare, secţia de Inteligenţă artificială, Machine Learning Engineer la Sparktech Software, instructor la Bucharest School of AI, laborant anul 4 la Automatica şi Calculatoare, laborant anul 3, master anul 1 la Universitatea Bucureşti - secţia de informatică
-► Tudor Alexandru (tobe): 22 de ani, student în anul III la Facultatea de Inginerie Electrică
-► Theodor Goian (keyboards): 21 de ani, student în anul 3 la Facultatea de Inginerie în Limbi Străine, secția Electronică, Web Developer & Penetration Tester la Midsoft.

  

Albumul lor de debut se numește "A lifetime of consequence" și merită ascultat, în primul rând ca să realizați că și tinerii din România sunt talentați atunci când vine vorba de un stil de muzică nu foarte ușor, ba chiar complex în unele pasaje.

Și nu în ultimul rând, chiar dacă nu este un album perfect, merită apreciat efortul acestor muzicieni de 20 și ceva de ani, pentru încercarea lor foarte bună de a crea o atmosferă "greoaie", chiar "doom" pe alocuri, dar melodioasă în același timp, susținută de pasaje care rup ritmul exact atunci când este cazul.

Iar cel care ne-a răspuns la câteva întrebări este, bineînțeles, Mihai Barbu, pentru că ... Mihai Barbu Project.

Mihai Barbu: ”Îmi face plăcere să compun şi să interpretez pasaje dificile, tehnice sau interesante”

Cristian Matei ”Mumu”: Hai să vorbim, pentru început, puţin de trupă, de Mihai Barbu Project. Este un proiect destul de
tânăr, cu muzicieni tineri. Cum s-a format acest grup, cum v-aţi cunoscut?

Mihai Barbu: ”Pe cont propriu, înainte de a forma trupa, mă apucasem de lucru şi înregistrasem în jur de 3-4 piese care sunt prezente pe albumul “A Lifetime Consequence”, şi m-am gândit că trebuie să duc valul ăsta de inspiraţie la următorul nivel şi să pun bazele unei trupe cu care să încep să cânt piesele live. Nu mă gândisem atunci nicio secundă că tot proiectul o să ia o astfel de amploare şi de când am început lucrul în componenţa actuală de 5, am fost surprins plăcut în fiecare zi. Cu chitarista Livia Iancu şi cu toboşarul Tudor Alexandru am mai avut un proiect muzical înainte de MBP şi cu ei am ştiut că merg la sigur pentru ceva bun. Basistul Adrian Cosma este un prieten foarte bun de-al meu, căruia i-am propus colaborarea şi a fost bucuros să se alăture proiectului şi să participe activ, şi clăparul Theodor Goian, tot aşa, m-am cunoscut cu el nu cu mult timp înainte de debutul proiectului, şi sesizând afinitatea lui către instrumentul cu clape, i-am propus să cântăm împreună."

Cristian Matei ”Mumu”: Aţi fost pasionaţi de metale grele - şi încă mai sunteţi - dar aţi trecut la un stil mult mai elaborat şi
poate chiar mai dificil de interpretat. Cum aţi decis să faceţi această trecere? Se poate spune că este în trend, acum, în 2019, să cânţi progressive metal (nu în România, ci afară) iar voi încercaţi să prindeţi un loc pe scenele internaţionale?

Mihai Barbu: "Suntem pasionaţi în continuare şi de metale grele, dar mie personal îmi place să afirm că sunt pasionat de muzică în general şi de tot ce presupune aceasta. Stilul progressive metal l-am ales mai mult ascultând materialul muzical de pe tot albumul şi încercând să justific cumva diversitatea compoziţională din cadrul pieselor, schimbările de măsuri compuse, timpii lipsă sau în plus (scuze Tudor), pasajele ambientale aerisite şi liniştite, urmate imediat de ceva foarte heavy şi distorsionat, şi tot aşa. Trecerea spre stilul acesta a venit din punctul meu de vedere natural, în sensul în care îmi face plăcere să compun şi să interpretez pasaje
dificile, tehnice sau interesante, încercând să mă auto-depășesc cu fiecare piesă pe care o scriem, totul pentru a surprinde exact ce îmi doresc în piesa respectivă, şi acesta este cazul tuturor membrilor, fiind unul din motivele care ne împing cel mai mult către performanţă. Nu m-am gândit dacă este la modă sau nu, dar este cert faptul că ţintim către scenele internaţionale."

Cristian Matei ”Mumu”: Şi apropo de ce spuneam mai devreme --- de faptul că genul acesta, prog-metal, NU în România este "la modă", ci ar putea fi considerat un trend general în 2019 --- am observat că nu aveţi nicio piesă în limba română. De ce nici măcar una? :) Nu credeţi că dacă aţi cânta în limba română aţi reuşi să
atrageţi mai uşor publicul de aici, în loc să ţintiţi mult mai greu o piaţă muzicală internaţională care este (deja) suprasaturată? Până la urmă, "afară" sunt mii şi mii de trupe FOARTE bune care încearcă să fie cunoscute de public, dar nu reuşesc, tocmai pentru că sunt foarte multe.

Mihai Barbu: "Mie personal îmi este mult mai comod să scriu versurile în limba engleză, şi nu am considerat niciodată asta ca pe o barieră către publicul intern. Mai degrabă în ţară sunt foarte multe trupe care încearcă să fie cunoscute de public, dar care nu reuşesc să ducă totul la următorul nivel. Limba engleză mi se pare că nu constituie un dezavantaj pe piaţa internă, judecând după contextul social actual, şi în acelaşi timp oferă şi o deschidere mare pe plan extern, fără ca cele două să se excludă vreun moment. Din punctul meu de vedere, publicul, atât de cel de aici, cât şi cel internaţional, este mai atras seriozitatea trupei, de imaginea în continuă dezvoltare a acesteia, de faptul că munceşte ca să expună publicului cel mai bun material pe care este în stare
să îl ofere, şi cel mai mult de gustul personal în materie de muzică.

Nu mi se pare neapărat că piaţa muzicală este suprasaturată, dar şi dacă ar fi, un astfel de mindset nu ar mai permite nimănui să facă nimic de durată şi interesant, şi sunt de părere că muncind în continuare pentru ce ne dorim şi punând pasiune în muzică o să
reuşim ceva memorabil cu ajutorul tuturor celor care ne susţin şi care ne vor susţine"
.

Cristian Matei ”Mumu”: Să vorbim puţin şi despre albumul vostru de debut, "A lifetime consequence", lansat recent. Cât de mult aţi muncit la el şi cât de greu a fost să-l finalizaţi? Mă refer nu numai la procesul de creaţie, ci şi la greutăţi de ordin financiar, să zicem, pentru că albumul este lansat prin forţele voastre proprii, fără ajutor din exterior, nu?

Mihai Barbu: "Începând cu luna decembrie a anului 2016, albumul este rezultatul atât al muncii mele în ceea ce priveşte compoziţia, înregistrarea şi aranjarea materialului audio, cât şi al muncii tuturor membrilor, atât muzical, cât şi financiar şi motivaţional, şi, în plus, al unei echipe care a început uşor uşor să se concretizeze, “călătoriei” MBP alăturându-se şi prietena mea bună Ana Breten, care ne-a ajutat cu materiale video şi cu regia şi producţia videoclipului piesei “Look Behind”, care a servit un rol foarte important în promovarea albumului, şi de asemenea Lucian Flutur care se ocupă de tot ce înseamnă backline audio pentru concertele MBP, şi suntem foarte fericiţi că lucrăm cu toţii pentru atingerea unui scop comun. Albumul este lansat prin forţele proprii, dar nu am considerat asta ca pe un efort uriaş, ci mai degrabă ca pe un pas firesc şi necesar în ascensiunea noastră
ca trupă şi în relaţia noastră cu publicul, albumul apărând şi în formă fizică săptămâna trecută"
.

Cristian Matei ”Mumu”: Am ascultat de mai multe ori "A lifetime consequence" şi pot să spun în primul rând că este bine produs, mixat şi masterizat - din punctul de vedere al unui simplu ascultător, nu al unui muzician sau inginer de sunet. Apoi, mi-a plăcut pentru că seamănă cu stilul lui Devin Townsend, un muzician complex şi apreciat pe scena de progressive rock/metal.

Voi cum vedeţi acest album, ca stil şi compoziţii? Vă deranjează dacă spun că albumul are influenţe majore de la unii artişti şi trupe celebre sau - dimpotrivă - e un motiv de mândrie să fii comparat cu Townsend?

Mihai Barbu: "O să încep prin a spune mulţumesc mult, mă bucur că munca mea în sensul acesta al producţiei şi mixajului a dat roade, ha ha. Într-adevăr, stilul seamănă cu cel al lui Devin Townsend, muzica lui servind drept inspiraţie primară pentru mine, eu personal fiind atras tocmai de diversitatea şi complexitatea sa ca muzician. Nu ne deranjează absolut deloc comparaţia cu astfel de artişti sau trupe, chiar dimpotrivă, este o onoare pentru
noi şi un motiv în plus pentru a continua lucrul. Albumul are influenţe majore atât de la munca lui Townsend, cât
şi a altor trupe sau artişti, şi până la urmă, chiar în cuvintele lui Devin Townsend: “Muzica pe care o compui la un moment dat este doar un produs al tuturor influenţelor tale din acel moment şi al muzicii pe care o asculţi.”

Cristian Matei ”Mumu”: Povestiţi-ne puţin despre piesele de pe albumul vostru de debut. Cea mai scurtă piesă are 6
minute şi 1 secundă, deci destul de lungă, iar tot materialul înseamnă 1 oră şi 27 de minute!! E ceva de ascultat :) Poate fi considerat un album concept? Despre ce "vorbesc" versurile celor 10 piese de pe "A lifetime consequence"?

Mihai Barbu: "Da, chiar mi-aş dori să fie considerat un album concept, piesele sunt legate între ele şi vin într-o progresie logică pentru povestea albumului, care este mai puţin o poveste în sensul clasic, ci mai mult o incursiune în mintea mea, dar tratând totul destul de impersonal, la suprafaţă, atacând teme psihologice,
filosofice şi artistice. “A Lifetime Consequence” încearcă să dezbată faptul că orice acţiune determină o alta, ca orice alegere modifică realitatea ireversibil în fiecare secundă a existenţei fiecăruia, fără a oferi un răspuns la final. Este prezentă o frică permanentă de alegeri greşite sau corecte, şi până la urmă, în toate piesele, conflictul interior al persoanei este cel care dictează viitorul, persoana încercând să se împace cu faptul că ea este singura responsabilă de propriul destin şi încercând să nu mai privească asta ca pe o povară, ci înţelegând că de fapt chiar în asta constă firul vieţii, lifetime."

Cristian Matei ”Mumu”: E greu să fii şi tânăr (la 20 şi ceva de ani), dar şi muzician pe scena rock underground în România? Bineînţeles, înţeleg foarte bine faptul că sunteţi pasionaţi de muzică şi faceţi totul în primul rând din plăcere, dar şi publicul român trebuie să înţeleagă faptul că mulţi artişti/muzicieni din România sunt forţaţi să renunţe la multe lucruri personale ca să ajungă să înregistreze un album, să cumpere instrumente, să înveţe singuri să folosească aparatura tehnică şi programe software - iar toate astea înseamnă în primul rând foarte mulţi bani cheltuiţi, timp pierdut, epuizare psihică şi fizică, nervi întinşi şi multe alte dificultăţi.. Deci ce este cel mai greu pentru voi, acum, în România, în calitate de (foarte) tineri artişti INDEPENDENŢI - şi subliniez acest lucru, că sunteţi pe forţe proprii - în underground ..

Mihai Barbu: "O să încep prin a confirma că tot ce ai spus că presupune să fii un artist/muzician este complet adevărat. Probabil cel mai greu pentru noi în momentul ăsta este să reuşim să ieşim de pe scena underground a României, dar nu în “mainstream”, ca un counter-part pentru underground, ci ca vizibilitate şi notorietate
generală. De altfel, cel mai greu mi se pare de gestionat mentalitatea asta colectivă mai mult sau mai puţin nocivă, care este cât de cât prezentă, conform căreia ieşirea unei trupe în mainstream este ceva de rău, ceva care vine ca o trădare faţă de fani şi de public, ceea ce nu poate să fie mai departe de adevăr. O trupă care iese de pe scena underground şi începe să câştige notorietate pe plan naţional şi chiar internaţional, reuşeşte acest lucru evident foarte mult chiar prin susţinerea pe care o primeşte de la public în underground, şi faptul că a trecut la a cânta pe scene mai mari nu reprezintă decât un foarte sincer “mulţumim!” faţă de oamenii care au susţinut-o încă de la început de drum.

Latura de business a unei trupe nu trebuie neglijată deloc şi trebuie adusă clar şi sincer în faţa oamenilor, pentru că este important să laşi oamenii să înţeleagă că: “băi, noi suntem serioşi în treaba asta, noi asta vrem să facem în continuare şi din asta vrem să trăim, făcând tot ce putem mai bun pentru voi şi pentru publicul care va veni în continuare, şi ca să putem face asta, suntem trup şi suflet aici şi nu tratăm asta doar ca pe un hobby!

Cristian Matei ”Mumu”: Vă simţiţi în siguranţă când cântaţi în cluburile din România? V-aţi interesat vreodată de situaţia unui club, înainte să cântaţi acolo, să vedeţi dacă prezintă vreun risc, ţinând cont de incidentele care au avut loc până acum în România? Cele mai cunoscute cazuri sunt Colectiv şi Bamboo, dar au mai fost şi altele ..

Mihai Barbu: "În majoritatea cluburilor în care am cântat ne-am simţit ok din acest aspect, evident, cu mici excepţii. Ne-am interesat şi ne interesăm, de câte ori putem, dacă este vorba despre un loc complet nou, încercăm să mergem în recunoaştere înainte, ca să vedem despre ce este vorba. Incidentele din România au tras un semnal de alarmă uriaş şi este păcat că trebuie să se întâmple astfel de tragedii ca să putem să ne
implicăm cu toţii activ în a schimba ceva în bine…"

Cristian Matei ”Mumu”: Iar ultima întrebare este legată de viitorul trupei Mihai Barbu Project. Ce planuri aveţi pentru perioada următoare?

Mihai Barbu: "Pe termen lung, am încercat să sugerez de-a lungul interviului seriozitatea cu care tratăm acest proiect şi dorinţa noastră de a aduce pasiunea noastră în faţa a cât mai mulţi oameni, pe care să îi bucurăm cu muzica pe care o facem. Anul acesta pregătim multe surprize, pregătim încă câteva videoclipuri pentru piese de pe album şi chiar de pe o piesă nouă, care va apărea ca single şi încercăm să punem bazele unui mini turneu
de promovare a “A Lifetime Consequence”, aşa că fiţi atenţi acolo pe Facebook şi pe YouTube la Mihai Barbu Project. Vă mulţumim tuturor!"

Cristian Matei ”Mumu”: Mulţumesc pentru timpul acordat. Succes!
Mihai Barbu: "Mulţumesc şi eu, plăcerea a fost de partea mea!"

Trupa Mihai Barbu Project pe internet:

-► site oficial
-► Facebook
-► Youtube
-► Instagram
-► Spotify
-► Bandcamp 

@CristianMatei 

 

Rockabella, cel mai bine păstrat secret al muzicii indie din România. Interviu cu Teodora
Aniversare pe scena metal din România. Concert TAINE, 20 de ani de la ”Cealaltă parte”
Cele mai bune albume și E.P.-uri rock & metal românești din 2018
FULLSCREEN
”Generația Dream Theater”. Mihai Barbu Project, cea mai tânără trupă de metal din România
  • /

Sursa: Pro TV

VIDEO PROTVPLUS.RO