Rares Nastase: "Imi amintesc cu drag de cadourile primite de la Mos Craciun". GALERIE FOTO

Dată publicare: 18-12-2013 14:16
Dată actualizare: 21-12-2013 07:12


Rares Nastase

Rares Nastase, corespondent al Stirilor ProTV, isi aminteste cu mult drag de sarbatorile de iarna din perioada in care era copil si credea in Mos Craciun.

"Imi amintesc cu mare drag de unul dintre cele mai rezistente cadouri primite de la Mosul, o tricicleta. Am primit-o cand aveam trei ani si a rezistat cel putin doi. Trebuia sa o impart cu fratele meu mai mic, cu care de altfel organizam in fiecare an urmarirea Mosului, numit pe atunci Gerila. Inca de dimineata monitorizam usile si ferestrele, tresaream la cel mai mic zgomot", povesteste Rares.

"Era traditie sa incercam sa-l prindem la brad. Mai ales cand mama sau tata ziceau „Auzi, dincolo, fugiti sa-l vedeti, ca vine!”, topaiam dintr-o camera in alta, si cand se lasa seara, incepeam sa pazim pomul. Era insa magie - cadourile apareau din senin, fugeam pana in dormitor sau la balcon, sa privim la fereastra, ca apoi imediat sa ne intorceam in sufragerie, unde gaseam deja plasutele lasate langa brad", isi aminteste Rares cu drag.

"Parintii mei si alti prieteni si vecini veniti in vizita se amuzau cand ne vedeau surprinderea totala in fata unui asa mister. Au incercat odata si varianta cu Mosul sosit cu sacul la usa, dar noi ne-am prins ca este un prieten de familie si am luat episodul drept o gluma. Noi stiam una si buna- Mosul vine fulger, trece prin pereti sau intra pe gaura cheii, si la asta trebuia sa fim atenti. Astazi am aceeasi intensitate in trairi si bucurie, cand ii vad pe cei doi copii ai mei, cum la randul lor, sunt total surprinsi de magia Craciunului", mai spune Rares.

"Un cadou foarte pretios a fost un costum de imparat pentru serbarea de iarna de la gradinita. Pe atunci nu se gaseau in comert si l-am apreciat pentru ca era facut de mama mea, exact asa cum mi l-am dorit. Eram „Rosu Imparat” si mama a lucrat la costum in fiecarea seara, cand se intorcea de la serviciu. Vad si azi cu ochii mintii cum a stat cateva nopti sa coasa pe el tot felul de margele si perlute, cum mi-a facut brau si teaca pentru sabie, si mai ales cum mi-a croit pelerina, cu care eram atat de mandru in fata colegilor de grupa. La fel de mandru eram si cand ma tot chema la probe. Aveam pana si coroana si sceptru si din cate imi amintesc, am vrajit cateva colege printese, cu mantia mea. :))))", se amuza Rares.

"Primele cadouri oferite erau pentru fratele meu. Eu fiind mai mare, am fost invatat sa-i dau si lui din tot ce primeam eu. Si imi placea sa fac asta, stiu ca parintii m-au convins usor. Imi placea insa cand copil fiind, ii bucuram pe parinti cu felicitari si desene facute de mine. In clasele I-IV am fost la o scoala de desen si le faceam cadou toate operele mele, mai mult sau mai putin reusite. Le strecuram in secret printre hartiile de serviciu sau le bagam direct sub nasul lor si le asteptam reactia. Oricat erau de prinsi cu treburi in lumea oamenilor mari, le smulgeam zambete si imbratisari", isi aminteste corespondentul Stirilor ProTv.

Sursa: Pro TV


VIDEO PROTVPLUS.RO